7,888 matches
-
îi distanțează și antagonizează în ochii spectatorului, făcând evidentă implicarea lor directă în mecanismele de exploatare. În <strong>Toni Erdmann</strong>, exploatatorii ne sunt prezentați, în bună parte, în umanitatea lor, în vulnerabilitățile lor, în micile lor drame și probleme existențiale. <strong>Pe cale de consecință, publicul este invitat să empatizeze cu ei, să le înțeleagă condiția de, până la urmă, nu-i așa?, muncitori exploatați, simple „rotițe în sistem”, care, după cum vedem până la sfârșit, nici măcar după ce suferă „treziri” de conștiință, nu pot
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
a clasei exploatatoare, nu are, din punctul meu de vedere, nicio valoare politică. Cei care cunosc deja aceste lucruri nu vor învăța nimic nou, iar cei care nu le cunosc vor tinde oricum să empatizeze cu exploatatoarea și problemele ei existențiale. Care ar fi avantajele politice ale unui efort de înțelegere a nefericirii și alienării acestei clase exploatatoare? Un umanism de tipul „sunt și ei ca noi”, sau „și bogații plâng”? Dacă filmul ar fi fost despre demantelarea și explicarea unui
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
Excelentă idee, numai că nu avea calificarea necesară. De aceea a apelat la un amic - Steve Wozniak (pe scurt „Woz”) - care tocmai scrisese un limbaj de programare pentru un microprocesor nou, numit MOS Technology 6502. Spre deosebire de Jobs, chinuit de probleme existențiale, Woz era un tip retras, care prefera să stea și să apese pe butoanele tastaturii, în loc să cutreiere lumea în lung și-n lat. În acest fel, acumulase cunoștințe inginerești, care îi permiseseră să se angajeze la Hewlett-Packard. Pentru a pune
Apple Inc. () [Corola-website/Science/296536_a_297865]
-
anii ’90. Simbolismul anilor ’90 din creația lui V. Dyk avea un stil complex și elegant, de la care acesta și-a dezvoltat treptat un stil distinctive, remarcându-se prin detalieri dure. A scris pe două planuri: dialectica ideală și realitate existențiala sau socială. Natură autorului de a scrie lirica și arta poeziei lirice a lui a depășit proza și lucrările sale dramatice. Însă toate componentele muncii sale au creat o unitate solidă. A tradus din lirica franceză: din Boudelaire, Corbiére, Verlaine
Viktor Dyk () [Corola-website/Science/307013_a_308342]
-
generozitatea, spre exemplu, nu ține de temperament, dar felul cum își dobândește cineva și, mai ales, cum își manifestă cineva generozitatea se află sub influența temperamentului) Temperamentul, desi larg determinat genetic, este in expresia lui funcțională, modelat de condițiile socio-culturale, existențiale ale individului. Influență ereditarului asupra psihocomportamentalului nu este directă, ci mediata de factori socio-culturali. Nu există temperamente pure. Etimologia latină a cuvântului „tempera - temperare”, care înseamnă „a amestecă”, sugerează acest lucru. În mod potențial, trăsături aparținând tuturor tipurilor de temperament
Temperament () [Corola-website/Science/307352_a_308681]
-
deasemeni să înțeleagă intențional și comportamental subiectul, adică agentul care primește, reprezintă și utilizează lumea pentru a supraviețui. <br><br> Nous mai poate fi înțeles și ca inteligența supremă, creatoare a universului, acea fortă-cunoaștere ascunsă din care provin toate modurile existențiale și în care se întorc la sfârșitul unui ciclu de manifestare a realității în conștiința indivizilor.
