8,340 matches
-
cum spune Trimisul... Trimisul lui Dumnezeu: (cu toată forța) Lăsați-l în pace! (cu iconița într-o mînă și Biblia în cealaltă) Lăsați-l în pace! Nu-l izgoniți pe cel ce se mărturisește! (cu fața la cameră) Eu am cunoscut mila cerească... și de aceea privesc cu limpezime sufletul omului... (vine spre Plutonier) Și în sufletul tău privesc..., și am văzut că te căiești, și de asta îți meriți iertarea... Plutonierul: (revoltat) Ce faci, mă, aicea?! Adică cum mă ierți tu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îi uzurpă statutul de omniprezență invizibilă tocmai prin faptul că a aflat de existența lui, că îl „simte” pândindu-l... Într-adevăr, prin „anonimizare”, supraveghetorul se erijează în făptura divină care, odinioară, judeca muritorii de rând de la înălțimea tronului său ceresc. Numai că postura lui de supraveghetor pământean este complet lipsită de legitimitate spirituală și asta îl face detestabil: ceea ce putea fi acceptat ca un drept de netăgăduit al lui Dumnezeu (dreptul de a-și supraveghea supușii și de a le
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
este prezentat de Tițian ca participând încă la ea împreună cu Magdalena în această ultimă întâlnire. El este încă supus forțelor fizice, țintuit jos de orizont și îngrădit aici de trunchiul copacului. Pentru transfigurare, va mai trebui să urce în sferele cerești, unde va deveni de neatins. Distincția dintre regiunea inferioară și cea superioară este simbolizată și prin distribuirea culorilor principale. Figura Magdalenei are forma activă a unei pene, târându-se pe pământ ca un melc și întărită de roșul aprins al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pământul își face loc: ("Și seara-i spovedită cum n-a fost nici o seară/ Cu sacra ei lumină pe suflet te mângâi") și motivul strămoșilor, al continuității neamului se realizează într-un colorit plin de mișcare: "Pământul urcă-n lapte/ Cerescul lui prinos/ De lună și-nstelare./ Și dorm în eroii/ îmbătrânind cu timpul și devenind strămoși". Ca și Mihai Beniuc, Andrițoiu celebrează calul, trăind nu numai melancolia pierderii acestuia și odată cu el trecerea unui timp, ci, legat de imaginea lui, insistă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și din inadaptarea la rigid și la artificioasa măsură a lucrurilor, la care se raportează. Leonid Dimov "Versuri", E. P. L., 1966; " 7 poeme", E. P. L., 1968; "Pe malul Stixului", Editura Tineretului, 1968; "Carte de vise", Editura Cartea Românească, 1969; "Semne cerești", Editura Cartea Românească, 1970; "Eleusis", versuri, Editura Cartea Românească., 1970; "Deschideri", Editura Cartea Românească, 1972; "Amintiri", Editura Cartea Românească, 1973; "A. B. C.", poeme, Editura Cartea Românească, 1973; "La capăt", Editura Eminescu, 1974; "Litanii pentru Horia", Dacia, 1975. Poate, nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Eroii de la Mărășești sunt părinții părinților noștri: "Inima lor o știm după inima noastră." ("inscripție"). Eroii trecutului n-au murit în zadar. Iată-l pe poet din nou declarativ: "În Tatra n-au murit în zadar/ părinții noștri cei tineri, cerești/ iată-ne, rostim cu mândrie și clar/ Sunt, ești." În "Oase de oameni" tehnica se schimbă, poetul ajunge la manierism: Dar iată, nu mai știu nici un nume/ și atunci scriu pe monument/ Un soldat, un soldat român/ Un soldat, un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
părinții din părinți/ O mână sapă, alta se închină/ și domnul picură din mâna lui/ Ulei în graiul lămpii pe colină." Trimiteri se pot face la Lucian Blaga dacă am cita poemul "Imnul organului": "Satul se coace-n cuibul lui ceresc/ Miroase-a smirnă și a omenie/ Miroase-a-înviere și-a curat/ Miroase-a om scăpat în veșnicie." În volumul citat, satul se apropie însă mai mult de Goga și de Coșbuc decât de Blaga. Misterul blagian este îndepărtat, peste oameni plutește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
para-focul, para-aerul sunt în stare de nebuloasă, însuși spiritul universal este manifestat în umbre ale sufletelor viitoare. Treptat, Manimazos se risipește în univers, sacralizându-l. Descrierile ne amintesc de Purgatoriul, dar și de Paradisul lui Dante. Treptat, lumea pământească și cea cerească se contopesc. Apar Sapho, Euridice și tracul Orpheus, ca niște roiuri de lumini, totul cuprins de durerea "mitrasului", a facerii permanente, de durerea solară adusă de Manimazos, după ritualul spălării picioarelor. Cartea se încheie cu poemul "Sfera verde", care este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iubitoare, cântătoare/ născută din foc de soare." ("Poezii populare ale românilor", editura Minerva, 1971, pag. 212). Motivul incestului, în legenda "Soarele și luna", legendă etiologică, explică de ce cele două astre sunt blestemate să nu-și depășească condiția. Soarele, o făptură cerească, nu se poate uni cu sora lui. Motivul lunii apare și în doinele de dragoste, iar steaua, ca element al haosului primordial în lirica populară, devine simbol al singurătății, al frumuseții și al morții. 