8,674 matches
-
Încurajatoare. Este posibil ca anarhia din Liban s)-i fi speriat și s)-i fi deșteptat pe sirieni. „Indiferent În ce direcție se Îndreapt), Israelul trebuie s) ia inițiativa politic)”, spune Janowitz. Desigur, aceasta implic) riscuri mari. Situația militar) este delicat). „Echilibrul intern din Israel este slab și fragmentat.” Cu toate acestea, trebuie s) se fac) urgent ceva. Luptele interne dintre lideri vor trebui s) Înceteze, chiar dac) Își pun În pericol carieră politic). Nu este momentul s) se gândeasc) numai
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
au, metaforic spus, aceeași pondere. E adevărat că orice relație Își are importanța ei, dar e la fel de adevărat că nu toate se vor dezvăluite public.) Ghelerter și Loghin erau personalități „grele“, deși Moni era ușor ca fulgul. Un om foarte delicat, deosebit, În climatul dens din școală. „Ca să ai succes ca rrregizorrr, secrrretul, mon cherrr (era rârâit și prețios, dar Într-un fel simpatic), e să știi să-ți faci distribuția. Cincizeci la sută din spectacol e rezolvat, restul se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
luni. Tot ce a urmat a fost un șir de peripeții de un absurd previzibil cu autoritățile române, care mai Întâi m-au rugat să Înțeleg că nu prea e momentul să plec din cauza tensiunilor internaționale, că era o situație delicată Între Uniunea Sovietică și America. „Dar ce să le spun celor de la Ford?“ „Spune-le că ești ocupat sau, mai bine, că ai un tratament medical de terminat. Mai amână, fii Înțelegător.“ Evident că nu am fost și, relatându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care impune -, la fel R - consoană masculină, dură, urmate de vocala prelungită O: G se afla nu din Întâmplare Între doi O, conferindu-le personalități diferite, despărțindu-i, dar și unindu-i, Întregul fiind Încheiat În N - consoană feminină, mai delicată: K-R-O-G-O-N. Emiterea sunetelor cerea un efort diferit de la actori: acela de a exprima prin vibrația vocii o imagine corespunzătoare sunetului. Care e viața sunetului? Au fost necesare ore În șir de investigație și lucru cu vocea pentru a simți aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ani de când l-am văzut pe Meșterul Kanze, și azi Încerc să Înțeleg adevărul aparent simplu al acestor cuvinte. Noi, În Vest, avem prea ușor Încredere În emoție. Ne aruncăm cu trup și suflet În a exprima pasiunea. Japonezii indică delicat, ca În desenele sau litografiile clasice, unde se simte doar sugestia, ca un ecou indirect, ce permite astfel imaginației să intre În teritoriul pur poetic. Priscilla era foarte interesată să aibă experiența directă a antrenamentului actorului japonez. A fost acceptată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
secole În urmă și devenită foarte populară În Brazilia. Aceste ceremonii nu sunt direct numite voodoo, dar sigur au ceva În comun. Am fost acceptați să luăm parte la ceremonie. Ce m-a frapat Încă de la Început a fost raportul delicat dintre preotul șaman care controla totul și participanții care se lăsau duși de energia vulcanică a dansului și a incantației. Dar pentru cineva din afara comunității, cum era Priscilla, experiența a fost complexă și plină de riscuri. Marcată de atmosfera extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
concret. Citind și notele lui Meyerhold, am fost Încurajat să dezvolt cu actorii o atmosferă de circ, de vodevil, o formă de teatru exploziv, total, care povestea nu o dramă psihologică, ci o comedie umană. Pentru mine, amintirile cele mai delicate din spectacolul de la New York sunt legate de detalii care au avut viață În acel context și care nu au putut fi repetate, atunci când am reluat Livada, nici la Tokyo, nici la București. În actul III, de exemplu, Liubov și invitatii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai bune voci, pentru a da calitate evenimentului. Dacă Într-o formă de concert, cum am văzut de curând la Viena, o cântăreață de talia Edithei Gruberova cântă Norma, e cu totul acceptabil, pentru că vocea ei transmite Încă expresiv notele delicate ale partiturii, deși cântăreața are peste șaizeci de ani. Închizi ochii sau nu, asculți sau o privești În rochia ei distinsă de gală, raportul e just: fiind la concert, nu te gândești o clipă că Norma ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Căci e un risc, nu numai o responsabilitate să prezinți o piesă care abia a fost scrisă și care urmează să vadă lumina rampei pentru prima oară. Știam, de când