7,734 matches
-
Asia Centrală. Sufismul, apărut în sec. VIII-lea în Arabia și Persia ca reacție împotriva islamismului, cu caracter anticlerical și ascetic, constituie dimensiunea interioară a islamului, afirmată prin Profetul său, pentru a retrezi în conștiința oamenilor legătura primordială a acestora cu Divinitatea. Sufismul se concentrează pe progresul spiritual individual, având la bază relația maestru ("shaykh"/șeic)-discipol ("murid"'). În secolul al XX-lea, sufismul a devenit un punct focal al criticilor adepților islamului politic, dar și ale moderniștilor, principalele reproșuri ce i
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
fiind mai sigură, mai largă și mai rapidă. Deplasarea accentului din zona dragostei extatice constituie, de asemenea o diferență majoră între el și Fethullah Gulen, din moment ce acesta din urmă consideră dragostea unul dintre cele mai importante aspecte ale căii spre Divinitate. În ceea ce privește practica religioasă, Nursi afirma că urmează sunna, îndeplinește toate acțiunile religioase care se impun ("ferâiz"), evită de marile păcate ("kebâir"), concomitent cu efectuarea, în mod corect, a rugăciunilor zilnice. Viziunea lui Nursi asupra sufismului este prezenta din șase perspective
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
dimensiunea psihologică a viziunii lui Said Nursi asupra sufismului, Godlas aduce în discuție mai multe stații ale conștiinței, printre care, dragostea, sinceritatea, predarea, fericirea și posibilitatea de a se baza pe Dumnezeu. În viziunea lui Nursi, dragostea este rezultatul cunoașterii divinității, putând fi considerată catalizatorul transformării spirituale, dar și modalitatea prin care oricine poate fi învăluit de dragostea adevărată și de Dumnezeu. Așadar, dragostea, ca stadiul al conștiinței, poate avea atât consecințe negative, cât și pozitive. Confrom lui Burckhardt, este o
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
dragostei permite enunțarea adevărurilor esoterice de cel mai înalt nivel, fără a intra în conflict cu teologia dogmatică. Sinceritatea este considerată o stație obligatorie pe calea sufită, Nursi considerând că determină indivizi să nu asocieze, în mod inconștient, alte entități divinității, eliminând, totodată elimină ipocrizia și artificialul. Cu acest prilej Nursi evidențiază importanța sufletului ("nafs"), acea parte a individului care îndemnă la rău. Pe lângă suflet, inima este, atât pentru cel menționat, cât și pentru sufiți, un atribut al conștiinței extrem de important
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
Sol, "Soarele", era în mitologia romană o divinitate solară. Aparținea generației preolimpiene: era fiul lui Hyperion și al Theiei și frate cu Luna și cu Aurora. Sol, închipuit ca un tânăr frumos și puternic, este zeul care aude și vede totul. Vestit de Aurora, care-l precede, el
Sol (mitologie) () [Corola-website/Science/331156_a_332485]
-
surprinzătoare. Spre deosebire de majoritatea zeităților, Sun Wukong își câștigă nemurirea luptând pentru Cer si Pământ. Este unul dintre personajele literare chineze cele mai durabile și, are o istorie culturală colorată pe un fundal variat. Caracterial este influențat atât de elemente ale divinității hinduse Hanuman din Ramayana cât și de elemente de folclor din China. nu este foarte mare, are doar aproxiamtiv 1,3 m înălțime și are un aspect destul de bolnăvicios, cu obrajii supți, cu un cap arcuit și un bot alungit
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
începând cu ascunderea lui într-un coș pe apele Nilului și terminând cu Ieșirea evreilor din Egipt și drumul lor în deșert. Și lui Musa, înaintea lui Mahomed, i s-a arătat Allah și el a devenit păstorul fidel al divinității și i-a ascultat Cuvântul. Sărbătorirea islamică a lui Musa în apropierea Paștelui evreiesc nu era, probabil, întâmplătoare, acesta din urmă fiind dedicat ieșirii evreilor din Egipt sub conducerea lui Moise, care este relatată și în Coran. O chestiune mai
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
Domnului" și continuarea "Children of God", au fost publicate la editura Villard (Random House) în 1996 și 1998. Ele prezintă primul contact cu o formă de viață extraterestră, explorând problema răului și modul în care se poate reconcilia ideea unei divinități binevoitoare cu cea a unui univers concret plin de suferință și răutate (Teodiceea). "Pasărea Domnului" a câștigat premiile Arthur C. Clarke, BSFA și Tiptree și a stat la baza primirii de către autoare a premiului John W. Campbell pentru cel mai
Mary Doria Russell () [Corola-website/Science/335295_a_336624]
-
a susținut că cartea sa din 2008 povestește despre experiența să că refugiat palestinian și tratează teme culturale și filozofice. Fanatici religioși, a afirmat el, au denaturat cele scrise și au interpretat o poezie a sa ca fiind îndreptată împotriva divinității. În februarie 2014 a început procesul lui Fayad sub acuzația de blasfemie, idei ateiste și legături interzise cu femei. Ca probe au fost aduse câteva fotografii ale unor femei de pe telefonul său celular, care după mărturia să erau femei prietene
