9,565 matches
-
cum să spună și Eliade să te învețe minunile! ele se întîmplă la mișcările profanului, nodule pe sens, 180 de pagini gata, ilustrații poate, vezi, a treia e cu pogorămînt! la vînătoare de clipa ce, altminteri, cuprinde neluată în seamă, farmecul nopții, că la ea vezi mișcările antinaturale de om, stau să o compromită din sticliri și mai mult, noaptea toată o mare de lumină să înțelegi, pînă atunci risipește marea de oameni, ai, Drăgane, ce locuri avem? 77, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe cadrul natural, mai ales pe rîuri și pe apa curgătoare. Călătorii europeni erau foarte impresionați de frumusețea romantică a peisajului din Balcani. Iată un fragment dintr-o celebră relatare a uneia dintre aceste călătorii: "Un oraș turcesc are un farmec aparte indiferent de locul unde este situat și privit din orice punct. Credincios instinctelor pastorale ale strămoșilor săi, turcul caută întotdeauna să învăluie orașul prozaic cu poezia naturii; el multiplică spiralele ca să compenseze acoperișurile și oriunde înalță o casă sădește
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
urmașilor pe linie de cercetare și de predare este, de asemenea, remarcabilă 16. Cărțile au fost reeditate în engleză și traduse în mai multe limbi; în 1994, volumul Modern Austria (Austria modernă) apărea în japoneză. A predat cu succes și farmec în mai multe universități americane și din 1984 a fost recunoscută ca profesor emerit. La 12 martie 1992, Academia Română a cinstit-o cu calitatea de membru de onoare, la recomandarea doamnei academician Cornelia Bodea. Propunerea se baza pe meritele științifice
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
conformații și fizionomii diferite, tocmai în asta constă frumusețea noastră. Oferim lumii în care trăim o varietate de aspecte, suntem unice. Lume, care va da verdictul în funcție de preferințe, deoarece nu există un tipar pentru măsurarea frumuseții. Diferențele dintre noi dau farmec frumuseții, și face ca toate să fim frumoase. Rămân de discutat doar gusturile fiecăruia. Și cum toate femeile sunt frumoase, vinovat de urâțenia unei femei este “gustul”omului. v O femeie se va simți frumoasă atunci când se va simți iubită
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
bărbatul să simtă această flacăra ca pe un trofeu, dar nu unul pe care l-a câștigat, ci pe care trebuie să-l dobândească. Emoția și adrenalina bărbatului cresc atunci când “luptă”, când știe că a cucerit, acestea scad din intensitate, farmecul dispare, și va tinde să își satisfacă firea de bărbat (luptător) căutând probabil o altă “tintă”. De aceea noi, femeile, trebuie să îi facem să simtă că luptă și nu că au cucerit. Femeia posedă un adevărat arsenal de calități
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
aceleași drepturi ca arianii, pentru ca în 1952, 37 la sută dintre respondenți să se declare mulțumiți că teritoriul Germaniei nu mai este populat de evrei. Și mai surprinzător este că un sfert din populația fostului Reich încă se afla sub farmecele charismei Führer-ului, 25 la sută dintre germanii din RFG declarând în 1952 că au o "opinie bună" despre Hitler (Judt, 2005, p. 58). Cu privire la "chestiunea vinovăției germane", cum a fost ea formulată de Jaspers, în decembrie 1951 doar 5 la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în asemenea situații metodologice. Avem mai degrabă un fals tratat de istorie orală deoarece aici autorii reușesc un lucru genial: subiectul acestui demers este unul colectiv - individul care povestește nu se individualizează, mai degrabă devine "lichid", se răspândește ușor în farmecul cadrelor temporale pe care le-a reînviat și apoi le lasă să se desfășoare sub ochii noștri. În fine, diferența de generații dintre cei doi interlocutori face din întreg demersul o maieutică inversă, una în care spontaneitatea și ingenuitatea jucată
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de la Iași aveam în organizare comandamente la Costinești, unde cea mai mare problemă era gestionarea numărului mare de "blatiști" care invadau stațiunea, dormind "unul peste alta" cu cei ce aveau bilete. Nu puteai opri acest fenomen și acesta era și farmecul Costineștiului. Stațiunea era full toată vara, distracțiile erau la maxim, pe plajă emitea Radio Vacanța toată vara, iar de seara până dimineață funcționa discoteca Ring. Studenții veneau de acasă cu băutură și plaja era plină nonstop. Noi, cei din conducere
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
