8,317 matches
-
femel este blocat un articol al pedipalpului pentru a împiedica acuplarea cu alți masculi. De acum încolo, mascul își petrece tot restul vieții sale (care poate dura aproximativ un an) alungând alți masculi. Chiar și așa, au fost observate și femele cu mai mulți pedipalpi dezmebrați, în orficiul genital. Această specie se întâlnește în sudul Africii (Africa de Sud, Tanzania, Zanzibar) și pe insula Madagascar.
Nephila komaci () [Corola-website/Science/319334_a_320663]
-
Ciclul de dezvoltare constă din 6 etape distincte: ou, larvă, protonimfă, deutonimfă, tritonimfă și adult. Durata medie de viață este de 37 de zile, din care 60% constă viața matură. Această specie e capabilă să se înmulțească asexuat, fără fertilizarea femelei de către mascul. Acest tip de partogeneză, în cazul în care embrionii se dezvoltă din ovule nefecundate, este numit thelytoky. Raportul dintre sexe este foarte mult influențat de planta gazdă. Un studiu a constatat că pe citrice, 30% din indivizi au
Lorryia formosa () [Corola-website/Science/319351_a_320680]
-
ar fi maimuțe, manguste și diferite rozătoare). Scorpionii imperiali nu manifestă canibalism, nu se mânânc unii pe alții. Scorpioni imperiali nu par să aibă un dans sau ritual de împerechere. Gestația durează 9-18 luni, în funcție de temperatură și disponibilitatea produselor alimentare. Femela dă naștere în medie 12 pui. Scorpionii juvenili se nasc foarte vulnerabile și incapabil să se descurce singuri. Mama le este fidelă, îi apără cu înverșunare și le aduce pradă ucisă. Tinerii scorpionii își petrec copilăria pe spinarea mamei lor
Scorpion imperial () [Corola-website/Science/319349_a_320678]
-
vânează diverse insecte, dar se întâlnesc și specii care sunt capabile să prindă pești mici. De asemenea, acești păianjeni se pot scufunda în apă, iar corpul lor dobândește o nuanță argintie, datorită aerului dintre perișori. Majoritatea speciilor sunt mari, unele femele au până la 26 mm, dacă să includem și lungimea picioarelor, atunci lungimea corpului va ajunge la 80 mm. Datorită modul semiacvatic de viață păianjenii dolomezi posedă unele caracteristici ce le permite să plutească pe suprafața apei. Tot corpul păianjenilor "Dolomedes
Dolomedes () [Corola-website/Science/319366_a_320695]
-
păianjenul de viu, din interior. O tehnică de a nu fi parazitați constă în scufundarea păianjenului sub apă. Totuși, unele viespi înțeapă rapid păianjenul sub apă și îl trag la suprafață. Dimorfismul sexual se manifestă prin dimensiunile mai mari ale femelei. Împerecherea este urmată de canibalism, femela mâncând masculul. Unii masculi cad victime femelelor care pretind că sunt interesate de acuplare, pe când ele doresc o masă ușoară. În Europa se întâlnesc două specii: "Dolomedes fimbriatus" și "Dolomedes plantarius". Ambele locuiesc în
Dolomedes () [Corola-website/Science/319366_a_320695]
-
tehnică de a nu fi parazitați constă în scufundarea păianjenului sub apă. Totuși, unele viespi înțeapă rapid păianjenul sub apă și îl trag la suprafață. Dimorfismul sexual se manifestă prin dimensiunile mai mari ale femelei. Împerecherea este urmată de canibalism, femela mâncând masculul. Unii masculi cad victime femelelor care pretind că sunt interesate de acuplare, pe când ele doresc o masă ușoară. În Europa se întâlnesc două specii: "Dolomedes fimbriatus" și "Dolomedes plantarius". Ambele locuiesc în mlaștini și bazin acvatice mici. În
Dolomedes () [Corola-website/Science/319366_a_320695]
-
în scufundarea păianjenului sub apă. Totuși, unele viespi înțeapă rapid păianjenul sub apă și îl trag la suprafață. Dimorfismul sexual se manifestă prin dimensiunile mai mari ale femelei. Împerecherea este urmată de canibalism, femela mâncând masculul. Unii masculi cad victime femelelor care pretind că sunt interesate de acuplare, pe când ele doresc o masă ușoară. În Europa se întâlnesc două specii: "Dolomedes fimbriatus" și "Dolomedes plantarius". Ambele locuiesc în mlaștini și bazin acvatice mici. În America de Nord sunt răspândite nouă specii, care se
Dolomedes () [Corola-website/Science/319366_a_320695]
-
Dolomedes" sunt în măsură să „meargă” pe suprafața apei, și chiar se pot scufunda sub apă la întâlnirea cu dușmanul. Alții scapă de prădători executând sărituri la o distanță de 5 - 6 centimetri. Acuplarea este anticipată de oferirea unui cadou femelei de către masculi. Cadoul reprezintă o insectă înfășurată în matase. Probabil, pentru a potoli foamea femeli și asfel masculul are șansa de a nu fi mâncat de ea. În caz că în timp de, cel mult, două zile masculul nu va găsi vreo