Ashraf Fayad () [Corola-website/Science/335299_a_336628]
-
Religia beduină este în principal animistă. Este posibil ca acel contrast dintre oază si deșert să reprezinte pentru arabi prima idee de zeitate caracteristică. Spiritul pământului cultivabil devine zeitatea bună, iar pământul arid devine demonul. Chiar după constituirea ideii de divinitate, elemente naturale ca arborii, izvoarele, stâncile rămân obiecte sacre deoarece se consideră că prin ele se poate ajunge în contact cu divinitatea. Izvorul este obiect al venerației. Luna se află în centrul credințelor astrale ale beduinului, în timp ce soarele este malefic
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
zeitate caracteristică. Spiritul pământului cultivabil devine zeitatea bună, iar pământul arid devine demonul. Chiar după constituirea ideii de divinitate, elemente naturale ca arborii, izvoarele, stâncile rămân obiecte sacre deoarece se consideră că prin ele se poate ajunge în contact cu divinitatea. Izvorul este obiect al venerației. Luna se află în centrul credințelor astrale ale beduinului, în timp ce soarele este malefic pentru că acesta distruge plantele si animalele. Legendele spun că desertul era populat cu ființe supranaturale denumite ginni. Aceștia sunt personificări ale forțelor
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
doar o simplă reprezentare a unei teme iconografice. Prezența în pictura respectivă a unui demon înaripat, a vegetației și a unui altar poate lăsa să se creadă în mod egal că este vorba de un banchet ritual în onoarea unei divinități locale legată de fertilitate, cum ar fi Artemis sau Apollo. Cu toate acestea, și Sparta a cunoscut obiceiul curtezanelor (hetaire) în epoca clasică (anii 510 - 323 îen.). Atenaios evocă curtezanele cu care Alcibiade a făcut nunta în timpul exilului său în
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
a fi luptători feroce. Majoritatea triburilor asture, precum Lugone, îl venerau pe zeul celtic Lugh, iar referințele altor zeități celtice, cum ar fi Taranis sau Belenos au rămas în zonele locuite de asturi. Este posibil ca aceștia să fi venerat divinitatea Busgosu. Asturii erau vânători și culegători viguroși care au percheziționat avanposturile romane în zona de câmpie, însă dovezile arheologice confirmă faptul că aceștia erau crescători de animale în pașunile montane și se ocupau de agricultură pe pantele și văile inferioare
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
unui spectator. Personajele fantastice ale poveștii sunt umanizate cu un umor extraordinar (aspect ce este latent în creațiile folclorice); astfel dracii au parte de suferințe fizice ca și cum ar fi oameni și sunt dominați și făcuți de râs nu cu sprijinul divinității, ci cu inteligența născută din experiență. Astfel, criticul Alexandru Piru considera că în această poveste Păcală e mai întâi Tândală. Creangă folosește procedeul antitezei în construcția poveștii (cei doi frați: unul harnic și chiabur, altul leneș și sărac, cele două
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
împărații pământului, toate neamurile vor sluji lui”. (Psalmi 71:10-11). Matei a scris că magii au adus trei daruri - aur, tămâie și smirnă. Aceste daruri se pare că au o semnificație profundă: aurul semnifică statutul regal al lui Isus, tămâia - divinitatea sa și smirna - natura umană. Gaspar este descris în mod tradițional ca un om tânăr, fără barbă, care i-a adus tămâie pruncului Isus. Potrivit tradiției Sfântul Gaspar a devenit martir. Unii consideră că ceilalți doi magi ar fi împărtășit
Gaspar (mag) () [Corola-website/Science/335753_a_337082]
-
Un muzeu virtual este o entitate digitală care are scopuri asemănătoare cu cele ale unui muzeu. 1. În secolul al XIX-lea, pătrunde în limba română cuvântul "muzeu". Preluat din greacă veche, "muzeion" însemna un templu dedicat muzelor, divinității patronatoare a artelor și literelor, o cladire special dedicată studiului și creației. În anul 1974,ICOM (Consiliul Internațional al Muzeelor) definește MUZEUL. Deși legislația de domeniu din diferite țări cuprindea interpretări proprii, toate definițiile muzeului se îndreptau spre formulă consacrată
Muzeu virtual () [Corola-website/Science/333681_a_335010]
-
produs nu numai la nivel de formă - a se vedea gazelul, catrenul, etc. - ci și la nivel ideatic, fiind preluate teme ce țin de o anume viziune asupra lumii, de cunoașterea fină a regulilor care o guvernează, de căutare a divinității, de celebrare a vieții ale cărei neajunsuri sunt privite cu înțelepciune, de o filosofie ce îl descătușează pe om din deșertăciunile lumii, ducându-l spre esență” , În epoca reformatorului vechii religii, Zoroastru ( sau Zarathustra: 660-583 sau 630-553 ), credințele religioase străvechi