Nous () [Corola-website/Science/308606_a_309935]
-
ca fiind un dar al zeilor, un har, o energie divină în surplus pentru unii aleși, sau o investitură a zeilor dată unor aleși. În general legendele, poveștile clasice, și relatările faptice arată o legătură directă între depășirea unor obstacole existențiale majore și dezvoltarea harului personal într-o anumită direcție, harul fiind o răsplată dată de zei către muritorii ce și-au dovedit meritul pentru acesta. Despre persoanele care descopereau o proprietate matematică, grecii antici spuneau de exemplu că "sunt iubiți
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
cu putință ca un solipsist să fie capabil să perceapă și conceapă toata realitatea, dar să nu poată percepe-concepe ceva efectiv real, adică nesfârșita serie de solipsiști care se construiesc senzorial și mental unul pe altul? Evident o asemenea perspectivă existențială atât de exclusivistă este greu dacă nu chiar imposibil de susținut. Aseitate Empirism Falsificabilitate Idealism Realism (filozofie)
Solipsism () [Corola-website/Science/308690_a_310019]
-
în urma aluziilor împotriva teatrului său din prima parte a lui „"Don Quijote"” (1605). În anul următor, Lope de Vega s-a înscris în oratoriul din strada Olivar. Această perioada a vieții lui Lope de Vega este una marcată de o criză existențială, influențată poate și de moartea unor rude apropiate. Acestei perioade corespund „"Rimele sacre"” și operele devoționale pe care începe să le compună, observându-se și influențe filozofice în versuri. Doamna Juana de Guardo suferea de mai multe boli, iar în
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
în care trecutul produce totdeauna „obstacole” de o gravitate sterilă, oneroasa, prin simpla lor adiționare în timp. În Basarabia, ele au fost favorizate de un climat specific, de izolaționism și suspiciune. Un prim obiectiv al lui Leo Butnaru îl reprezintă existențialul. Acel „nivel zero” de la care pornește creația literară, ce reprezintă demarcația să de propriile-i teme. Cu aerul unei divagații, al unei vioaie alambicări de reprezentări și considerații, poetul sugerează complexitatea unei vieți în care contradicțiile, defel puține și lipsite
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
a murit iubirea noastră/ Floare-albastră! Floare-albastră/ Totuși este trist în lume”". Amintirea devine prilej de meditație asupra fragilității ființei umane în Univers. Din această perspectivă, condiția omului este tristă, pentru că este repede trecător; nu poate reveni asupra erorilor de conduită existențială, dar nici nu poate păstra, atunci când trăiește, clipa fericirii. Asta este ceea ce Eminescu face, suprapunând peste tema erotică a poeziei, o alta temă, a timpului, care este motivul fundamental al întregii sale creații romantice. De aceea, ”Floare albastra” este nu
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
și foi de mure, cu soare și lună. Autohtonizat este și limbajul copilei, care se alintă în spiritul oralității țărănești: "”de ce m-ai uitat încalte”", "„voi cerca”", "„mi-oi desface”", "„cine treabă are”". „Povestea” fetei reprezintă în fapt o alternativă existențială împotriva durerii de a fi, de care suferă barbatul eminescian: acceptarea instinctualității aduce fericirea de a fi. Dulcea copilă apare astfel într-o altă ipostază, mult mai profundă, devine simbol al unei speranțe la care omul n-a renunțat niciodată
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
anilor '80. În contrast cu muzica și stilul agresiv al trupelor punk, muzica trupelor timpurii de gothic era mai introspectivă și aborda estetica sau ideologia curentelor literare sau mișcărilor intelectuale care aveau o tematică "întunecată" precum cele ale ficțiunii gotice, romantismului, filosofiei existențiale și nihilismului. În cadrul trupelor notabile de gothic-rock se includ Bauhaus, The Cure, Siouxsie & the Banshees, The Sisters of Mercy și The Mission. Mult separat de celelalte genuri ale rockului alternativ din anii '80, gothic rockul a dat naștere la o
Gothic rock () [Corola-website/Science/306827_a_308156]
-
rareori responsabili ("Infernul sunt ceilalți" - J.-P. Sartre, " Cu usile inchise"). Soluția dată de Sartre acestei probleme constă în asumarea libertății, în respingerea naturii ("physis") și a punctului de vedere esențialist care definește indivizii ca esențe imuabile. Individul trebuie definit existențial și istoric, în raport cu devenirea sa și cu totalitatea actelor și a alegerilor sale.
Libertate (filozofie) () [Corola-website/Science/306944_a_308273]
-
Hotărârea, Teatru comentat, Mircea Bradu, Editura Eminescu, București, 1983 • Noapte albă, Teatrul de Stat Arad, 15 mai 1975 „Noapte albă este o sinteză între informația istorică, gândirea politică românească de-a lungul secolelor și expresia mitică dată de popor stărilor existențiale fundamentale”, Dumitru Chirilă, Familia, nr. 6,1975 „Noapte albă este o piesă de excepție. Ea confirmă pe dramaturgul Mircea Bradu din Vlad Țepeș în ianuarie. Da, Mircea Bradu este un scriitor de vocație. O scriitură elegantă, consistentă, frumoasă - un teatru
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
în realizare tehnică. Opera este construită în jurul unei figuri feminine, Lisi, care nu trebuie însă identificată cu o femeie reală, ci cu un arhetip al femeii. Remarcabile sunt și sonetele sale metafizice, precum și psalmii, unde poetul și-a exprimat disperarea existențială. Viziunea sa este una pesimistă, tipică pentru epoca sa, și care are unele trăsături preexistențialiste. Vena satirică a lui Quevedo se exprimă în primul rând prin intermediul a două creații lirice specifice literaturii spaniole : „"romance"”(compoziție lirică spaniolă caracterizată prin repetiția
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
apreciat și reprezentat, cu excepția operei care reprezintă cea mai buna adaptare a tragediilor clasice : „"El cerco de Numancia"”(„"Asediul de la Numancia"”), unde se pune în scenă tema patriotică a sacrificiului colectiv, în fața asediului generalului Scipio Africanul. Foamea devine reprezentanta suferinței existențiale, intervenind de asemenea ființe alegorice, care profetizează viitorul glorios al Spaniei. Providența are același rol ca acela jucat în fuga lui Eneas din Troia incendiată. De inspirație patriotică sunt și unele comedii, cum ar fi „"La conquista de Jerusalén"” („"Cucerirea
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
apărute în acest context, s-au dezvoltat noi religii - jainismul și budismul. Textele "Upanișadelor" propun ca alternativă asceza și meditația contemplativă. Învățătura hindusă are în centrul său două concepte: Karma (fapta) și Samsara (reîncarnarea). Astfel, sufletul participă la un ciclu existențial continuu - naștere-moarte-renaștere - determinat de faptele bune sau rele pe care le-a săvârșit într-o viață anterioară. Eliberarea din succesiunea reâncarnărilor se face prin efort propriu, prin purificarea vieții și prin exercițiile psiho-fizice (yoga). Acestea conduc la scopul ultim al
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
a lungul relatării, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului ca real. Considerată ca fiind o specie jurnalistică, complexă, reportajul îmbină cele trei moduri de expunere (descrierea, narațiunea și dialogul), creând impresia unei reconstituiri în amănunte existențiale decisive. Reportajul aduce în prim plan evenimentul trăit în punctul lui maxim de tensiune și reconstituit dintr-un unghi de vedere care permite cititorului, spectatorului de film cinematografic sau telespectatorului, să descopere și să observe faptele cele mai însemnate.
