8,422 matches
-
revin la Bârlad într-o dispoziție excepțională. Tare greu a mai fost și mulți colegi candidați la acest examen au căzut! Priveam de la etajul unde munceam cu încrâncenare cum serbau bucureștenii ziua de 24 Ianuarie, acest memorabil eveniment și eram fericit că auzeam vechile noastre cântece patriotice pentru care mulți români plătiseră cu libertatea! Se părea că de acum vom începe să ne simțim mai Români, că vom fi mai liberi! La ce frumos și fascinant joc de artificii am asistat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
decât aceea de a mă comporta ca un musafir, iubit și dorit, mai ales că acum eu am rămas pentru ea și mamă și tată! Într-o frumoasă zi din miezul lui aprilie 1992 iată-mă zburând spre Paris. Ce fericit mă simțeam survolând Europa și aterizând pe aeroportul Orly din Paris! Am plecat din București cu un enorm buchet multicolor de lalele, neștiind că în acel moment întregul Paris era un bogat și imens covor de lalele! Sunt extrem de emoționat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că s-a schimbat iluminatul... S. B.: Da, apar și faze comice. În ziua de 17 decembrie, eu eram în Punctul de Comandă, de serviciu la planșete. Pentru noi, cei de la Bateria Comandă, cine era de serviciu în PC era fericit. Făceam ture 6 ore cu 6 și eram scutiți de programul din baterie. În ziua aceea de duminică, pe o parte dintre camarazi i-au dus la un concert, cu Dida Drăgan mi se pare. Din toată microgarnizoana, cei mai mulți militari
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
toata lumea era în centrul comunei, unde mesele terasei de vară intrau până în ușa bisericii. Se vindeau „glite” - niște ciomege lungi, ciobănești cu capătul de sus îndoit și tot felul de obiecte artizanale nefuncționale și pitorești. Noi ne-am plimbat, fericiți pentru aerul de munte, mai răcoros decât cel care ne teroriza la Athena. Drumul mai departe a fost ceva înfiorător de frumos și nu alătur greșit cele două adjective, deoarece pericolul și sublimul erau la tot pasul. Pe șosea încăpea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ajuns la Vâlcea seara descizând nu la casa de sub Cetățuie, ci la „Cula” doctorului Dubinciuc care ne aștepta cu grătarul încins și micii pregătiți pentru a petrece o seară de pomină cu cântece și prietenie. Deși obositoare, ziua ne-a fericit pe toți - o adevărată zi de vacanță, de documentare și de îndestulare. Sâmbătă, 6 iulie Ne-am îmbarcat din nou în microbuz și am pornit spre Cozia, am vizitat mănăstirea și de aici am luat-o înspre Voineasa cu gândul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aragaz cu două ochiuri și un frigider Fram. Cu aceste achiziții am considerat ca "ne-am ajuns". Cu perdelele, milieurile și covorașele de la mama-soacră, "livingul" arăta minunat și mulțumesc și astăzi lui Diogene care m-a învățat că poți fi fericit chiar și într-un butoi! Că fericirea ne era umbrită uneori de faptul că eram singurii posesori de aragaz și frigider din apartament, colocatarii înscriindu-se și ei la "uzufruct" și că fiind singurul posesor de nevastă (unul din colegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bine temperat" pentru sugestia ce mi-a dat-o la botezul prezentului volum de însemnări diplomatice cu titlul "Papionul bine temperat". Gândesc la faptul ca și diplomația ca și muzica este o arta a punctului și contrapunctului, care se îmbina fericit în geneza armoniei finale! Dresda! Florența nordului! Nu știu de ce americanii și britanicii n-au fost și ei condamnați pentru bombardarea atroce și ilogică a Dresdei în ultimele zile ale războiului. Zecile de mii de bombe aruncate în perioada 13-15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să vizităm atelierele și magazinele cu minuni purtând însemnul celor doua săbii albastre încrucișate. Am cumpărat câte ceva pentru noi, neamuri și prieteni, având în vedere prețurile piperate și realitatea "famelie mare, remunerație mică, după buget"! Ne-am întors la Berlin fericiți de această reîntâlnire cu trecutul , gândind ca astfel am închis de o manieră minunată cercul magic al carierei mele diplomatice, născut pe Spree în 1971 și rotit pe malurile