8,186 matches
-
case se Înălța Între noi și port și unde ochiul Întâlnea tot felul de nimicuri, cum ar fi chiloți bleu și roz dansând pe o frânghie de rufe sau o bicicletă de damă și o pisică tărcată Împărțind În mod ciudat un balcon rudimentar din fier forjat, era o plăcere să deslușești prin Învălmășeala unghiulară de acoperișuri și ziduri, coșul unui superb vapor, arătându-se din spatele frânghiei de rufe, ca o imagine dintr-un joc de genul „Găsiți ce a ascuns
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am greșit! Iertați-mă! Nu... nu vă pot răsplăti credința, cu nimic nu vă pot răsplăti... Eu nu vă pot făgădui Împărăția Cerurilor... Cel mult poate... "cămeșa morții"... Iertați-mă... Să ne ierte Dumnăzău, grăiesc boierii și ochii lor licăresc ciudat. Iată Termopile al neamului românesc, îngână Țamblac, ștergându-și pe furiș o lacrimă. Ai spus ceva, Ioane? întreabă Ștefan. Mă gândeam și eu, așa... Mihail face un pas înainte și, tremurând tot, strigă cu sufletul la gură, ca un jurământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prea normal. Vorbea ca de obicei, zâmbea, ba chiar și mai râdea. Eram, privindu-l, uimit și dezamăgit: suferea mai puțin decât ar fi trebuit să sufere cineva în situația lui! Doar fața îi era galbenă - galbenă, ca de ceară. Ciudat e cât de ușor am trecut atunci peste acest amănunt. Ce era oare în capul meu? Ce ar fi trebuit să facă proaspătul orfan de tată din fața ochilor mei ca să corespundă modelului ideal al proaspătului orfan de tată din creierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
specific unor activiști ai vremii, al doilea frapa printr-o extraordinară paloare a feței, exprimând oboseala ajunsă parcă la limită acumulată de-a lungul a sute și sute de zile și nopți de ședințe. Vorbea rar, cu o voce stinsă. Ciudat, deși ziua de 11 martie 1959 avea să-mi fie fatală, am simțit față de acel om ostil mie în acea împrejurare, încă tânăr, dar care părea la capătul puterilor și care, peste aproximativ un sfert de veac, după ce îl contrazisese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se poate compara cu..., sau cu... Și nimeni nu l-a contrazis. Faptul m-a mirat și atunci, iar astăzi pare incredibil. Și totuși, îmi amintesc perfect, așa a fost, au fost spuse exact acele cuvinte. Oricât ar părea de ciudat, a existat un asemenea moment, probabil un reflex al destalinizării hrușcioviene, altfel foarte timidă la noi. În primăvara lui 1959, însă, acel moment fusese depășit, șurubul se strânsese iarăși, represiunea era pusă din nou pe tapet și cerea alte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Marin Preda a reprezentat, alături de Tudor Vianu, autoritatea supremă la noi. Întrebările care mă scormoneau mai aprig, lui vroiam să i le pun. Ca unui stareț - ceea ce, evident, din multe alte puncte de vedere, nu era. De pildă: Există Dumnezeu? (Ciudat, dar n-am simțit sau n-aș fi simțit nevoia să le pun această întrebare nici lui Mircea Eliade, nici lui Cioran, nici lui Noica. Poate lui Eugen Ionescu, cel obsedat de moarte în inima Parisului, de absurdul ei). Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
putea face gelos pe orice pictor portretist: capete, fețe, măști se substituie, se succed, de parcă ar vrea să-și râdă de noi, până ce, tot modificându-și liniile, mereu de o claritate halucinantă, fizionomiile devin, ca într-un coșmar, monstruoase. * Ce ciudat! Glasul, vocea unui om pe care nu-l cunoști și pe care nu-l vezi nu „redau” niciodată adevăratul lui chip, sugerează întotdeauna o altă fizionomie, ce nu are nimic comun cu cea reală. Se poate afirma că ele operează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
regim, de un sistem care, în 1941, își arătase colții de fier, sau mai bine zis de oțel (cuvânt ce stă la baza numelui de Stalin în rusă). Fugiseră zadarnic, pentru că sistemul venise după ei, instaurându-se și dincolo de Prut. Ciudat mi se pare faptul că spre sfârșitul secolului al XIX-lea, când Bulgaria a devenit la rândul ei independentă, cei ce plecaseră din ea la începutul veacului din cauza turcilor, încă stăpâni pe Balcani în acea vreme, și se așezaseră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