7 "Din cerul soarelui la răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de flori; cîntarea de bucium de la stîni cobora prin văi; lanul călătorea cu valuri de smarald; văile sunt în aburi de argint; marea turbează de valuri împinsă, și-și scutură coama de spume și vînt; în umede lanuri de-albastru ceresc, merg norii cu hainele crețe; pun aripi gîndurilor; o stîncă stîrpită de ger înalț-a ei frunte spre cer; munții, de vecinici gînduri, ridică a lor trufașă frunte către cer; din nourii sarbezi, o rază pătrunde pe-o frunte de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mistic / religios. Acest delir poate avea un caracter depresiv, dar de cele mai multe ori este acompaniat de o stare euforică și de idei de grandoare: astfel, individul respectiv are convingerea că este protejat sau ales de Dumnezeu, pentru a promova justiția cerească; în consecință, el are convingerea că este înzestrat cu puteri supranaturale, care-i conferă dreptul de a fi nu numai un misionar, dar și un justițiar. Când delirul mistic are un caracter depresiv, atunci când caracteristicile complexe de inferioritate, de neîncredere
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nici celelalte ipostaze ale alterității nu sunt străine de această încadrare. Propria identitate biologică, sau delimitarea ei obiectuală formează, spre exemplu, un demonic schelet exterior: trupul-carapace este marele despărțitor, marele separator ("nesimțitorul trup ca o carapace mă ascundea de binecuvântătoarea-binecuvântare cerească" Moarte curată), la fel cum casa, ascunsă de regulă sub un înveliș de pânze de păianjen, nu apare niciodată ca spațiul protector bachelardian. În aceste condiții, spiritul tentat de libertate al artistului nu are decât speranța supraviețuirii (firește, ipotetice) prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chiar și servitoarea respingătoare, plină de urdori de tot felul, emanând mirosuri pestilențiale: "O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină de purici din bucătărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată, cu ochi umezi/ Cu inima făcând trans-bara-bum!// O, servitoare, dulce servitoare/ Când adormeai în terfe și sudori,/ M-apropiam de tine cu sfială/ Să-ți văd coapsele moi cu floci și pori.// Aveai mamela bleagă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Textele invocă mistere grele, ascunse în cele "o mie de semne-n miraculosul ținut" de dincolo și dezvoltă scenarii ritualice puse pe seama unui actant poetic care speră că poate deveni "Grădinar al lumii", așadar că poate descifra "căile de inițiere, cerești", inaccesibile muritorului de rând. În mod special, Cartea celor optzeci și opt de taine conține o serie bine definită de metafore-simbol ale aceleiași explorări în fața absconsă a lumii; intrigat de misterul ocultat "sub trepte-n desăvârșire, sub trepte/ în adâncuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
retorism asumat, el are certitudinea armoniilor peremptorii: "ce Ohrion?!/ ce AMBIGUITATE?!/ traversam Drumul/ și pământul se crăpa/ și eu nu mai cădeam// din cuvinte să-ți faci respirări/ în căzile lor ți se va liniști ființa/ te vor acoperi rouri cerești aripi de pământ" (Ring 3). Imperfectul și viitorul verbal, prin care se certifică orizontul institutiv al ființei poetice, sunt substituite, într-un text emblematic din Semnele și înfățișarea (ediția I, Editura Cartea Românească, București, 1990, ediția a II-a, revăzută
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cojilor de ou, Editura Casa de Cultură Vaslui, 1982; Falii 1, Editura 1983; Tihna scoicilor, Editura Junimea, Iași, 1984; Falii 2, Editura 1985; Cabinetul doctorului Apollon, Editura Cartea Românească, București, 1986; Căruța cu nebuni, Editura Contact Internațional, Iași, 1992; Mișcarea cerească, Editura Contact Internațional, Iași, 1993; Vrăjitorii Marelui Vid, Editura Moonfall Press & Contact Internațional, Iași, 1997; Legenda, Editura Contact Internațional, Iași, 1998; Falii 3, Editura Contact Internațional, Iași, 2000; Profetul la marginea imperiilor, Editura Rao, București, 2001; Beggarland (Falii 5), Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dincolo de multiplu. Stihuri generos risipite prin volume precum Farmacii astrale (Editura Junimea, Iași, 1981), Astrul cojilor de ou (Casa de Cultură Vaslui, 1982), Tihna Scoicilor Mnemoclastele poesiei (Editura Junimea, Iași, 1984), Cabinetul Doctorului Apollon (Editura Cartea Românească, București, 1986), Mișcarea cerească (Editura Contact Internațional, Iași, 1993), Vrăjitorii Marelui Vid/ Magicians of the Emptiness (Editura Moonfall Press & Contact Internațional, Iași, 1997), Rondeluri și Ovoide (Editura Junimea, Iași, 2005), pentru a nu mai vorbi de seria substanțială de Falii (începută în 1983 și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intitulată Cele mai frumoase poezii de dragoste (Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2008), este contaminată de misterul necesar ceremonialurilor inițiatice, se desfășoară într-un decor pe măsură, între oglinzi, scoici, ovoide astrale sau fântâni și vizează nimic altceva decât Mișcarea cerească: "Aș vrea să înțelegi că zborul ce'l facem împreună e în/ spirale'n sus./(...)