7,829 matches
-
obțină un nou sprijin în contextul unei rate a criminalității în creștere, a unei recesiuni severe provocate de criza financiară mondială și a lipsei de produse de bază în unele piețe. Deși PSUV-ul lui Chávez a învins la muchie coaliția opoziției și a obținut majoritatea locurilor, pentru prima dată în alegeri nu a reușit să aibă 50% din voturi. Până și districtele electorale PSUV nu au reușit să aducă partidului majoritatea de două treimi din legislativ necesară pentru a trece
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
instituțiile democrației reprezentative. Cei mai mulți politicieni de carieră petrec mulți ani lucrând în interiorul partidelor, al legislaturilor, al tribunalelor și al guvernelor locale, ani în care acumulează abilități - precum capacitatea de a negocia, abilitatea de a ajunge la compromis și formarea unei coaliții - care permit acelor instituții să funcționeze. Și, pentru că lucrul în interiorul instituțiilor democrației reprezentative este însăși viața lor, mulți politicieni profesioniști sunt dedicați acelor instituții. Prin contrast, populiștii sunt politicieni amatori care vin din afara sistemului tradițional de partid 1. Lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în mai multe moduri. În primul rând, a mobilizat grupuri și indivizi care se simțeau excluși din cadrul sistemului politic existent. Întrucât nu avea un partid și nici legături puternice cu establishmentul, Fujimori nu avea altă alternativă decât să creeze o coaliție cu oameni din afara sistemului. Astfel, el a mobilizat circumscripții care erau marginale în societate, în special pe creștinii evanghelici, și economia subterană (Daeschner, 1993: 170-4; Murakami, 2007: 207-8; Roberts, 1995: 99-100). Aceste circumscripții "împărtășeau un sentiment de înstrăinare față de un
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
50 din cele 240 de candidaturi din congres altor creștini evanghelici (Conagham, 2005: 17). Mai mulți alți candidați membri ai C90 "vorbeau dialectul Quechua și lucrau în economia subterană" (Daeschner, 1993:261). Prin contrast, lista candidaților pentru legislativ prezentată de coaliția Frontului Democratic (FREDEMO) al lui Vargas Llosa "enumera pe cei mai renumiți politicieni ai establishmentului peruvian" (Cameron 1997: 43)4. Campania lui Fujimori avea în vizor, în mod explicit, economia subterană. Platforma sa electorală includea promisiuni de legalizare a comerțului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
el a reușit o "alianță tacită" cu puterile "de facto ale societății peruviene - armata, elementele de vârf ale mediului de afaceri, principalele trusturi media și tehnocrații cu relații la instituțiile financiare internaționale" (Conaghan, 2000: 257). Această nouă alianță a sabotat coaliția de început a celor aflați în afara sistemului. Deși grupurile marginale erau bine reprezentate în blocul legislativ Schimbarea '90, Fujimori a ținut departe partidul departe de el, i-a ignorat pe legislatori, l-a concediat pe secretarul general evanghelic și i-
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
necondiționată, ci una "supusă renegocierilor" (Conaghan, 2000: 257). Cu alte cuvinte, construcția unei majorități în legislativ ar fi însemnat consultare, negocieri și împărțire a puterii. Dar pentru că era un amator în politică, lui Fujimori îi lipsea experiența cu privire la realizarea unei coaliții legislative și, într-adevăr, nu a manifestat niciun interes pentru astfel de aranjamente (McClintock, 1996: 64-6). Mai degrabă, el considera congresul "mai mult decât agasant" (Cameron, 1997: 49). Conform mărturiei unui consilier al lui Fujimori, acesta "nu suporta ideea să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
consilier al lui Fujimori, acesta "nu suporta ideea să-l invite pe președintele Senatului la masă la palatul prezidențial ori de câte ori dorea să treacă o lege" (în McClintock, 1996: 65)11. Parțial, lipsa de interes a lui Fujimori în construirea unei coaliții legislative ținea de felul său de vedea democrația. Fujimori o concepea în termenii unor roade de care trebuia să se bucure majoritatea, chiar dacă asta însemna să ocolească procedurile democratice liberale. Astfel, atitudinea sa "a fost aceea de a răspunde la
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
popular foarte ridicat pentru a-și consolida stilul de conducere autoritar prin mijloace plebiscitare. Rata de susținere publică a rămas constant peste 60% de-a lungul perioadei 1992-1995 (Carrión, 2006: 128-129), ceea ce i-a permis să câștige succesiv majorități electorale. Coaliția Noua Majoritate/Schimbarea '90 a obținut o majoritate absolută de locuri în noua adunare constituantă, care i-a permis lui Fujimori să domine noul corp politic și să impună unilateral o nouă constituție care creștea autoritatea executivului și realegeri prezidențiale