făpturi muritoare, vulnerabile, pătimitoare. Oarecum încă în Scaunele, dar deplin în Victimele datoriei, în Pietonul aerului, în Setea și foamea, apare dragostea, singura realitate care neagă neantul. Soții Smith, soții Martin nu sunt cupluri adevărate, sunt doar ceva bizar, ceva ciudat, niște coincidențe. Cum spune Marin Preda în fraza finală a ultimului său roman, „dacă dragoste nu e, nimic nu e !”. În Regele moare, dragostea e imperfectă, mai exact disparentă, agonizantă, dar există. Vulnerabilitatea înseamnă realitate vie, existență, fragilă, e adevărat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
surâzând enigmatic. Apoi a spus clar că acum nu mai are nevoie de pantofi, în locul în care se găsește acum nu mai are nevoie de nimic. M-am trezit uluită - René dispăruse brusc după ce spusese aceste cuvinte. Mirosea din nou ciudat în toată camera, miros de eter, alfabetul celor prezenți în absență eternă. 10 ianuarie Se întâmplă lucruri ciudate: așa-zisa revoluție din România a luat mințile românilor de aici. Există deja două partide care-și propun să lupte pentru democrație
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
gheața... N-am reușit să citesc niciodată Istoria revoluției ruse, în schimb am citit de două ori Ma vie, scrisă de Troțki în închisoare, apoi în exil, carte în care se dezvăluie un mare talent literar. Tot în acel timp ciudat mi se dezvăluiseră lucruri ciudate despre M., femeia care venea la noi, încă din timpul când locuiam cu Nichita, să ne facă de mâncare și curățenie o dată pe săptămână. Era o femeie ale cărei chip și membre fuseseră arse într-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
foc, câmp de care, se pare, e extrem de interesată chiar Providența. Soarele urcă și cu el și secreta mea speranță de a nu pierde sentimentul iubirii, cel pe care-l simt că mă taie ca un cuțit în pântece, un ciudat harakiri fără sânge și vărsare de intestine; ceva ca o emoție puternică la vederea unor oameni necunoscuți pe care doream din suflet să-i cunosc, să le aud vocea, să le văd buzele când formează anumite cuvinte de care eu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de a exhiba corpul pentru toată lumea. Ăsta cred că este un sentiment foarte aristocratic! À propos de goliciune, azi-noapte am avut un vis curios. Am visat că-mi pierdusem hainele la București și că intrasem într-un restaurant care semăna ciudat cu Bucur, pe care-l cunoști desigur. Eram gol-goluț, însoțit de o persoană pe care, din păcate, n-am putut s-o identific. Nu aveam nici o jenă și nici o rușine să fiu gol printre oameni îmbrăcați, când persoana care mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să se mărite cu el. Încă un vis cu René: eram la Lucerna, dormind în patul nostru, în care el a și murit. Deodată sună la ușa vilei: sosise o sticlă cu lapte! Din nou motivul laptelui în visele mele! Ciudat e și faptul că trăiesc cu René mai departe, oniric. Ca și cum am avea acces real la alte dimensiuni ale conștiinței. Este ziua în care am aflat că a murit I.B. Singer, la 87 de ani, după o boală lungă, cancer
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deși pare cunoscut, e îngrozitor de nou și demn de contemplat. Agneta (Pleijel) a venit la mine. S-a schimbat deodată, nu mai suferă. Acum se pare că disperarea a trecut la soțul ei, de care nu s-a despărțit încă. Ciudat animal, feroce, e iubirea dintre ființe! Totul pare minciună în iubire, minciună cu străfulgerări de adevăr, de trăire „ireală”, de intensă viață pe care nimic altceva n-o poate imita. Arta, religia ar putea înlocui iubirea, completa ființa cu „irealitatea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fericit am fost cu tine, mon miracle. Nu pot și nu vreau să trăiesc fără tine: trebuie să știi asta o dată pentru totdeauna! Al tău, mon amour - ca întotdeauna și pentru totdeauna. René. Ianuarie În toate prieteniile se insinuează ceva ciudat. Mai ales dinspre prietenii care-mi fac confesiuni intime, lucru ce-mi repugnă total, din cauza caracterului meu pasionat ascetic. Priviri languroase mi se adresează din nou - fără nici un sens. Alunecarea prieteniei către sexualitate? Scriu acum, la începutul anului, când setea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nuvelei la ea nu e numai o ramă pentru un stil, ci o ocazie de a crea idealul, gânduri, sentimente din subconștient. Iunie Lumina e atât de puternică, încât am senzația că sunt o altă persoană - un alt ego mai ciudat a pus stăpânire pe mine. Asta se vede clar din visele mele: eram pe o stradă, ningea, vântul era foarte puternic, mă forțam să merg ca printr-un culoar plin de săgeți. Am reușit să trec, treceam pe o altă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să trec, treceam pe o altă stradă, unde erau un câine gentil și chiar un iepure, alte animale veneau din curți cu grădină. Era o țară frumoasă, plină de animale blânde, dar mă întrebam: unde sunt oamenii? Un alt vis ciudat: eram cu un bărbat și râdeam, vroia să mergem să vizităm bordelurile. Îmi aminteam de memoriile lui Simenon, unde povestea de vizita, cu una dintre soții, la bordelurile pariziene. Eram șocată, hotărâtă să spun: nu! Mama era într-o cameră