montasem Iona lui Sorescu la București În premieră absolută, cât de delicat este un astfel de dialog. Cu Shakespeare ori cu grecii putem să experimentăm liber, un tratament oricât de Îndrăzneț nu pune În pericol rădăcina solidă a stejarului. O piesă abia scrisă are avantajul prospețimii și al faptului că e ancorată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pământești și imediate. Pentru un an, am decis că voi lucra foarte puțin profesional, ca să pot dedica cel mai mult timp copiilor și să Învăț să fiu tată. Un an nu e destul. Poate nici o viață. Pe acest teren extrem de delicat, vorbele lui Brook mi-au sunat din nou foarte adevărate: ca părinte, la fel ca și În teatru, ca să Înveți, trebuie mai Întâi să dez-Înveți, În primul rând toate șabloanele mecanice despre educație și despre raporturile dintre părinte și copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
casei. Bând ceai din samovar, oferit de personajul „Dădaca“, ei se simțeau astfel invitați discreți ai familiei și martori ai acțiunii ce lua, pe Întinderea vastă, proporții epice neașteptate, neobișnuite pentru o piesă intimă ca Vania. Joe Chaikin, un actor delicat și subtil, era un Vania În care prospețimea copilului și tristețea clovnului se amestecau imprevizibil. Astrov al lui Abraham oscila Între luciditate și intensitate explozivă. Într-un du-te-vino neîntrerupt pe aceste culoare, personajele se căutau, se găseau și se pierdeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un loc unde pot să Îmi dau frâu liber oricăror utopii mentale, să mă las În voia senzației de a nu fi „niciunde“. Nu eram niciunde și totuși eram undeva, eram În mine Însumi. De câte ori mă surprind Într-o balanță delicată, echilibrist Între două lumi, am o percepție concretă a trupului ce mă trezește din plutirea utopică și mă pune În contact cu ceva real. După amintirea turbulențelor de la Național, care mă afectaseră negativ, simțeam nevoia să mă distanțez, să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de yoga și de forme de teatru ritual indian. Fiind o bună cunoscătoare a dansului tradițional barathanacha, Dolphi transmite studenților elemente de mișcare și ritm oriental și Îi familiarizează cu tehnici de yoga, printr-o metodă foarte concentrată, conducându-i delicat spre o ușă a spiritualității, care poate li se va deschide Într-o zi. Niky este unul dintre rarii specialiști În commedia dell’arte și profesori de tehnica actorului care știe cum să le transmită tinerilor spiritul viu al commediei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
teren, În detrimentul celor artistice. În New York sunt mii de actori șomeri care, În așteptarea șansei de a primi un rol, conduc taxiul sau servesc la restaurant ca să supraviețuiască. Momentul În care un tânăr plonjează În această realitate e cel mai delicat, pentru că pot pierde tot ce au acumulat În școală din cauza lipsei de garanții pentru viitor. Unii speră să ajungă pe Broadway ori Încearcă să joace În seriale TV sau În pelicule de cinema, alții rămân atașați gustului format În școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Își confundă copiii și soția și-i omoară, crezând că se află Încă pe câmpul de bătaie, această febră a maniei era gata să mă intoxice și pe mine și să mă facă să-mi pierd echilibrul, și așa destul de delicat. A fost singura dată În carieră când, În toiul unui proiect, am simțit nevoia să mă opresc. După un prim „șnur“, i-am adunat pe actori și le-am spus că nu mă simt deloc bine. Evident, nu era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
făcut să apară pe scenă sub forma unei balerine În costum de Înger cu aripi albe. Dacă Mefisto e acceptat ca „realist“ În cabinetul lui Faust, de ce n-ar fi și un Înger?! Îngerul bun Îl atinge pe Faust și, delicat, Îi ia pana din mâna tremurândă, pentru a-l Împiedica să semneze. Din partea opusă, un Înger cu aripi negre apare și, cu un gest brusc, Îi smulge pana din mână Îngerului alb, i-o dă Înapoi lui Faust și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o parte și eram Întâmpinat de rețeaua de raze de soare de pe parchet, sub Împletitura de trestie a unui scaun vienez, și de două muște jucăușe care se așezau pe el cu rândul. O altă senzație de vis, și mai delicată, era furnizată de un alt joc de-a peștera, când, după ce mă trezeam dis-de-dimineață, Îmi făceam un cort din așternuturi și-mi lăsam imaginația să se joace, În mii de direcții vagi, cu cearșafurile ca niște avalanșe de zăpadă și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
