8,278 matches
-
urmă, adică cu 30-50 de milioane după formarea Sistemului solar. S-ar părea că Luna s-a format prin fisiunea crustei Pământului sub acțiunea forțelor centrifuge, (ce necesita o rotire inițial prea mare a Terrei), captarea gravitațională a unui corp ceresc în stadiul de formare (ar fi necesitat o atmosferă a Pământului incredibil de extinsă pentru a disipa energia Lunii în trecere) și co-formarea Pământului și a Lunii în discul primordial de acumulare (care nu explică epuizarea fierului metalic în Lună
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
Mai exact însă, dacă se iau în considerare fluctuațiile orbitei lunare și posibilitatea de a observa acest satelit din diferite locații de pe Pământ, suprafața vizibilă este ceva mai mare decât jumătate, și anume de 59%. Luna este al doilea obiect ceresc ca strălucire (magnitudine aparentă), după Soare. De asemenea, Luna și Soarele au aproximativ același diametru angular, lucru ce face posibile eclipsele solare totale. Luna se îndepărtează de Pământ cu 3,78 cm pe an. Suprafața Lunii nu este uniformă. Foarte
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
O planetă este un corp ceresc de masă considerabilă care orbitează în jurul unei stele și care nu produce energie prin fuziune nucleară. Din această cauză, planetele sunt mult mai reci decât stelele, și nu au și nu emit lumină proprie, ci doar pot reflecta lumina stelelor
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
planète" are drept origine același termen latin "planeta"). Termenul latin "planeta" provine din greaca veche "planêtês", care, în expresia πλανήτης αστήρης, transliterat: "planêtês astêrês", desemneză „astru în mișcare” (sau „astru rătăcitor”), în opoziție cu stelele care apar imobile pe bolta cerească. Această mișcare aparentă, dacă este urmărită o planetă pe cer de la o noapte la alta, a fost observată foarte devreme de oamenii tuturor civilizațiilor, însă complexitatea sa a rămas timp îndelungat un mister pentru astronomi, până la identificarea acestei mișcări aparente
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
pe cer, este pentru că ele reflectă lumina Soarelui, contrar stelelor care strălucesc datorită energiei luminoase generate de reacțiile termonucleare care se produc în interiorul acestora. La 24 august 2006 Uniunea Astronomică Internațională a redefinit termenul de „planetă” ca fiind un corp ceresc care îndeplinește următoarele condiții: Corpurile cerești care îndeplinesc primele trei condiții dar nu și pe a patra, și nu sunt sateliți, sunt numite planete pitice (engleză: "dwarf planet"). În Sistemul nostru Solar există opt planete, denumite în cultura occidentală printr-
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
lumina Soarelui, contrar stelelor care strălucesc datorită energiei luminoase generate de reacțiile termonucleare care se produc în interiorul acestora. La 24 august 2006 Uniunea Astronomică Internațională a redefinit termenul de „planetă” ca fiind un corp ceresc care îndeplinește următoarele condiții: Corpurile cerești care îndeplinesc primele trei condiții dar nu și pe a patra, și nu sunt sateliți, sunt numite planete pitice (engleză: "dwarf planet"). În Sistemul nostru Solar există opt planete, denumite în cultura occidentală printr-un nume tradițional izvorât din mitologia
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
din urmări, Pluto, care era considerată până de curând cea de-a noua planetă a Sistemului Solar, și-a pierdut statutul de planetă, fiind acum considerată planetă pitică. Dincolo de Neptun, în Sistemul Solar s-au mai descoperit și alte corpuri cerești reci de dimensiuni apreciabile din categoria planetelor pitice (minore), planetoizi sau asteroizi), care se învârt și ele în jurul Soarelui, dar sunt mai mici decât planetele propriu-zise: Pluto, 2003 UB313, 2005 FY9, 2003 EL61, Sedna, Quaoar, Varuna etc. Din anul 1995
Planetă () [Corola-website/Science/296529_a_297858]
-
interesantă binecunoscutelor simboluri masonice echerul și compasul. Ei susțin că au apărut ca o formă stilizată a vechiului simbol pentru puterea regală - o piramidă a cărei bază reprezenta puterea terestră, peste care era gravată o piramidă întoarsă, care reprezenta puterea cerească a preotului. Aceste piramide ale puterii creează, prin alăturare, simbolul ajuns să fie cunoscut sub numele de „steaua lui David“. Potrivit celor doi autori, simbolul a fost folosit pentru prima oară pe scară largă când a apărut pe frontispiciul unui
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
pruncii ar putea atât, să latre. // Desprinderea de regnul animal, / intrarea în limbuta noastră oază, / ca și proiecția în ideal, / prin poezie se realizează ! / Și orice literă pe care-o scriu / la voi adânc în sânge se resimte, / ca un ceresc, nedezmințit pariu / de din¬colo de legi și de cuvinte. // Eu simt că am puterea să vă schimb / cu un poem al meu, fără de moarte... (PS, 312). Poezia înseamnă viață, triumf al omului în fața morții universale; și de aceea o