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
această „specie" a jurnalului. Demiurgul se creează pe sine însuși, se dezvăluie însuși motorul ...creator în chiar inima volumului Proze. În Efes, ultima proză, scrisă de data asta la persoana a treia, pare croită după un tipar realist social și existențial. Aici unghiurile se schimbă. Regăsesti în același timp stilul balzacian, cel proustian, joycean, și mai mult decât atât, stilul radupetrescian, acela al scrierii în transparență, scriere ce generează, în același timp, mai multe registre de sensuri. Titul, În Efes, are
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
schimbă. Regăsesti în același timp stilul balzacian, cel proustian, joycean, și mai mult decât atât, stilul radupetrescian, acela al scrierii în transparență, scriere ce generează, în același timp, mai multe registre de sensuri. Titul, În Efes, are o triplă trimitere existențială: moartea (ruinele din orașul Efes), sacralitatea (templele de cult) și planul uman, al curgerii oarbe a existenței cotidiene (Efesul de azi, de care nu se mai prea aude nimic), toate coexistând în timp și spațiu. Aceasta viziune cu toate planurile
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
asemeni lui Stanică Rațiu (Leon Marcu), sau moș Costache (Octav Dinescu) orbi la transcendent, robiți banului. Așadar, există două categorii de personaje: cele pământene și cele, mai curând, celeste. Interesant este jocul de perspective, unde naratorul propune viziuni și reprezentări existențiale în funcție de personajul asupra căruia se insistă. Este problematizată tema vieții, a morții, a timpului, dar nu numai pe un plan, ci pe mai multe deodată: în planul real, dar și în cel textual. Radu Petrescu propune conștiinței cititoare o poetică
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
numai oameni exemplari, ci și lichele." (Virgil Munteanu, Teatrul, 7/1978) SCAUNUL, Februarie 9, 1979, Teatrul dramatic, Constanța; Februarie 22, 1987, Teatrul "Victor Ion Popa", Bârlad "Scaunul de Tudor Popescu este o piesă cu multiple disponibilități, puse sun semnul meditației existențiale. Avem de a face cu o confruntare în planul problematicii unui timp revolut, privit din perspectiva prezentului chemat să aprecieze, să înțeleagă, să tragă învățăminte. A degaja, în aceste condiții, adevărul de eroare și esențialul de accidental este o operație
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
faptelor ancestrale și se poate presupune că ele au înregistrat fie psihoze colective provocate de evenimente de mari proportii cu caracter insolit (cunoașterea focului, revoluția agrara), fie încercarea empirică de a explica diverse fapte neobișnuite, petrecute de obicei la confluența existențială a două populații de nivel spiritual foarte diferit. Exemple: omul primordial, invenția uneltelor, modificările condiției umane (revoluția agrară,), războaiele cerești, potopul și reconstrucția universului. Miturile fenomenologice privesc fenomele de nivel cosmic, alcătuind narațiuni explicative în jurul marilor întrebări omenești asupra existenței
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
mitice, întrucât zeii inșiși se autocreează sau sunt creați; (b) panteonul (sau totalitatea); (c) lumile coexistente (de obicei trei fundamentale: cerul, pamântul și subpământul, adică lumea divină, cea umană și cea demonică). Miturile transcedentale, consacrate de omul primitiv elucidării contradicțiilor existențiale aparente, pe care el nu le accepta decat ideal: (a) eroul arhetipal; (b) suprastructura demonologică; (c) destinul (ca lege în sine sau sistem de legi implacabile și întrepătrunse, supunandu-și întregul univers, până la detalii, omul, omenirea și chiar zeii); (d
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]