/ Privește! În tine coboară Duhul Sfânt.// Aș vrea să înțelegi că nimic nu'i întâmplător și n'ai decât o/ șansă./ Aș vrea să știi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
problemă se rezumă la aceea că fenomenele cuantice ne arată aspecte de natură diferită: e ca și cum am spune că observînd aceeași jumătate de lună am putea concluziona, printr-o anumită experiență, că e vorba de o parte dintr-un corp ceresc, în vreme ce, printr-o altă experiență, am deduce cu certitudine că nu e vorba de o parte dintr-un corp ceresc. Un eveniment cuantic care este și continuu și discontinuu este un exemplu similar. În mod paradoxal, nu Bohr, ci Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
aceeași jumătate de lună am putea concluziona, printr-o anumită experiență, că e vorba de o parte dintr-un corp ceresc, în vreme ce, printr-o altă experiență, am deduce cu certitudine că nu e vorba de o parte dintr-un corp ceresc. Un eveniment cuantic care este și continuu și discontinuu este un exemplu similar. În mod paradoxal, nu Bohr, ci Lupasco a dezvăluit consecințele logice ale principiului complementarității, arătînd că e vorba de un principiu de contradicție, organizator și structu-rant al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
scria despre Cheile lumii: ,,Cât de slabă este lumina care vine la noi de la stele. Dar fără ea, cu cât mai rudimentară ar fi fost astăzi mintea omenească ! ’’ Sistemul solar este alcătuit din (Soare), planete cu sateliți și alte obiecte cerești (asteroizi, meteori, comete, praf, obiectele centurii Kupier etc.). În centru se află Soarele, iar celelalte astre orbitează în general în jurul acestuia(dacă ne referim numai la sistemul solar). În sens general, o stea împreună cu alte obiecte cerești ce gravitează în jurul
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
și alte obiecte cerești (asteroizi, meteori, comete, praf, obiectele centurii Kupier etc.). În centru se află Soarele, iar celelalte astre orbitează în general în jurul acestuia(dacă ne referim numai la sistemul solar). În sens general, o stea împreună cu alte obiecte cerești ce gravitează în jurul său se numește sistem stelar, termenul de solar referindu-se strict la steaua numită Soare. Pentru a ne repera asupra sistemului planetar, prima problemă ar fi cunoașterea poziției lui în Univers, ceea ce este destul de dificil datorită faptului
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
orbitele celorlalte sunt prea mari ca să poată fi reprezentate pe aceeași hartă. Pentru a face o oarecare ordine în mărimi și distanțe, e posibilă următoarea comparație după Ghidul Cosmosului de I.C. Sângeorzan. Micșorând de un miliard de ori, principalele corpuri cerești s-ar prezenta astfel : Un glob de 1,4m (diametru) în centrul sistemului, reprezentând Soarele; Soarele are o masă totată egală cu 333 mii de mase terestre și un diametru de 1,392mil. km. Un bob de mazăre de 5mm
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
ales a celei dintâi, care este mai apropiată de Pământ. Luna atrage, ,,umflă’’, masele de apă terestre care sunt în fața ei, ca și pe cele aflate pe partea opusă. Fazele Lunii au o deosebită influență fiind uzitate în primul calendar ceresc. Acest fenomen luminos se explică prin proporția de lumină primită de la Soare de emisfera lunară îndreptată spre Pământ. Când Luna se găsește între Pământ și Soare, partea îndreptată spre astrul luminos este scăldat în razele solare (ceea ce noi nu vedem
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
C.G. (1872-1973) Astrofizician american, specialist în fizica Soarelui. A determinat constanta solară și a cercetat distribuția energiei în spectrele Soarelui și a stelelor. ACCELERAȚIE GRAVITAȚIONALA Acceleratia unui corp care se misca liber sub influenta fortei gravitationale in directia centrului corpului ceresc. ACREȚIE Proces prin care materia se aglomerează, sub efectul gravitației, formând corpuri cerești masive, cum sunt stelele, planetele, galaxiile. ACTINOMETRIE Ramura a fizicii care se ocupă cu studiul cantitativ și calitativ al radiației solare și al transformărilor prin care trece
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]