10,007 matches
-
rămân în inima mea ca loc de trecere și petrecere spirituală, dar și ca loc de veci, iar Bârladul nu este altceva decât o "mahala celestă" a indicibililor Iași. (Lucian VASILIU) Imensa cupă a orașului, așa cum apare Iașul privit de pe culmile Cetățuii sau Buciumului, se bucură, odată cu fiecare licăr de soare, de picăturile aromate, purtând nume precum Fetească albă de Bucium, Fetească neagră de Uricani. În această cetate a viilor, livezilor și grădinilor veșnic deschise către soare, numele marilor înaintași se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
paradoxuri de care ne împiedicăm ca de o confrerie solidă a vremurilor, născută nu din spuma ideilor, ci dintr-un nedeclarat dar sigur instinct al supraviețuirii, mintea o ia razna, comportamentul devine ciudat. Bizareriile, excentricitățile, sofisticările par seducții învăluitoare. Și culmea, ne mai căutăm și filiațiile. Ca și cum am mai avea nevoie de vreo justificare în noianul acesta de experiențe și împliniri fără formă și fără fond (în limpede opoziție cu entelehia aristotelică). Nu sunt clar în ceea ce spun? Cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și a identității, fapt ce a produs legiuni întregi de imitatori care îi preiau orbește opiniile ei despre modă. Pentru detractorii săi, ea se află pe treapta cea mai de jos a spiritului comercial vulgar și a manipulării prin media, culmea consumatorismului banal nestăvilit din cultura media. Madona a devenit un spațiu al controverselor, o figură deopotrivă adorată și detestată de public, criticată de reprezentanții lumii academice. Majoritatea polemicilor sînt însă pornite de dragul polemicii, participanții postîndu-se pe poziții ireconciliabile, pro sau
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ieșire de pe autostradă apare ca un "semn al destinului". O remarcă memorabilă, americanii care îi zîmbesc înseamnă "Zîmbetul imunității, zîmbetul publicității: "aceasta este o țară bună. Și eu sînt bun. Noi sîntem cei mai buni". Este zîmbetul președintelui Reagan o culme a sentimentului automulțumirii care caracterizează întreaga națiune americană... Zîmbește și ceilalți îți vor zîmbi la rîndul lor. Zîmbește ca să arăți cît de transparent, cît de cinstit ești. Dacă nu ai nimic de spus, zîmbește. Mai presus de orice, nu ascunde
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Gheorghe Vernescu și alți deputați din opoziție intră agitați. Fleva strigă: — Pe când dumneavoastră discutați aci, poporul e măcelărit afară!... Iar Gheorghe Vernescu, foarte agitat, se adresează băncii ministeriale: — Sunteți niște asasini... Toată Camera e în picioare*, aprinderea tutulor e la culme! Ministrul Nacu răspunde: — Dacă armata vă împiedică să faceți ceea ce ați făcut ieri, își face datoria. Fleva ripostează. — Poporul e ucis!... Atunci Alexandru Marghiloman se scoală. — Dacă-i așa, locul nostru nu mai e aci. Aideți la locul măcelului!... Toată
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de a privi și altfel viața sau ceea ce trece dincolo de ea în anumite momente și conjuncturi ale acesteia. Acum cred tot mai mult în ideea sinuciderii... Și la practicarea ei, ca tratament împotriva vieții fără sens. A fi aruncat de pe ,,culmile fericirii’’ (cum spunea Emil Cioran), în prăpastia singurătății îți revelează de fapt acest act. Nu trebuie să-l cauți cu obstinație, nu trebuie să-l inventezi, el există: trebuie numai să-l întrebuințezi așa cum se cuvine: simplu onorant! Nu există
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
alergie! spun unele asistente. Așa voi face...să fiți sigure...! Imposibil să rămâi ca de piatră din moment ce ai astfel de reacții. După râie și chelie spune un vechi proverb românesc, din senin ori nu, m-am trezit cu ficatul mărit. Culmea spitalizării ar fi fost să am și râie și ficat bolnav! * * * Azi am schimbat întreaga lenjerie a patului și fața de perină. Fac asta cât de des pot, rog infirmierele să rezolve această problemă și ele o fac cu amabilitate
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
fără să concludă nimic; ale unei gândiri lașe, care pipăie semnele unei Ființe Supreme în unitatea admirabilă a ordinii profunde a lucrurilor și nu are curaj să-i rostească numele; a unei pleiade îngâmfate de mediocrități și lingușiri înălțate pe culmea faimei de o singură zi, în virtutea vocilor sectare ale unei publicități organizate; ale unei istorii care arată că nu cunoaște degradările intelectuale, sociale și morale ale așa-ziselor civilizații păgâne, care-i vede glorioși numai pe aceia care au ucis
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