Pisauridae () [Corola-website/Science/319371_a_320700]
-
de către masculi. Cadoul reprezintă o insectă înfășurată în matase. Probabil, pentru a potoli foamea femeli și asfel masculul are șansa de a nu fi mâncat de ea. În caz că în timp de, cel mult, două zile masculul nu va găsi vreo femelă, le o va mânca singur. Ponta este depusă într-un cocon, care este ținut cu ajutorul chelicerelor și pedipalpilor și nu este atașat de organele filiere ca la păianjenii lupi. Înainte de eclozare femela va amplasa coconul printre ierburi și va țese
Pisauridae () [Corola-website/Science/319371_a_320700]
-
mult, două zile masculul nu va găsi vreo femelă, le o va mânca singur. Ponta este depusă într-un cocon, care este ținut cu ajutorul chelicerelor și pedipalpilor și nu este atașat de organele filiere ca la păianjenii lupi. Înainte de eclozare femela va amplasa coconul printre ierburi și va țese o pânză de protecție, pentru protejarea micuților. Juvenilii vor trăi în această „grădiniță” până la a două năpârlire, fiind păziți de către mama lor. Acești păianjeni sunt răspândiți cosmopolit, cu excepția Saharei Centrale și regiunilor
Pisauridae () [Corola-website/Science/319371_a_320700]
-
însă consumă câteodată și plante. Cufundarul mic este membru al speciei cufundatoriilor cu o lungime a corpului cuprinsă între 55-67 cm, cu o deschidere a aripilor de 91-110 cm și are o greutate de aproximativ 1,4 kg. Masculii și femelele arată similiar, doar că masculii au tendința sș fie mai lați și mai grei. Penajul de iarnă este mai deschis decât al cufundarului polar, cu mai puțin gri pe partea posterioară a gâtului, iar ochiul de obicei este înconjurat de
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
fi diferențiat pe baza picioarelor mai puțin proeminente, a spatelui mai bombat, a gâtului încovoiat, a bătăilor din aripi mai rapide și a aripilor îndoite mult spre înapoi. Masculul emite un strigăt nupțial puternic repetat: "oo-orrr" acompaniat de cel al femelei mai puternic și mai ascuțit "arroo-arroo-arroo". Totodată emite un strigăt plângăreț "eeeh". Strigătul cel mai frecvent auzit se aseamănă cu sunetele rapide emise de gâscă în zbor "gac-gac-gac-gac". În zbor poate atinge viteza de până la 78 km/h. Ca și
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
zboare pentru 3-4 săptămâni. Spre deosebire de ceilalți membrii ai familiei cufundătorilor care își pierd capacitatea de a zbura la sfârșitul iernii, cufundarul mic își pierde capacitatea de a mai zbura începând cu luna august până în noiembrie. Ambii, atât masculul cât și femela, participă la construirea cuibului. Cuibul este de obicei o platformă ușor adâncită (câteodată din noroi și plante). Femela depune două ouă care sunt incubate între 24 și 29 de zile tot de către femelă. Ouăle au o culoare verzuie sau una
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
sfârșitul iernii, cufundarul mic își pierde capacitatea de a mai zbura începând cu luna august până în noiembrie. Ambii, atât masculul cât și femela, participă la construirea cuibului. Cuibul este de obicei o platformă ușor adâncită (câteodată din noroi și plante). Femela depune două ouă care sunt incubate între 24 și 29 de zile tot de către femelă. Ouăle au o culoare verzuie sau una maroniu-măslinie, pătate cu negru și măsoară aproximativ 75 x 46 milimetri iar masa este de 83 de grame
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
până în noiembrie. Ambii, atât masculul cât și femela, participă la construirea cuibului. Cuibul este de obicei o platformă ușor adâncită (câteodată din noroi și plante). Femela depune două ouă care sunt incubate între 24 și 29 de zile tot de către femelă. Ouăle au o culoare verzuie sau una maroniu-măslinie, pătate cu negru și măsoară aproximativ 75 x 46 milimetri iar masa este de 83 de grame, din care 8% este coaja. Incubația ouălor începe după depunere. Puii de cufundar mic sunt
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
8% este coaja. Incubația ouălor începe după depunere. Puii de cufundar mic sunt hrăniți de ambii părinți, la început cu nevertebrate iar mai apoi cu pești mici pe o perioadă cuprinsă între 38-48 de zile. După această perioadă, masculul și femela îi vor neglija pe pui pentru a-i îndepărta de cuib.