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
altul, de spiritul sufit, acea înaltă expresie a sufletelor îmbătate de dragoste divină. Așadar, nu întâmplător tema vinului, ca băutură paradisiacă așa cum este descris în Coran, și a beției, ca stare de efuziune a celui ce se apropie de divinitate este prezentă la tot pasul în marea simfonie poetică persană. Chiar și acolo unde interpretarea lasă loc echivocului, fiorul mistic se face simțit. Faptul că vinul material este interzis de către Legea islamică accentuează și mai mult acest simbolism prezent în
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
și a schimbării, "Yaġūŧ", cu chip de leu, prin care era adorată puterea animală, "Ya’ūq", întruchipând în formă de cal idealul iuțelii și Nasr ( vultur sau șoim ), zeul privirii agere ( spre lăuntru și spre afară ). Nu e vorba de divinitățile cele mai cunoscute la Mecca, ci de rămășițe ale cultului asiro-babilonian. Alți idoli apar citați în poezia veche sau în formule de jurământ. Multe nume s-au păstrat în alcătuirea numelor proprii beduine - de pildă: ’Abd Manăt, „Robul zeiței Manăt
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
ale unor simboluri precum vulturul, calul sau leul par a face referire la adorarea Soarelui. Astfel se poate spune că păgânismul arab era dominat de cultul astral, deși erau deseori venerate izvoare, copaci sau pietre, cu lăcașuri ale sutelor de divinități. Acesta s-a perpetuat într-un mod deghizat și după islam, fiindcă „robi ai Soarelui” au existat în toate epocile. Aștrii erau imaginați ca persoane sau animale ( leul solar, șarpele, vulturul cu un șarpe în gheare, taurul, antilopa ) ceea ce ar
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
parte, influența copleșitoare a islamului asupra devenirii arabilor nu a admis perpetuarea unor rămășițe socotite atât de „dăunătoare” iar ceea ce s-a păstrat a fost denaturat. Gândirea mitică latentă se dezvăluie doar privirilor atente. Ca și la asiro-babilonieni, relațiile cu divinitatea erau generate mai degrabă de teamă decât de iubire. Divinitatea ajuta la cunoașterea intențiilor acesteia, prin semne prevestitoare. Cicero spunea despre arabi că, asemenea frigienilor și cilicienilor, "volatibus avium cantibusque, certissimis signis declari res futures portant" Appianus istorisește de asemenea
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
admis perpetuarea unor rămășițe socotite atât de „dăunătoare” iar ceea ce s-a păstrat a fost denaturat. Gândirea mitică latentă se dezvăluie doar privirilor atente. Ca și la asiro-babilonieni, relațiile cu divinitatea erau generate mai degrabă de teamă decât de iubire. Divinitatea ajuta la cunoașterea intențiilor acesteia, prin semne prevestitoare. Cicero spunea despre arabi că, asemenea frigienilor și cilicienilor, "volatibus avium cantibusque, certissimis signis declari res futures portant" Appianus istorisește de asemenea că, trecând prin deșert pentru a scăpa de războiul egiptean
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
(„Domnul Cerurilor”; regăsit și sub denumirile de Hanalnim, Hananim, Hanunim, Hwanin (în mitul lui Dangun), Sangje, Sangjenim („Cel mai Mare dintre Împărați”), Haneul („Cer”), Cheon („Cer”; termen sino-coreean) sau Cheonsin („Dumnezeul Cerurilor”) este conceptul de divinitate din Sinism - religia nativă coreeană și șamanismul coreean - și în alte religii derivate din aceasta (de exemplu: Cheondoism și Jeungsanism). Este numit și Okhwangsangje („Marele Împărat de Jad” sau „Împăratul Strălucitor”) de către unele secte. înseamnă etimologic „sursă” [im, in] a
Haneullim () [Corola-website/Science/333067_a_334396]
-
săfi derivat din ural-altaicul "Tengri, în unele provincii din Coreea, șamanii fiind denumiți chiar și în zilele noastre "Tangur Tangur-ari."" "Mai târziu, în mit, Dangun devine Sansin ",Zeu al Muntelui”" (al măririi , prosperității) Teologia sinistă conține o idee trinitară despre divinitate în mitul lui Dangun, a treia formă a lui Hwanin Cu Dangun ca și Sansin, trinitatea din religia coreeană este reprezentată de cele trei generații ale lui "Haneullim", Regele Ceresc. "Hwanin" reprezintă sursa transcendentă, cu ""haneul"", ""hwan"" indicând ,ființa” sau
Haneullim () [Corola-website/Science/333067_a_334396]
-
denumit „Maximiliana”, în onoarea lui Maximilian al II-lea al Bavariei. Alegerea acestui nume a provocat o controversă, ca și pentru asteroidul 12 Victoria; într-adevăr Maximilian al II domnea în acel moment. Astrul a fost redenumit „Cybele”, după Cybele, divinitate romană de origine frigiană. Cybele este un asteroid de tip C, ceea ce semnifică faptul că suprafața sa este foarte întunecată și compusă din carbon. Asteroidul "" are diametrul mediu de 237,26 km. Orbita sa se caracterizează printr-o semiaxă majoră
65 Cybele () [Corola-website/Science/333095_a_334424]