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lipsit de legături cu establishmentul, Fujimori avea nevoie de aliați pentru a derula o campanie electorală, iar grupurile care s-au arătat disponibile a fi mobilizate au fost cele marginale în raport cu sistemul politic. În acest fel, Fujimori a creat o coaliție a oamenilor din afara sistemului, iar victoria sa din 1990 le-a facilitat acestora un acces la putere fără precedent. De exemplu, fujimorismul a determinat prezența în foarte mare număr a creștinilor evanghelici în funcții publice: în 1990, evanghelicii au câștigat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1987 n-a fost numită nicio femeie pe vreo funcție din guvern și foarte puține au fost alese membre în congres. Ascensiunea fujimorismului a atras după sine "o feminizare a politicii peruviene" (ibidem, 173). După 1990, întrucât făceau parte din coaliția lui Fujimori, formată din oameni din afara sistemului, numeroase femei au câștigat un acces tot mai mare la funcții cu autoritate. În 1990, de exemplu, femeile reprezentau 9,4% din totalul deputaților care erau membri ai partidului Schimbarea '90 și 14
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
doar un loc în Parlament pentru a forma majoritatea după alegerile din 1992, la început Mečiar a condus un guvern format doar din HZDS și având sprijinul SNS, dar dezertările din primăvara lui 1993 l-au silit să formeze o coaliție oficială cu SNS. Dertările din HZDS care au urmat în primăvara lui 1994 au făcut ca această coaliție să devină una minoritară și un vot de neîncredere au adus la putere o coaliție a creștin-democraților, a foștilor comuniști și a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
un guvern format doar din HZDS și având sprijinul SNS, dar dezertările din primăvara lui 1993 l-au silit să formeze o coaliție oficială cu SNS. Dertările din HZDS care au urmat în primăvara lui 1994 au făcut ca această coaliție să devină una minoritară și un vot de neîncredere au adus la putere o coaliție a creștin-democraților, a foștilor comuniști și a dezertorilor din HZDS. Această coaliție a organizat noi alegeri în toamna lui 1994, dar nu a reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1993 l-au silit să formeze o coaliție oficială cu SNS. Dertările din HZDS care au urmat în primăvara lui 1994 au făcut ca această coaliție să devină una minoritară și un vot de neîncredere au adus la putere o coaliție a creștin-democraților, a foștilor comuniști și a dezertorilor din HZDS. Această coaliție a organizat noi alegeri în toamna lui 1994, dar nu a reușit să câștige o majoritate și Mečiar (din nou cu o diversitate semnificativă de voturi, deși fără
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din HZDS care au urmat în primăvara lui 1994 au făcut ca această coaliție să devină una minoritară și un vot de neîncredere au adus la putere o coaliție a creștin-democraților, a foștilor comuniști și a dezertorilor din HZDS. Această coaliție a organizat noi alegeri în toamna lui 1994, dar nu a reușit să câștige o majoritate și Mečiar (din nou cu o diversitate semnificativă de voturi, deși fără o majoritate relativă) s-a întors în guvern în coaliție cu SNS
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
HZDS. Această coaliție a organizat noi alegeri în toamna lui 1994, dar nu a reușit să câștige o majoritate și Mečiar (din nou cu o diversitate semnificativă de voturi, deși fără o majoritate relativă) s-a întors în guvern în coaliție cu SNS și cu Asociația Muncitorilor din Slovacia (ZRS), o nouă facțiune de stânga a fostului Partid comunist. Această coaliție l-a avut pe Mečiar prim-ministru din toamna anului 1994 până în toamna anului 1998, când au avut loc alegeri
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Mečiar (din nou cu o diversitate semnificativă de voturi, deși fără o majoritate relativă) s-a întors în guvern în coaliție cu SNS și cu Asociația Muncitorilor din Slovacia (ZRS), o nouă facțiune de stânga a fostului Partid comunist. Această coaliție l-a avut pe Mečiar prim-ministru din toamna anului 1994 până în toamna anului 1998, când au avut loc alegeri și când a fost din nou înlocuit de o coaliție formată din creștin-democrați, foști comuniști, dezertori din partidul lui Mečiar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o nouă facțiune de stânga a fostului Partid comunist. Această coaliție l-a avut pe Mečiar prim-ministru din toamna anului 1994 până în toamna anului 1998, când au avut loc alegeri și când a fost din nou înlocuit de o coaliție formată din creștin-democrați, foști comuniști, dezertori din partidul lui Mečiar și reprezentanți ai minorității ungare din Slovacia. Persoane din acea coaliție, sub prim-ministrul Mikulaš Dzurinda, au guvernat din 1998 și până în 2006, dar atunci partidul lui Mečiar scăzuse atât