Pacificului , Mediteranei și Atlanticului până în 2005.Venisem la Berlin ca tânăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cărora ne pusesem viețile timp de o săptămână, străbătând mii de kilometri, până la "capătul pământului". Ajunși seara la Santiago frânți de osteneală, ne-am simțit aidoma lui Columb, Magellan, Vasco da Gama și alți curajoși călători care au înfruntat necunoscutul, fericiți la "atingerea țărmului"! A doua zi, împreună cu delegații și atașatul comercial, am avut o întrevedere cu directorul general al CONAF, Corporacion Nacional Forestal, organism de stat aparținând de Ministerul Agriculturii, având ca obiectiv principal implementarea politicii statului în domeniul forestier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
născut, acolo am copilărit, acolo am făcut școala și acolo m-am îndrăgostit prima oară. Iubita mea era o colegă de liceu și ne întâlneam în fiecare zi în Parc, stăteam ore în șir mână în mână și eram extrem de fericit. Parcul și banca sunt tot acolo și de câte ori trec prin Roman, mă duc în Parc, mă așez pe banca aceea și e minunat. Crezi dumneata că eu aș fi putut pleca în occident cu banca aceea în spinare?") La toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1984 declarată "Patrimoniu al umanității" de către UNESCO, mai erau multe de văzut, dar, având în vedere timpul scurt și faptul că "după șampanie nu mai merge nimic", ne-am îndreptat către gară. Am ajuns pe seară la Madrid osteniți, dar fericiți de cele văzute "pe banii și pe timpul nostru" în cele 3 zile care mi se decontau "din concediu"! Vale! Întors din turneul andaluz, am dat raportul șefului misiunii asupra reuniunilor din tabăra de la Malaga și am făcut și o informare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ca să știe "pe ce-au dat banii", și altul păstrându-l la Ambasadă "pentru orice eventualitate"(se fac periodic pe zone controale administrativ-financiare și când ești întrebat pe ce ai cheltuit "banii poporului", e bine să ai pregătită "dovada"!). Eram fericit și mândru nevoie mare de "Casa Albă", cum era identificată acum în cartier Ambasada României. Lucrările făcuseră însă și o victimă în cadrul personalului misiunii, administratorul cel rubicond declarând că e epuizat, că muncește prea mult, că ritmul activității impus de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
deschisă pentru a capta cele mai frumoase fațete dăruite de viață; luminezi drumul tău și viața ta cu un zâmbet larg; știi să înțelegi și să impulsionezi activitățile celor apropiați; întâlnindu-te pe drumul nostru, ne-am simțit împăcați și fericiți cu viața". Cu multă afecțiune, Uniunea Imigranților Salto. Nu știu cine a fost cronicarul sau poetul care a elaborat respectivul "acrostih", dar venit de la niște oameni simpli, cu care am colaborat și cărora le-am dăruit o scânteie de bucurie și speranță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Nobel nu era bine văzut în unele cercuri din țara sa, așa că a profitat de amabila invitație a arhitectului și cineastului uruguayan Alberto Mantaras, care i-a oferit ca adăpost casa sa din Atlantida. Aici, Pablo și Matilde au fost fericiți și în 1998 pe Rambla din Atlantida s-a inaugurat într-o frumoasă casă "Muzeul Neruda", cu spații de expoziții la parter și "zona Neruda" la etajul întâi. Cum la 12 iulie 2004 se împlineau 100 de ani de la nașterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
clasa Întâi de la Devonshire Grammar School din Montréal, care m-a l)sat odat) perplex v)zându-l cum m)nânc) o prun) În timpul orei. A scos-o din ghiozdan. A șters-o mai Întâi de pantalonii s)i scurți; apoi, fericit cu pruna lui, fericit c) s-a gandit s-o ia cu el, fericit cu el Însuși, mușc) din ea. Această m-a f)cut s) descop)r talentul. Ce idee ingenioas), original) și surprinz)toare a fost s) m
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
perplex v)zându-l cum m)nânc) o prun) În timpul orei. A scos-o din ghiozdan. A șters-o mai Întâi de pantalonii s)i scurți; apoi, fericit cu pruna lui, fericit c) s-a gandit s-o ia cu el, fericit cu el Însuși, mușc) din ea. Această m-a f)cut s) descop)r talentul. Ce idee ingenioas), original) și surprinz)toare a fost s) m)nânce o prun) În clas). Așa i-a pl)cut lui, iar pe mine