sunt paletele pictorilor; frescele Ajantei au suferit schimbări: cele de mai târziu par mai rafinate, iar uneori vădesc un anumit manierism. Deși a fost creată de călugări, pictura din Ajanta nu poate fi numită pictură religioasă, pictura lor vorbește despre farmecul vieții 2. Construcția Taj Mahal-ului a durat 23 de ani, la care au participat câteva mii de oameni; proiectul a aparținut arhitectului iranian Ustad Isa și a devenit "simbolul dragostei eterne". Mausoleul Taj Mahal este amplasat pe o terasă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
lucrau la gară, erau cheferiști. Având și servicii la stat și pământ, pe care îl lucrau cu pricepere, erau destul de înstăriți, având un ascendent moral față de târgoveții de la Adjudul Nou care erau mai strâmtorați. Siretul și lunca sa dădeau un farmec aparte locurilor. Lunca Siretului, în care mergeam săptămânal, mi se părea ca ruptă din basme. Mult mai târziu, când am văzut Lunca de la Mircești, zugrăvită atât de frumos de Vasile Alecsandri am avut regretul că marele poet și om de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ei stând pe scările amfiteatrului, mi-l imaginez cum își desfăcea haina și schița cu cretă pe vestă, poziția și forma branhiilor la Amphioxus. Era perioada romantică a învățământului academic românesc, iar profesorul Ioan Borcea cucerea auditoriul prin stilul și farmecul său și prin bogăția de informații științifice pe care le oferea despre lumea animalelor, unele foarte interesante, aproape incredibile. Am urmărit cu același interes cursul profesorului Mihai Constantineanu pe tot timpul anului. Învățarea zoologiei nevertebratelor a fost mult facilitată de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
domeniu, din toată țara și din Republica Moldova. La Stațiunea Biologică Marină „Prof. dr. Ioan Borcea”, de fiecare dată erau invitate și autoritățile din Agigea care manifestau o solicitudine deosebită. La Agigea, organizarea acestor simpozioane a fost impecabilă și de un farmec aparte. După cuvântul de deschidere, prezentat de Directorul Stațiunii, urmau referatele în plen, din care unul era axat pe omagierea unor personalități ale entomologiei românești. In cadrul omagierilor erau prezentate, în mod sintetic, contribuțiile fiecărui omagiat la dezvoltarea acestei științe
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
șederii noastre la stațiune ne-a invitat la dânsul în birou pentru a ne prezenta modul de elaborare a unei lucrări de licență. Atunci ni se părea că va dura o veșnicie până la elaborarea unei astfel de lucrări! Atras de farmecul apelor, domnul profesor mi-a fost îndrumător nu numai pentru lucrarea de licență, ci și pentru lucrarea de disertație. De asemenea, am fost printre primii care au finalizat sub îndrumarea domniei sale teza de doctorat. Domnul profesor mi-a fost mentor
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pentru calitatea de excepție a școlii biologice ieșene. Distinse și mult drag PROFESOR Gheorghe MUSTAȚĂ, mult prețuit prieten și coleg de clasă de vârstă, vin la aniversarea domniei tale cu un strop de apă sărată de la MAREA CEA MARE, cu farmecul nopților de vară pe întinderile albastre, cu zgomotul puternic, tonifiant al valului de furtună, cu gustul ușor sălciu al cetății autumnale și punându-le pe toate la un loc, bine amestecate, urez domniei tale LA MULȚI ANI, cu SĂNĂTATE și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
școlii românești. Aici au fost tăiate primele fațete ale superbului său diamant. La Jena a fost atras mai întâi de puternica personalitate a lui Ernst Haeckel, unul dintre cei mai mari partizani ai darwinismului. Mai apoi a fost cucerit de farmecul orașului Jena, un burg tipic universitar. După cum consemnează N. Leon în „Amintiri” (1922). „Sunt localități în care natura pare că e râzătoare și veselă, calmul și liniștea domnesc pretutindeni, monumentele vechi parcă șoptesc ceva din trecut, un fel de tradiție
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
a dotat cu un terminal internațional redus ca dimensiune, dar cochet ca înfățișare, a început să se preocupe de estetica arhitecturală neglijată, timp de decenii, cu o indiferență criminală. Tot mai multe clădiri, mândria capitalei odinioară, reapar acum, etalându-și farmecele. Bucureștiul pare mai luminos la înfățișare, deși mai rămâne mult, foarte mult de făcut. Nu încape îndoială că estetica mediului înconjurător influențează pozitiv elementele care țin de calitatea vieții, dar nu soluționează cât de cât problemele vitale ale existenței. Nu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
