7,814 matches
-
victime patriotice sunt spătarul Tucidide și Teodor Sion. Amândoi sunt patrioți din Vaslui care se sacrifică pentru țară și deci sunt membri ai Asociației patriotice". Și în altă parte: „Am văzut cu durere tot ceea ce mi-ai scris în legătură cu acest biet Rășcanu și tovarășii săi. Dar după ploaie iese soarele și mai bine mai târziu decât niciodată" (Bibl. Acad. S 13(2) LXXV). Gestul boierilor vasluieni a fost urmat de puternice adunări, la care iau parte mulți boieri, mai ales cei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
veritabilă, începe spectacolul. Lupta pentru supraviețuire. Fiarele carnivore huruie, accelerează și se reped asupra prăzii, tachinând-o, dându-i târcoale, jucându-se de-a șoarecele și pisica, până ce vine momentul atacului. Nici o șansă pentru ierbivori. În cel mai bun caz, biata creatură pe două roți se alege cu mârâituri, scuipături și înjurături. „Numai tu și mă-ta lipseați aici!“ e cea mai blândă apostrofare pe care am auzit-o. Dar ar fi nedrept să spun că jungla de asfalt nu are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
De-aia se așază praful zile în șir pe bicicleta mea veche. Și de câte ori văd un ins în scaun cu rotile pe trecerea de pietoni și aud motoarele mașinilor hârâind puternic în fața lui, mă gândesc că, poate, carnivorele recunosc în bietul om un biciclist care le-a scăpat prima dată. La loc TELEcomanda Alex SAVITESCU De ce ne poate lua nayba-chul Suntem o nație de prostănaci și ne merităm soarta cu vârf și îndesat. Ce alt diagnostic i s-ar potrivi, oare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
întotdeauna secvența de timp eliberator care credem că ni se cuvine. Bruno, din Despre eroi și morminte, de Sábato, vorbește despre starea noastră de adormire ca despre „o vremelnică periferie a morții, tărâmurile prevestitoare în care facem ucenicia marelui somn, biete zvonuri nedeslușite ale întunecoasei aventuri de pe urmă, ciorne neclare ale misteriosului text final, cu infernul pregătitor al coșmarurilor“. Suntem oare în stare să acceptăm că în fiecare noapte, cu fiecare somn, ne facem „ucenicia“, în așternutul nostru confortabil și parfumat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
lucrurile se pot întoarce împotriva lui, ceea ce se și întâmplă: bogatul furios dorește ca să-și rupă gâtul calul lui prea nervos, ca soția lui să rămână țintuită locului, iar a treia dorință va trebui folosită pentru a o elibera pe biata femeie. Grimm a menționat înrudirea acestei povești cu cea a lui Filemon, datorită ospitalității cuplului de bătrâni fără copii a căror pietate este exemplară și datorită câtorva detalii (casa lor nouă cu țiglă roșie seamănă cu descrierea templului eroilor lui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
totul inert. Penelopa regretă măcelul; ea vede în asta sfârșitul libertății sale. Iakovos Kambanellis, Revino, Ulise (1991), arată că Itaca nu mai este ce era. Timpurile s-au schimbat. A fost ridicat încă un monument în cinstea lui Ulise (pe seama bieților contribuabili), dar Ulise știe că gloria sa este un monstru care trebuie hrănit fără încetare. După ce a trăit pe picior mare, Mica Itaca și nici chiar Penelopa nu-l mai interesează. Stă mult la barul "Ulise", pe plaja pentru turiști
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
păr bălai între un bătrân castelan îmbrăcat în blănuri și doamna sa cu scufă înaltă: dar în aceeași clipă i se suprapunea în minte imaginea celor două cadavre. Atunci se trântea pe pat cu fața în jos și gemea: - Vai, bietul meu tată! Biata mea mamă! Dragii, dragii mei părinți!... Și când îl dobora oboseala, vedeniile morții continuau să-l chinuie în vis. Într-o noapte, prin somn i se năzări că îl strigă cineva. Aținti urechea dar nu desluși decât
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un bătrân castelan îmbrăcat în blănuri și doamna sa cu scufă înaltă: dar în aceeași clipă i se suprapunea în minte imaginea celor două cadavre. Atunci se trântea pe pat cu fața în jos și gemea: - Vai, bietul meu tată! Biata mea mamă! Dragii, dragii mei părinți!... Și când îl dobora oboseala, vedeniile morții continuau să-l chinuie în vis. Într-o noapte, prin somn i se năzări că îl strigă cineva. Aținti urechea dar nu desluși decât mugetul valurilor"373