puzzle alcătuiau treptat o scenă de vânătoare englezească; ceea ce părea un picior de cal se dovedea a fi ramura unui ulm și piesa, căreia până atunci nu i se găsise locul, umplea perfect un gol pe fundalul pestriț, producându-ți delicata bucurie a unei satisfacții abstracte și totuși tactile. Într-un timp, era pasionată după pocher, joc introdus În societatea petersburgheză prin intermediul cercurilor diplomatice, și de aceea unele combinații au pătruns cu frumoasele lor denumiri franțuzești - brelan, pentru „trei cărți de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de obicei, mama stătea Întinsă pe canapeaua de pluș roșu din colțul camerei, se Întâmpla ca eu să-i citesc versurile lui Blok despre Italia - tocmai ajunsesem la sfârșitul micului poem despre Florența, pe care Blok o compara cu floarea delicată, eterică, de crin, când ea a spus privind peste andrele: „Da, da, Florența seamănă Într-adevăr cu un dimnîi iris, așa este! Îmi amintesc...“. Și atunci sună telefonul. După 1923, când s-a mutat la Praga, iar eu locuiam În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la vila lui (numită Tamarindo) de lângă Roma sau În iubitul lui Egipt, din care Îmi trimitea ilustrate (palmieri și reflexiile lor, apusuri de soare, faraoni cu mâinile pe genunchi) mâzgălite cu scrisul lui grosolan. Apoi, din nou În iunie, când delicata cheryomuha (floarea de cireș În formă de ciorchine din vechea lume sau simplu, „racemosa“ cum am botezat-o eu În lucrarea mea despre „Oneghin“) Înfloreau ca o spumă, steagul lui personal era din nou Înălțat pe frumoasa casă din Rojestveno
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
uriașe, mituia Nord-Express-ul ca să oprească pentru el În mica noastră haltă și mă ducea, pășind pe picioarele lui mici și fragile Încălțate În pantofi cu tocuri Înalte, și promițându-mi un cadou minunat, până la copacul cel mai apropiat, unde rupea delicat o frunză și-mi spunea, oferindu-mi-o: „Pour mon neveu, la chose la plus belle au monde - une feuille verte“. Sau Îmi aducea solemn din America seria Bunicul viclean și Buster Brown - un băiat demult uitat, Într-un costum
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
venea imediat să tragă voluminoasele transperente albastre și draperiile Înflorate de la ferestre. Ticăitul pendulei bunicului din camera pentru Învățătură căpăta treptat o intonație plicticoasă, sâcâitoare. Chiloții mă strângeau la vintre și ciorapii negri cu nervuri Îi simțeam aspri pe pielea delicată a picioarelor Îndoite, senzații care se combinau cu o umilă necesitate, a cărei satisfacere o tot amânam. Trecea aproape o oră și nici urmă de Mr. Burness. Fratele meu se ducea În camera lui să exerseze la pian și apoi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Atârnată de frânghii bine Întinse, cu fruntea ei pură, plecată, ea Încearcă să rețină mobilele ce stau să cadă și sclipitoarea pardoseală Înclinată care se Încăpățânează să alunece din Îmbrățișarea ei. Țurțurii de cristal ai policandrului, care emit un clinchet delicat (se mută obiecte În camera de sus, unde va locui Mademoiselle). Creioane colorate. Spectrul lor detaliat afișat pe cutie, dar niciodată reprezentat integral de cele dinăuntru. Stăm la o masă rotundă, fratele meu, eu și Miss Robinson, care din când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar a avut amabilitatea de a verifica În colecția aflată la British Museum - și a descoperit că fusese descrisă cu mulți ani În urmă sub numele de Plusia excelsa de către Kretschmar. Am primit trista veste, formulată cât se poate de delicat („...vă felicităm pentru obținerea... o specie foarte rară pe Volga... o siluetă formidabilă...“) cu mult stoicism; dar după mulți ani, printr-o Întâmplare norocoasă (știu că n-ar trebui să mă fălesc) m-am Împăcat cu primul descoperitor al fluturelui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unui tren transcontinental. La capătul Împărăției fermecate a ierbii, se Înălța, ca un zid, pădurea. Acolo hoinăream, examinând trunchiurile de copaci (partea vrăjită, tăcută a unui copac) În căutarea unor minusculi fluturi de noapte denumiți În Anglia Pugs - mici vietăți delicate care ziua se lipesc de suprafețele pestrițe cu care se amestecă aripile lor plate și abdomenele Întoarse În sus. Acolo, pe fundul mării de verdeață străpunsă de razele soarelui, mă Învârteam Încet În jurul falnicilor trunchiuri. Nimic pe lume nu mi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]