unic în Tisa, fluviul ce străbate pusta maghiară de la Nord la Sud în drum spre Dunăre. Orice așezare umană spălată de apele unui râu cât de mic sau unui fluviu cât de mare se bucură, în urma acestei prezențe, de un farmec deosebit, iar Oradea chiar a fost gratificată cu porecla "Micul Paris de pe malul Crișului". O poreclă destul de exagerată, dar nu și în ochii mei de băiat "crescut la țară", copleșit de arhitectura, bulevardele, tainele și surprizele orașului mare, descoperite treptat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cineva care se presupune că a zărit furișându-se afară dintr-una din case, la umbra serii, o figură cunoscută de bărbat habotnic, care nu a găsit că barba opulentă și perciunii aruncați după ureche ar fi interzis accesul la farmecele unei prostituate... Nu mult timp după instalarea noastră la Oradea, regimul comunist a decis, din motive de moralitate pseudo-puritană, lichidarea caselor de toleranță din țară. Însă această măsură draconică, aplicată în aparență cu strictețe, nu și-a atins scopul declarat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
un sat din stepa siberiană. De fapt, eu doresc să relatez pățania angajării unui taximetru în orașul de la capătul de nord al globului terestru Sankt Petersburg, fostul Leningrad. Chiar și în anul 1977, fosta capitală a Imperiului Rus avea un farmec deosebit casele construite de arhitecți italieni și vopsite în culori pastelate, deși spălăcite acum, după ani lungi de neglijare, bulevardul Nevski Prospect și canalele Nevei care ajung peste tot și fragmentează orașul în parcele geometrice, statuia țarului Petru cel Mare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Mă întrebam mereu dacă ajutorul pe care i-l acordam zilnic și pe care îl accepta va cîntări în natura sentimentelor ei față de mine. De cîteva ori, soția mea m-a surprins făcîndu-i puțină curte Monei. Cum Mona avea un farmec irezistibil, pînă și soția și cei doi copii ai mei o adorau. Mona venea aproape zilnic la noi, mă căuta și mă bucuram cînd mă găsea singur acasă. Îmi dădeam seama că simpatia era reciprocă, dar nu mă lăsa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zi Lara atîrna de o funie în tinda casei. Și-a pus capăt zilelor, săraca. Un suflet chinuit, comentau prin sat. Doar tătuța plîngea pe ascuns și se considera un criminal. Ceea ce nu era chiar departe de adevăr. Mizerie fără farmec Într-una din zile mi-am făcut timp pentru o plimbare mai acătării. Cu pași domoli, cu respirația profundă și regulată, cu ochii pregătiți pentru înregistrare, cu bună dispoziție pentru a-mi proteja sistemul nervos, bat străduțele înguste, prost întreținute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
privesc cu interes și pisicile îmi taie calea frecvent. Una cu alta și cu altele creează imaginea idilică a unei mahalale clasice, chiar dacă unele antene parabolice sfidează locul și timpul. În ciuda chestiilor de tot felul, criticabile în totalitate, simțeam un farmec aparte, aproape fascinant, venindu-mi mereu în minte Topîrceanu, Creangă, Eminescu și mulți alții, care au strălucit printre muritorii de rînd ai acestor locuri. Dintre cei care viețuiesc prin aceste periferii, unii se ridică tăcuți la înălțimi și apoi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nesimțite și total lipsite de respect pentru demnitarul ce le onora cu prezența sa, cîinii, ființe nobile, inteligente și grijulii cu teritoriul aferent lor, salutau zgomotos intrusul și, cînd acesta li se adresează cu suficient respect, se potolesc ca prin farmec. Unii chiar dau din coadă și sînt gata să converseze în orice domeniu pe care doresc eu să-l abordez. Măi, frumosule, așa-i că te plictisești? Te-au legat și te țin în plin soare și nici apă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se oferea un coleg. Floricel a terminat facultatea și abia apoi s-a dus pe lumea cealaltă. Dar noi, deși avem părul alb cu toții, tot mai vărsăm cîte o lacrimă pentru el. Pentru că el, Floricel, nu era ca noi, ceilalți. Farmecul vieții Doamna Monica a ieșit la pensie după decenii de activitate la Circul de Stat din București. A ales să se stabilească la Piatra Neamț, într-o casă moștenită, aflată la poalele muntelui. Treceți pe la mine, vă rog, dacă aveți drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încet și, văzînd că am oprit, furiosul sultan mi-a tras vreo două înjurături, adică vreo două găgăituri. Scuzați, șeful, îi răspund supus. Acceptînd scuzele mele se grozăvește la harem, bombîndu-și și mai mult pieptul. Scena aceasta rurală, plină de farmec, noi o percepeam parcă pentru prima oară din acest unghi deloc complicat. Altă dată le fugăreai și le speriai, comentează soția cu o voce profund scufundată în trecut. În iureș percepi puține amănunte, replic fără vlagă. Păcat. Poate că viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]