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
Bosforului, Constantin a fost dus înapoi la palat în Constantinopol; acolo i s-au scos ochii și a murit câteva zile mai târziu. O eclipsă de soare și 17 zile de întuneric au fost puse de poporul superstițios pe seama supărării cerești. Aceste evenimente, mai prin ales latura lor religioasă, sunt evocate în romanul "Creanga de aur" de Mihail Sadoveanu. Irina a domnit 5 ani, din 797 până în 802. Papa Leon al III-lea, care avea nevoie de ajutor împotriva inamicilor și
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
om de stiinta român, a constituit o grea pierdere pentru astrofizica. Lucrări de referință • "Leș systemes stellaires", "doubles", "amas et leș galaxies", în „Encyclopedie scientifique”, Paris 1931; • "Îndrumări generale cu 24 de hărți practice pentru cunoașterea constelațiilor în observarea fenomenelor cerești", litografia Universității din Cernăuți, 1938; • "Elemente de mecanică cerească", 1941; • "Copernic", 1943; • "L’amas double de Persee et leș mouvements propreș dans la region de cet amas", Paris, 1923; • "Methode nouvelle pour calculer leș orbites des etoiles doubles", 1928; • "Sur
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
pentru astrofizica. Lucrări de referință • "Leș systemes stellaires", "doubles", "amas et leș galaxies", în „Encyclopedie scientifique”, Paris 1931; • "Îndrumări generale cu 24 de hărți practice pentru cunoașterea constelațiilor în observarea fenomenelor cerești", litografia Universității din Cernăuți, 1938; • "Elemente de mecanică cerească", 1941; • "Copernic", 1943; • "L’amas double de Persee et leș mouvements propreș dans la region de cet amas", Paris, 1923; • "Methode nouvelle pour calculer leș orbites des etoiles doubles", 1928; • "Sur leș pulsations des systemes stellaires", București, 1943.e. În
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
studii universitare la Paris. Recunoscut ca absolvent al liceului "Saint Louis", reputat pentru clasele sale de matematici speciale, a urmat la Sorbona matematică și astronomie, având profesori de prestigiu precum Joseph Bertrand (analiză matematică), Joseph-Alfred Serret (astronomie), Victor Puiseux (mecanică cerească), Joseph Liouville (mecanică) sau Charles-Eugène Delaunay (mecanică aplicată). Între 1860 și 1863 a studiat și a lucrat la , aflat sub conducerea cunoscutului astronom , căruia i-a devenit discipol. La Observatoire a fost coleg cu astronomii și , cu care a păstrat
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
de lungă perioadă în mișcarea Lunii, datorită acțiunilor perturbatoare ale lui Marte. A arătat cauzele erorii lui John N. Stockwell în calculul coeficientului de inegalitate lunară și corectitudinea calculelor lui Boris Delaunay, teza citată în mai multe lucrări de mecanică cerească. Bazat pe calcule laborioase, determină cu precizie coeficientul de perturbare a mișcărilor Lunii, concluzii care ulterior au fost omologate de comunitatea științifică. Lucrările lui sunt citate în: "Cours de Mécanique céleste" al lui Félix Tisserand (1894) și în "Encyclopedie der
Constantin Gogu () [Corola-website/Science/307228_a_308557]
-
căutând adăpost în fața vitregiei vremurilor, ard odată cu vechea biserică. În 1928, Regina Maria purcede împlinirii unui îndrăzneț și amplu proiect, menit să edifice pe locul vechii Mănăstiri Bucium, Mănăstirea “Întregirea Neamului”, însă timpurile interbelice îi răpesc sorții de izbândă. Pronia Cerească se face auzită în 1953, când rugămintea credinciosului “Moș Ilie”, însoțit de tânăra familie Șandru, aduce binecuvântarea și aprobarea de construcție a bisericii de la Bucium, iscălită cu dragostea și harul Înalt Prea Sfinției Sale, Mitropolitul Bălan. De astă dată însă, opresiunea
Mănăstirea Bucium (județul Brașov) () [Corola-website/Science/308517_a_309846]
-
Ierusalim ci și printre evreii din jurul Mediteranei, care vorbeau grecește. Ei consideră că Apocalipsa ne prezintă euharistia timpurie, afirmând că ea este noua adorare din Templul unui Pământul Nou și Cer Nou. Ideea că euharistia este o prefigurare a ospățului ceresc este de asemenea cercetată de metodistul britanic Geoffrey Wainwright în cartea sa "Eucharist and Eschatology" (Oxford University Press, 1980). Viziunile esoterice asupra Apocalipsei afirmă că ea are niveluri de înțelegere multiple, cel mai rudimentar fiind cel literal sau „litera moartă
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
sale estetice la adresa Apocalipsei erau că simbolistica ei era nefirească și că expresii ca „mânia Mielului” erau „ridicole”. El vedea Apocalipsa ca fiind compusă din două jumătăți opuse. În prima jumătate era prezent proiectul unei înnoiri cosmice de „mari spații cerești chaldeene”, jumătate care îi plăcea. Apoi cartea se oprea asupra nașterii unui bebeluș Mesia. După aceasta urma „ura stridentă și simpla poftă... de sfârșire a lumii.” Lawrence a inventat cuvântul „Patmossers” (tradus: „Patmosiștii”) pentru a-i descrie pe acei creștini