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nevoia de a isprăvi odată cu această poveste"). Este sigur că secretul nu este un conținut pe care l-am putea găsi într-o casă, într-unul din acele cufere închise, într-un sertar, într-o cameră sau un dulap. "Aceste biete mistere nu sunt cu adevărat mistere"474. Cel mult niște amăgiri ale dorinței care nu fac decât să deturneze atenția de la ceea ce constituie secretul însuși al textului, identitatea misterioasă ei însăși a naratorului fantomă, fantomă deoarece nu e decât o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
norvegian al lui Pirandello în "Departe" (Lontano). Este vorba, de data aceasta de a primi în Sicilia un marinar norvegian foarte bolnav. Pietro Milio (don Paranza), care are rol de viceconsul al Suediei și al Norvegiei, își oferă casa unui "biet bolnav aproape scheletic care, plin de teamă, își holba ochii săi enormi, de un azur, atât de limpede încât i-ai fi crezut de sticlă pe chipul său livid și slab cu barbă mult crescută" și care fusese adus pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
său". Mama se închide în propria ei fericire, aceea de a fi măritată și mamă. "Nepăsătoare și neștiutoare, ea îl lăsa acolo pe prag, exclus, pierdut". "Avea speranța să se vadă în copil, dar copilul semăna cu mama, "negru, negru, biet copilaș țigănos și drăgălaș!" El era străin și pentru fiul său. Când vasul Hammerfest se întoarce în cele din urmă, el zboară către vapor ("Nu mai era în toate mințile. Ah! Să plece, să fugă cu tovarășii săi, să vorbească
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dar în mod foarte ambiguu de vreme ce evocă pedeapsa oricărei transgresiuni. Această înțărcare și această pierdere a obiectului sunt neîncetat rejucate și repetate ca scenă de către Karl Rossmann. "Când tânărul Karl Rosmann, în vârstă de șaptesprezece ani, expediat în America de bieții lui părinți pentru că o bonă îl sedusese și el îi făcuse un copil, intră în portul New York-ului, pe vasul care își redusese deja viteza, statuia Libertății pe care o privea de câtăva vreme îi păru deodată luminată de un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la mine în cameră, plângând și că toată plânsă [...] ea mă mângâie, vrea să știe ce am, de ce nu deschid gura la masă (dar eu tac deja de multă vreme, tocmai pentru că trebuie să stau cuviincios) și încă multe altele. Biata mamă! Dar am consolat-o foarte rezonabil, am îmbrățișat-o și, în cele din urmă; am făcut-o să-mi zâmbească, am obținut chiar de la ea ca, cu ochii pe jumătate șterși, să mă certe destul de energic din cauza obiceiului meu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
alte femei, Înnebunite și ele de groază, puneau aceiași Întrebare: «unde sunt ai mei». La Chestură ni s’a răspuns că toți au fost trimiși În lagăre. Pe străzi, Însă, erau zeci de cadavre, strânși grămadă... Umblu pe stradă ca biată... cineva Îmi strigă din urmă să mă dau la o parte din drum. Mă uit Înapoi și mi-a rămas mintea În loc, credeam că am halucinații. O minte omenească nu poate să-și Închipuie măcar ce eu am văzut. Trec
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Închegat din lipsă de apă În organism. Când mi-am revenit În urma mușcăturii, era lumină afară. Un tânăr Înnebunit spânzurându-se la grătarul de la fereastră șprin greutatea luiț l-a scos din loc. După un timp l-am văzut pe bietul băiat mort. Eu eram În picioare la crăpătura oblonului de la ușă. Se pare că asta a fost și cauza că am scăpat cu viață... Căutându-l pe tata, l-am găsit sub un morman de cadavre... Cu multă greutate am
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
o zi de muncă. Cine nu făcea față ritmului, era bătut. Rabinii nu aveau destul timp să recite psalmi și Kadish În fața fiecărui mormânt din cauza repeziciunii cu care erau aruncate osemintele din mormânt - „Cei doi plotonieri băteau până la sânge pe bieții evrei, În cazul În când vreunul din ei, obosit, cădea prăbușit alăturea de mormântul ce-l dezgropa”. Nu s-a păstrat nici o ordine. Muncitorii evrei nu reușeau să scoată toate osemintele din cauza normei zilnice fixate. La sfârșitul lui septembrie au
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
restaurate (de CNC) și re-subtitrate (de Oana Radu, adjuncta Corinei Șuteu)! Aceasta a fost condiția nr. 1 a lui Richard Peña - obligatorie pentru ca această retrospectivă să aibă loc. Și, vorba lui Florin Mihăilescu, e bine că „ne-am făcut temele“. Biata artă cinematografică, mereu sub vremi Florin Mihăilescu, actor și operator Secvențe (1982, r. Alexandru Tatos) Recunosc, îmi este străină orice apetență pentru festivaluri, premiere, retrospective sau manifestări legate direct de public. Este treaba oamenilor cu talent pentru așa ceva, a celor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