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1994 până în toamna anului 1998, când au avut loc alegeri și când a fost din nou înlocuit de o coaliție formată din creștin-democrați, foști comuniști, dezertori din partidul lui Mečiar și reprezentanți ai minorității ungare din Slovacia. Persoane din acea coaliție, sub prim-ministrul Mikulaš Dzurinda, au guvernat din 1998 și până în 2006, dar atunci partidul lui Mečiar scăzuse atât de mult, încât a jucat doar un rol mic în calitate de partener minoritar de coaliție în guvernul lui Robert Fico și al
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
minorității ungare din Slovacia. Persoane din acea coaliție, sub prim-ministrul Mikulaš Dzurinda, au guvernat din 1998 și până în 2006, dar atunci partidul lui Mečiar scăzuse atât de mult, încât a jucat doar un rol mic în calitate de partener minoritar de coaliție în guvernul lui Robert Fico și al partidului său Calea Social-Democratică (Smer-SD). Fico a guvernat din 2006 până în 2010, când coaliția sa a pierdut în fața unei coaliții foarte asemănătoare celei a lui Dzurinda, sub conducerea lui Iveta Radicová. Guvernele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
atunci partidul lui Mečiar scăzuse atât de mult, încât a jucat doar un rol mic în calitate de partener minoritar de coaliție în guvernul lui Robert Fico și al partidului său Calea Social-Democratică (Smer-SD). Fico a guvernat din 2006 până în 2010, când coaliția sa a pierdut în fața unei coaliții foarte asemănătoare celei a lui Dzurinda, sub conducerea lui Iveta Radicová. Guvernele lui Mečiar din anii 1990 sunt cele mai importante pentru cei interesați de impactul populismului, pentru că partidele aflate la putere au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de mult, încât a jucat doar un rol mic în calitate de partener minoritar de coaliție în guvernul lui Robert Fico și al partidului său Calea Social-Democratică (Smer-SD). Fico a guvernat din 2006 până în 2010, când coaliția sa a pierdut în fața unei coaliții foarte asemănătoare celei a lui Dzurinda, sub conducerea lui Iveta Radicová. Guvernele lui Mečiar din anii 1990 sunt cele mai importante pentru cei interesați de impactul populismului, pentru că partidele aflate la putere au fost și cele care au manifestat în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1 și un studiu de specialitate cu privire la gradul general de populism în aceleași perioade ale sesiunilor în Figura 9.21 - indică niveluri foarte înalte de atracție pentru populismul partidului lui Mečiar în timpul anilor 1990, peste nivelul mediu al partenerilor de coaliție SNS și ZRS în timpul aceleiași perioade. Pentru ambele măsurători nivelul dat de populism a fost mai mare pentru guvernele lui Mečiar din 1992 și 1994 decât pentru oricare alt guvern slovac de dinainte și de după (deși guvernul lui Fico din
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
concentrarea propriei puteri a făcut ca acest lucru să fie mai ușor, dându-le adversarilor o cauză comună și inspirația de a coopera în maniere cu totul improbabile înainte, dincolo de diferențele lor ideologice și etnice, cum a fost, de exemplu, coaliția compusă din dezertori de la HZDS, creștin- democrați, comuniști și maghiari, care l-a îndepărtat pe Mečiar din funcția de premier în 1994 și i-a luat puterea în 1998. HZDS a subliniat în nenumărate rânduri tema "întovărășirilor ciudate" și a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dat seama de potențialul electoral al dimensiunii naționale, mobilizând apoi atât de eficient votanți cu orientare naționalistă, încât problemele naționale au acaparat alegerile de-a lungul anilor 2000 (și au revenit la începutul anilor 2010). Timp de un deceniu, toate coalițiile aflate la guvernare au avut în componență partide de stânga, de dreapta sau de centru și, vreme de douăzeci de ani, guvernele slovace au alternat între cele două limite ale spectrului politic național, neînregistrându-se niciun moment în care partidele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
spectrului politic național, neînregistrându-se niciun moment în care partidele să treacă granița care a separat cele două categorii. Faptul în sine nu a reprezentat nici o amenințare, nici un remediu, ci pur și simplu a fost o schimbare a tipului de coaliție și a naturii separației care a dominat competiția politică din această țară. Efectul cel mai clar asupra democrației din Slovacia poate fi observat prin intermediul celorlalte caracteristici ideologice ale coalițiilor. Dacă o divergență de natură socio-economică între stânga și dreapta l-
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]