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
scurte și acoperite cu pene până la degete care în mod frecvent sunt numai trei iar al patrulea este redus (atrofiat). Coloritul penelor este un colorit de camumflaj care imită culoarea mediului în care duc o viață terestră. Ouăle depuse de femelă rezistă la variațiile mari de temperatură din ținuturile aride unde trăiesc. Puii sunt nidifugi. Hrana păsărilor constă mai ales din semințe, dar consumă și insecte. O caracteristică interesantă la aceste păsări este transportul apei necesar puilor. Adulții au în regiunea
Pteroclidiformes () [Corola-website/Science/315781_a_317110]
-
clasică" pentru a se diferenția de soiul mai nou, "Crâmpoșia selecționată". Rozeta este pufoasă, alb-verzuie, cu marginile violacee. Lăstarul este verde, ușor cafeniu, striat, scămos. Inflorescența este cilindro-conică, de mărime mijlocie spre mare, adesea aripată. Floarea este hermafrodită normală funcțional femelă. Staminele în număr de 5 sau 6 sunt mici, cu tendința de recurbare. Ovarul are 2-3 loji cu 4-6 ovule, este bombat, stilul este gros și cilindric. Polenul este steril. Cârceii sunt verzi, bifurcați, glabri. Frunza adultă este mare, asimetrică
Crâmpoșie () [Corola-website/Science/315756_a_317085]
-
numai la sud. Același raport citează totodată atacul foliar produs concomitent de către trei insecte parazite: 1. "Aspidiotus Hederae" (A. nerii). Atac prezent pe dosul frunzelor, deși vizibil pe ambele fețe, sub forma unor cercuri cu diametrul de circa 2 mm. Femela poate depune până la 1.000 de ouă pe sezon. 2. "Aleurothrixus Floccosus", prezent pe fața frunzelor sub forma a numeroase pete albe-gălbui de puf, de 2-3 mm în diametru. 3. "Incurvaria Masculella", un fluture maroniu ale cărui larve ciuruiesc punctual
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
deschidere a aripilor a măsurat 3,7 m (12 picioare). Datorită deschiderii mari a aripilor, pasărea este capabilă să stea în aer mai multe ore fără să bată din aripi. Lungimea corpului este de 107-135 cm (3,5-4,4 picioare), femelele fiind ușor mai mici decât masculii. Penajul diferă cu vârsta, juvenilii având o culoare ciocolatie. Cu cât îmbătrânesc, cu atât culoarea penajului devine mai albă. Adulții au un corp alb cu aripi de nuanță albă și neagră. Masculii au penajul
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
mici decât masculii. Penajul diferă cu vârsta, juvenilii având o culoare ciocolatie. Cu cât îmbătrânesc, cu atât culoarea penajului devine mai albă. Adulții au un corp alb cu aripi de nuanță albă și neagră. Masculii au penajul mai alb decat femelele. Albatrosul călător este cel mai alb din complexul specilor albatrosului călător, celălalte specii având mai multă nunață de maro și albastru pe aripi și pe corp, asemănânduse cu Albatroșii călători imaturi. Ciocul are o nuanță de roz, la fel ca
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
este o pasăre migratoare, care iernează în savanele din Africa Centrală și Africa de Vest. Este o pasăre cu un corp suplu de o mărime de ca. 15 cm ca o vrabie. Masculii cu aripile deschise ating lățimea de 90 mm, pe când femelele 85 mm. Greutatea păsărilor în timpul împerecherii este între 22 și 24 g. Cu apropierea toamnei pasărea va crește în greutate, depășind 30 de grame. Din punct de vedere a culorii penajului nu se poate observa un dimorfism sexual. Păsările au
Fâsă de pădure () [Corola-website/Science/316561_a_317890]
-
pentru a-și prinde victimele. Poate căuta hrană la suprafață dupa ploaie. Blana mătăsoasă, de la alb-gălbui la cafeniu deschis, este lucioasă de la frecarea din timpul săpatului, și poate fi pătată cu un roșu închis de mineralele feroase din sol. Marsupiul femelei, în care poartă 1-2 pui, se deschide posterior, pentru a nu se umple cu sol.
Cârtița cu pungă () [Corola-website/Science/316612_a_317941]
-
înotătoarea caudală mică sau lipsește. Înotătoarele pectorale sunt scurte sau lipsesc, iar înotătoarele ventrale lipsesc. Orificiul branhial redus la o gaură mică, situată la marginea superioară a operculului. La majoritatea speciilor, masculul are o pungă ventrală, numită cameră incubatoare, unde femela își depune icrele pe care masculul le clocește. După eclozare, larvele rămân un timp în punga incubatoare. Familia singnatide este împărțită în 2 subfamilii: "Syngnathinae" (ace de mare sau singnații) și "Hippocampinae" (căluți de mare sau hipocampii). Cele mai multe specii sunt
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
nările și pot rămâne sub apa pana la cinci minute, deplasându-se cu ușurința pe potecile delimitate clar pe fundul apei. Pe teritoriul unui mascul - o zona de forma unei pere, lunga de aproximativ 8 km - trăiesc în general 10-15 femele cu puii lor. Cea mai mare concentrație de animale sălbatice din delta Okavango se afla în Rezervația Naturala Moremi. Printre cele mai des întâlnite elemente din flora și fauna locului întâlnim salcii africane, pâlcuri de palmieri înalți, smochini uriași și
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]