want to believe, despre care auzisem la București. Ce expresie puternică poate da mișcarea sugerată a corpurilor sau materialele din care acestea se înfiripă! Îmi dau seama încă o dată cum artele frumoase nu pot fi clintite din matca lor, față de biata artă cinematografică, mereu sub vremi, prea ușoară victimă a modei sau a lipsei de talent. Poate că sună patetic... dar dacă am dreptate? Aceeași unică generație Iosif Demian, regizor O lacrimă de fată (1980) În a doua jumătate a lunii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
titlu, desigur, mămăliga și vinetele... Elogiul vinetei transformată în binecunoscuta salată (servită cu ceapă sau usturoi, subiect extrem de controversat la mesele exilaților sau românilor care trăiesc în străinătate) este precedat însă de un fel de proces-verbal al supliciilor pe care biata legumă trebuia să le îndure până a se transforma în îndrăgita pastă pe care francezii o denumesc pretenețios ,caviar d'aubergines"... Antologică rămâne tot în prima carte a Sandei Nițescu evocarea ,mămăligii" devenită figură emblematică a bucătăriei românești. Cafenelele pariziene
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
la noi în țară", ,Fără FSN la conducere, vin legionarii". Iar în preluarea avertismentelor lansate de putere despre multiplele comploturi și scenarii de lovituri de stat concepute cu incitare din afară, erau puse cap la cap fapte care pe unii bieți naivi din afară îi făceau să se întrebe uimiți ce are ,tanda și cu manda" - ce legătură putea exista, de pildă, între o grevă a camionagiilor și vizita (zadărnicită) a Regelui Mihai. Dar moda nu e mai puțin categorică și
Universalitatea clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11379_a_12704]
-
limpede în destinul și în rostul lor". Emigrația de după 1944 nu seamănă cu cele precedente, deoarece pe cînd odinioară cei ce se hotărau a-și părăsi meleagurile natale puteau fi socotiți niște inși loviți de soartă, vrednici de compasiune, niște bieți năpăstuiți, azi situația e inversată: ,privilegiați trebuiesc socotiți exilații, ca unii care se pot bucura, fie și prin țări străine, de bunurile cele mai de preț ale vieții: libertatea și demnitatea omenească; oropsiți sînt cei rămași în urmă, în țările
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
de criminalitate, criminalitatea salvatoare, criminalitatea mîntuitoare, criminalitatea mesianică. Un psihopat dostoevskian, un narcisiac mistic, posedat pînă la delir de propria sa investitură, un anume Petru Corogeanu, împreună cu alte patru sau cinci făpturi eșuate care se autointitulează măicuțe, au ucis o biată bolnavă psihic la pseudomănăstirea din Tanacu, jud. Vaslui, în timpul unei practici medievale de exorcizare. S-a făcut o vîlvă enormă, autoritățile au fost paralizate, iar terapeuții mistici sînt acum liberi. Componenta incredibilă a acestui eveniment nu a fost atît moartea
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
reporter teve la întrebarea-sondaj Ce părere are despre Podul de la Mărăcineni, s-a trezit că îi strânge mâna un tip simpatic, în urma cărui gest a rămas cu o pereche de cătușe și niște nopți de domiciliu în subsolul Poliției. Așa că, bietul om, n-a mai reușit să vadă și să se bucure cum jurnalele de televiziune anunță zilnic noi și noi strategii politico-administrative și tehnico-economice, care să transforme în fapte minunatele promisiuni ale autorităților de la București. Până una-alta, însă, domnul
Fantezi pe teme date... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11396_a_12721]
-
ți-e mai mare dragul să o faci: redactare, paginare, ilustrații îngrijite, absența greșelilor de tipar (mare lucru, știm ce spunem!), confortul lecturii în pagini aerisite (aspect neglijat de tot mai multe publicații care, în lăcomia cantității, uită de ochii bietului cititor. Ce-i drept, nici publiciștii noștri culturali nu știu să scrie scurt, oferind revistelor articole de zeci de pagini, iar dacă le ceri să taie din motive de spațiu, se cheamă că faci cenzură! Scrisul cu semne numărate încă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
pe o sîrmă atîrnă haine:/ chiloți, prosoape și cămăși ce plîng/ cu încete lacrimi murdare". Se pare că e mult să fii martor al timpului tău, într-adevăr. A fost pedeapsa sa. Mulțumesc, don Pablo, pentru că ai făcut ca noi, biete animale, să nu dormim în noaptea adîncă a inconștienței și a nihilismului. În noaptea în care toate pisicile sunt negre ( Hegel). Patricio Brickle, doctor în filosofie, consulul Chile în România Traducere de Elena Lincan
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]