progresului, care au dat precedență formei reprezentative, dispensând omul de nobila trudă a gândirii. Iar Isus, în pietatea Sa imensă, se prindea de căile inimii, instrumente ale adevărului sănătos și mai puțin exigent al efortului intelectual. Răutatea omenească, ajunsă la culme, ar fi îndepărtat orice obstacol, pentru a da păcatului cea mai mare libertate; Isus a luat măsuri de apărare indicând în cultul Inimii Sale adorabile un respect al evlaviei noastre, dar și un element de ispășire vrednică pentru restabilirea ordinii
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
am mers la magazinul “Iașul”, case se găsea unde se află acum “Casa cărții”. Acolo era un raion cu costume bărbătești, iar vânzător era un evreu tare de treabă. După mai multe încercări, am găsit costumul potrivit. Georgică era în culmea fericirii pentru că, la conformația lui, greu putea găsi un costum ”de gata” care să i se și potrivească. Conform promisiunii, am mers la Restaurantul “Iașul” (coincidență de nume), care era unde este Restaurantul “Trăian”. Am băut fiecare câte 100 ml
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
o eroină, din fiecare copil un luptător, luptați, luptați fără preget și, când cea din urmă cetățuie va fi luată, când cel din urmă voinic va cădea, când ultima armă va fi frântă, femeile și copiii să se urce pe culmile munților ca Luând fulgerul din nouri Și de sus din înălțime Să-l arunce-n ungurime Comitetul studenților bucureșteni I. M. Iancovescu-Smeurat, Vasile Cârlova, Constantin Bacalbașa, Emil Frunzescu, Theodor Canari, Ghica-Simionescu, Const. Iliescu“ Din acești 7 studenți au murit 4
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cordoanele de jandarmi și poliție. De pe balconul clubului conservator, care se afla la colțul dintre Calea Victoriei și Strada Regală, alți vorbitori se adresau mulțimilor, cerînd intrarea României în război împotriva nemților, pentru eliberarea Transilvaniei. România mică, de atunci, a atins culmea unui patriotism de mare națiune. În 1914, războiul mondial a animat în sufletul lui Ion I.C. Brătianu vechiul ideal al generației de la 1848, generație care a fost pe cîmpia Blajului, cînd Simion Bărnuțiu și-a rostit istoricul discurs, prezenți fiind
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
fie și mai bine înțeles. Dar mai cu seamă le vorbea de problemele lor locale. Oamenii pot fi seduși de chemările spre înălțimile idealului, numai că ostenesc repede și ajunge o ispitire a realității materiale, ca năzuințele lor spre neprihănitele culmi ale unui ideal să fie oprite. Henrik Ibsen, în poemul dramatic Brand, a realizat o cumplită satiră asupra năzuinței spre culmile idealului. Brand a reușit să antreneze, grație puterii sugestive a verbului, pe credincioșii parohiei lui spre înălțimi, dar atunci
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
spre înălțimile idealului, numai că ostenesc repede și ajunge o ispitire a realității materiale, ca năzuințele lor spre neprihănitele culmi ale unui ideal să fie oprite. Henrik Ibsen, în poemul dramatic Brand, a realizat o cumplită satiră asupra năzuinței spre culmile idealului. Brand a reușit să antreneze, grație puterii sugestive a verbului, pe credincioșii parohiei lui spre înălțimi, dar atunci cînd primarul a anunțat că un banc de heringi și-au făcut apariția pe coastă, oamenii fiordului au părăsit pe pastorul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ministeriale atribuțiile celor doi subsecretari de Stat: Dumitru Iuca, fiind însărcinat cu administrația locală, iar Victor Iamandi, cu poliția și jandarmeria, delegația secretarului general cuprinzînd toate atribuțiile ministerului. Această delegație, numai cu o parte din atribuțiile ministerului, a supărat la culme pe Victor Iamandi. Supărat era, de altfel, Victor Iamandi chiar de la constituirea guvernului, socotindu-se umilit a servi sub ordinele lui Ion Inculeț. Animozitatea între Inculeț și Iamandi era veche, încă din opoziție, de la Iași, unde locuiau amîndoi, și Victor
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