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
este în trup, la revenirea lui Isus de la sfârșitul lumii. În Efeseni viziunea asupra sfârșitului lumii este tocmai cea combătuta în 1 Corinteni, si anume ca credincioșii ar fi deja înviați cu Hristos și ar domni cu Hristos în locurile cerești. Această contradicție îi face pe unii cercetători să creadă că Pavel a scris 1 Corinteni dar nu și Efeseni. Viziunea din 1 Tesaloniceni era că sfârșitul lumii era iminent, putea veni în orice moment, în timp ce în 2 Tesaloniceni „Pavel” le
Epistolele pauline () [Corola-website/Science/308654_a_309983]
-
poezia eminesciană „Melancolie”: Această metaforă presupune o comparația inițială: luna ca o regină moartă a nopții, comparație bazată pe două similitudini: paloarea astrului și a unei ființe moarte, unicitatea lunii pe cerul nopții și prezența ei dominantă față de celelalte corpuri cerești, însuși care apare și în alte poezii ale lui M. Eminescu. De exemplu, în Scrisoarea I: În cazul imaginii artistice din poezia Melancolie, comparația apare prescurtată, în lipsa adverbului de comparație (cu valoare de prepoziție) ca și a termenului lună, în
Metaforă () [Corola-website/Science/308759_a_310088]
-
au putut găsi acuzații. Din 1955 s-au reluat lucrările, biserica fiind terminată în 1973 când, la 3 nov., a fost sfințită. Construcția este făcută din cărămidă cu zidurile de peste 1 m grosime, stilul de construcție fiind cel de "cruce cerească". Arhitectura îmbină mai multe stiluri, specialiștii neputându-se pronunța. Este un stil propriu. Biserica are șapte turle, două în față cu o înălțime de 47 m, cel mai impunător fiind cel din mijlocul bisericii-cupolă. Sacrificiile localnicilor pentru construcția bisericii au
Biserica Ortodoxă Ghelar () [Corola-website/Science/308765_a_310094]
-
cât și aspectul fizic al frumuseții lor, în plină înflorire. Căci Sappho, mai presus de orice, iubea frumosul, oricând și pretutindeni. Această femeie, care nu tolera grosolănia sub nici o formă, iubea floriile, în primul rând trandafirul, pomii înverziți, imensitatea bolții cerești, luna, obiectele de aur, podoabele și rochiile. Tot ce o înconjoară se cuvine să fie frumos: ""Blând Zefirul mângâie unda rece/ Printre crengi de măr coborându-și zvonul/ Iar din vârf ce-și tremură frunza, molcom/ Picură somnul"" sau:""Iarăși
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
continentului, caracteristice unor zone și particulare. Tot aici se pot identifica raporturile cu arhitectura tradițională. Principalele tehnici constructive întâlnite la bisericile de lemn din România sunt: Bisericile de lemn românești au ca punct de plecare în arhitectura lor imaginea Ierusalimului ceresc. Întreaga construcție este structurată simbolic și fizic în jurul acestei imagini. Precum îngerul din revelația lui Ioan, meșterul de biserici de lemn avea ca prototip în lucrarea sa o încăpere la care "„lungimea și lărgimea și înălțimea ei sunt deopotrivă”". Modelul
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
funcțiuni desprinse din cea esențială a euharistiei: altarul, tinda, pridvorul, turnul. Bolta sau cupola, în limbajul comun numită "„cerul bisericii”", este nelipsită din bisericile de lemn din România, și a fost introdusă în naos tocmai pentru a sublinia prezența lumii cerești și sacralitatea acestui spațiu. Bolta arcuită peste navă, "„cerimea”", nu a permis descărcarea acoperișului direct pe pereți. Din acest motiv la noi au fost necesare cosoroabe așezate pe console în exteriorul pereților care să susțină și să descarce acoperișul. Această
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
de asemenea încărcat de simbolism religios însă este mai voalat, elementele lui definitorii fiind adesea geometrice: rozete, funii, unde de ape, roate, romburi ș.a. Figurile geometrice sunt completate de multe ori cu elemente figurativ-descriptive: cruci, brazi, flori, animale, păsări, corpuri cerești, obiecte, figuri umane. Toate aceste elemente sunt adesea îmbinate în compoziții de la cele mai simple la cele mai complexe, acoperind întreaga suprafață a portalului sau chiar continuându-se pe pereții din jur. Compoziția și mesajul portalelor bisericilor de lemn se
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
vizibilă cu ochiul liber. Totuși, fără un telescop ea pare destul de mică, deoarece partea ei centrală este mai întunecată; diametrul său unghiular este de 7 ori mai mare decât cel al Lunii. Cea mai timpurie referință existentă la acest corp ceresc datează de prin anul 961, în lucrarea astronomului de origine persană Azophi / Al-Sufi, "Cartea stelelor fixe". Astronomul Charles Messier a inclus-o sub numărul 31 în catalogul său, Catalogul Messier. Denumită Marea Nebuloasă din Andromeda până când natura sa galactică a
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]