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Apoi, eram cu René, în drum spre Duveke (profesoara de suedeză de la ABF) și ce surpriză; René și Duveke se cunoșteau, au rămas împreună într-un nămete de zăpadă, pe când eu am luat alt drum, în care nu era iarnă. Ciudat, știu că Duveke a plecat în vacanță, să schieze, la munte, poate în Norvegia. De anumite persoane sunt legată prin legi inexplicabile. Colaborarea mea cu Boni (Herlin), de exemplu, când am vrut să fac din el un traducător, reușind numai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
încă între pereții bietului meu cap: sug vibrațiile tale cu insistență și pasiune, cum făceam când eram un băiețel care sugea înghețata ce se topea de căldură. Scuză-mi realismul infantil! Sunt într-adevăr neliniștit de sănătatea ta! Ce e ciudat e că am același simptom, eu care fumez 40 de țigări pe zi, și asta de 24 de ani. Tu abia ai început să te bucuri de acest viciu extraordinar și de neînlocuit. Ai grijă de tine, mon amour, îngrijește
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
adjectivele au un rol special, ele sunt precum umbrele în pictură, dând nuanțe neașteptate, profunzime, chiar valori calorice. Dar când scriu nu mă gândesc la diferențele dintre limbi, inconștient totul se amestecă și uneori totul pare nou, proaspăt, și alteori ciudat, ca un fel de violare a logicii gramaticale. Mi-am asumat riscul, chiar cel de a fi ridicolă în încercarea mea de a împrieteni limbi atât de diferite. A nu îndrăzni e contrariul caracterului meu aventurier, al impulsului meu de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
m-am conformat și am dat telefoane unde se putea, iar unde nu, am trimis să fie convocați cetățenii. A doua zi, pe la ora zece, în curtea primăriei erau cam douăzeci de bărbați și câteva femei care mă priveau zâmbind ciudat. Preoteasa de la Ghiduleasa, care era și ea printre cei convocați, îmi zâmbea slugarnic. „Ce-o fi cu ăștia?”, m-am întrebat în gând. Poftiți în birou. I-am invitat, neștiind însă ce le voi spune. Toți odată?, am fost întrebată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fi putut fi interesat de toate acestea? La prima instruire, care a avut loc la județ, m-am ridicat și am întrebat: Poate fi primit în partid un preot? Colegii din sală au izbucnit în râs și m-au privit ciudat. După terminarea instruirii, în timp ce mă îndreptam spre ieșire împreună cu alți colegi, o secretară m-a oprit, spunându-mi: Dumneavoastră sunteți primărița de la comuna Fundoaia? Da, eu sunt! Vă rog să poftiți în birou la tovarășul secretar Țăpoi. Încăperea în care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
femei care să se ocupe de treburile gospodărești. Vecina de vizavi avea cheia de la apartament și când lipseam mai multe zile, intra și verifica instalația din baie, butelia și uda florile. Când intram în bloc, destul de rar, vecinele mă priveau ciudat și chicoteau în urma mea. După un timp, am aflat că Ghiță își petrecea noaptea cu vecina Merluța, când nu venea la țară sau când plecam la pregătire ori la examene. Aceasta era înaltă, blondă, ștearsă: 155 femeie simplă. Bărbatul ei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era prețul unei informații. Se apropia Crăciunul, era sâmbătă, dar totuși nu era zi liberă. De ce nu vine nimeni la serviciu?. Totul părea încremenit. Strada era pustie. În primărie îmi auzeam în acea zi parcă propria respirație, iar parchetul scârțâia ciudat. Mă simțeam izolată, inutilă. De ce nu mi-am luat copilul să plec la oraș dimineață cu soțul? Gânduri contradictorii se perindau prin mintea mea cu o viteză uimitoare. Ce-ar fi să plec chiar acum? Este o cursă peste câteva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]