lui personală, odaia unde voi fi mas în 1986, chiar în noaptea micuțului cutremur, fîntîna, ocultată însă de viloiul frațînesc în stil nouveau riche local, muntele ce se înalță din spatele gospodăriei, instanța maternă grijulie cu amintirile, vecinii, drumul ducător spre Culmile Stînișoarei, rîul, ramul... Cu Adrian Alui Gheorghe, cu Nicolae Sava, cu Daniel Corbu, cu instanța maternă dumitrașciană și Cristian Livescu, pe la mijlocul lui octombrie 1996, mă văzui dornic a sporovăi în jurul absentului drag, al Tudoriței, măritată, zice-se, cu un tractorist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Val, că tot a început anul '82! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 11 martie 1982 Bună, dragule Îți scriu tîrziu, după ce februarie nu mi-a priit, în multe zile continuînd să mă simt destul de rău. Acum pare totul bine, deși, culmea!, întotdeauna cînd cred că mi-am recăpătat liniștea, tocmai atunci vine ceva care schimbă totul în ne-bine! Aș vrea totuși să nu-ți mai scriu despre neplăcerile mele, trecătoare oricum. Acum, cîțiva ani mi se părea că avem prieteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în vreun fel! În primul rînd, am să-ți fac cadou o revistă jugoslavă cu Nichita! Dora s-a ținut de cuvînt! Deci, contez pe tine! Cartea mea, cîtă o fi fost, nu mai era prin nici o librărie bucureșteană și, culmea, din cele aproape 1000 de exemplare venite la P. Neamț nu se mai găsește nici unul prin librării. De fapt, am constatat că tot mai multe puștoaice mă caută prin acel oraș în care mă voi muta neapărat în acest an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
puțin, că sînt mai înțelept. T., deși nu pot sta des și mult cu ea, este balsamul care schimbă... traiectoria nemulțumirilor mele. Îi voi rămîne îndatorat de-acum, chiar dacă într-o zi se va supăra din nou pe cai verzi! Culmea e că, deseori, îmi trece prin cap că n-am cunoscut vreodată ceva mai neserios decît carnea! Ulici, în trecere spre V. Dornei, a adăstat mai multe ore la Borca. I-am ținut hangul! Vorbe, vînt, vorbe! Venise cu D.R.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cameră din casă. S-au așezat pe chef. Ca să meargă mai bine rachiul (de la Grecu) l-au "diluat" cu niște dulceață adusă din cămară. Pe masă erau numai sticle cu rachiu și borcane (începute) cu dulceață. Când se simțeau în culmea fericirii i-au invitat finii și pe ei la horă, afară. Fiindcă au cam întrecut măsura cu paharul, n-au ieșit la joc, în schimb finii s-au așezat și ei la masă, la băut. Mama a reușit să vină
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
celălalt”, după cum îmi place să-i spun. Pentru mine, Japonia este o favoare și un privilegiu. Peisajele sunt impresionante, magnifice, o combinație spectaculoasă între munte și apă. „Alpii Japonezi”, lacurile montane cu apă limpede și rece, trecătorile înspăimântătoare, cascadele grațioase, culmile amețitoare, templele, insulele Hokkaido și Okinawa, toate sunt locuri tulburătoare. Magnificele peisaje învăluite în ceața depărtărilor a stimulat imaginația artiștilor japonezi, așa încât... regăsești, toate aceste splendori, în picturile lor. Contactul cu această lume, senină și neatinsă de stresul lumii occidentale
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
colinară a orașului vechi, fiind înconjurat de străduțe cu restaurante și magazine care ajung până la poarta templului. „Kiyomizu-Dera” (Templul zeiței Kanon) ne-a cam solicitat un pic; ca să ajungi până la el trebuie să urci destule trepte. Dar, odată ajunși pe culme, ne-am bucurat de priveliștea fantastică ce ni se înfățișa de la acea înălțime, și am admirat, „de sus”, neasemuitele frumuseți ale orașului Kyoto. Ca să vizităm templul, ne-am descălțat la intrare, am pășit „pragul” spre interior și cu smerenie ne-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
știau de campioana noastră la maraton cât și de sportiva noastră... care a învins-o pe a lor la judo. Mai avem cinci zile până la plecare. Timpul a trecut pe nesimțite. Sunt foarte multe de văzut, de trăit, de consemnat. Culmea e că mi-am rătăcit încărcătorul de la camera foto și am pierdut evenimentul de ieri, „Samba”, ce se află la a 28-a aniversare. Noroc cu băieții mei, „ colaboratorii”, care m-au ajutat și au reușit să mă scoată din
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
tot ce vrei? Ai Înnebunit? Ce-ți tre buie să pleci la case străine? Întrebă Hildebrand cu pleoa pele lipite de somn. — Aici nu mai e casa mea. E casa unui tiran necredincios, care mi-a adus plocon o bastardă. Culmea, tocmai eu să-i cresc fructul adulterului. M-ai făcut de rușine până și În fața slugilor, ca să nu mai vorbesc de vecini. Nici la Curte nu mai Îndrăznesc să m-arăt! Ministerialul Hildebrand se trezi de-a binelea și izbucni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe a doua.“ Așa cum rânduise Hugo, puțin după miezul nopții se sculară și porniră. Luna strălucea neobișnuit de puternic, astfel Încât se vedea ca ziua. Brazii se răriră, făcând loc ici și colo unor poieni care acopereau până departe, spre orizont, culmi largi și rotunjite. Hugo le arătă o dungă Întunecată care marca liziera pădurii: — Acolo stăm, până ce Începe lucrul nostru. — A, știu, se repezi chiorul. Acolo e răscrucea. Pe acolo trec toți cei care se Îndreaptă spre mânăstire, fie că vin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]