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
credit revoluției În Europa Occidental), În timp ce capitalismul, Îndeosebi În formele lui americane detestate, este perceput ca fiind În agonie. Mulți se bucur) de apropiată să moarte. S)tui de vechile rele, ei tânjesc dup) „ceva nou” și nu vor fi fericiți pan) când nu Îl vor avea. Baudelaire scrie, În unul dintre jurnalele sale, c) viață este un spital În care fiecare pacient crede c) se va Ins)n)toși dac) va fi mutat În alt pat. Pe când locuiam la Paris
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu trecuse rampa, În timp ce Olivier transmitea spontan fiorul În public fără nici un efort vizibil. În Anglia, În lumea teatrului, se pune Întrebarea cine trebuie să plângă: actorul sau cel ce a plătit biletul? Răspunsul e clar. Dacă actorul se complace fericit În lacrimi, șansa e ca spectatorul să rămână indiferent. În cazul meu, ardoarea inițială de a fi actor a fost repede sufocată de inhibiții de tot felul: În voce, În respirație, În ritmul mersului - totul părea nenatural. Noaptea aveam coșmaruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un mister pe care niciodată n-am Încercat să-l Înțeleg, habar nu aveam cum jongla cu legile, dar reușea să mă plătească, foarte puțin, e drept, dar ce conta pentru mine era faptul că puteam să lucrez și eram fericit. „Și cât timp ai de gând să continui așa?“ Întrebarea lui Papp a rămas suspendată și a continuat să mă obsedeze zile În șir. E adevărat, nu mă gândisem prea mult la situația mea. Trecuseră de acum ani mulți de când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În ordine cu tatăl meu, mă făcuseră să trec de la disperare la liniște. Schimbarea atât de bruscă și radicală a stării mele Îmi descoperea, parcă pentru prima oară, ceva despre mine Însumi, despre dependența de stimuli exteriori pentru a fi fericit sau nefericit, agitat sau calm. Întotdeauna când terminam un proiect În teatru reveneam În viață cu dorința nemărturisită de a găsi și aici intensitatea pe care mi-o oferea scena. Dezamăgirea era pe măsura decalajului - după o premieră, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
asistentul cel mai de Încredere de la Covent Garden. „Azi e la Buenos Aires. Cântă Radames, iar mâine are o Înregistrare cu Solti la Hamburg, care va dura câteva zile, dar săptămâna viitoare sigur e aici.“ Între timp, regizorul de culise era fericit să stea cu partitura În brațe și să fie În pericol de a fi sugrumat de Gwyneth pe post de Calaf, În absența lui Placido. Când marele tenor și-a făcut În fine apariția printre noi, muncind cu totală dăruire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
suntem cu toții În acest rol. Am Încercat să nu le insuflu pasiunea mea pentru teatru copiilor mei, ca să le respect dezvoltarea și propria individualitate fără să-i expun excesiv influențelor care m-au marcat pe mine. Când erau mici, umblau fericiți pe scenă printre actori sau se cățărau pe decoruri, În timp ce repetam fabulele lui Gozzi, și au fost prezenți la multe din spectacolele mele, În teatru, cât și În operă (Antony la doisprezece ani și Nico la unsprezece au urmărit fascinați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
deghizeze pentru balul mascat! Acolo era sigur pe el. Își inventase niște pași de dans pentru petrecerea din final, pe care Îi repeta regulat. „Nu știam că pot să fac și coregrafie! Nici când zbor În filme nu sunt mai fericit decât atunci când dansez pe scenă.“ Când mi-a făcut această confesiune, nu Îmi imaginam că va fi ultima. Nu ne-am revăzut până când am aflat că s-a accidentat la o filmare și a suferit mulți ani, redus la scaunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care ți-au dat viață. Darmite să omori! Nu ai dreptul să-ți judeci mama. Se spune că uneori, În cazuri extreme, dacă ea a precurvit, fiu-său trebuie să o accepte și să o respecte. Prima condiție ca să fii fericit e să-ți iubești părinții. E greu, știu, În ziua de azi, după Freud. Dar, hmm... cum să facem cu Oreste, care acum intră și În catedrală s-o căsăpească pe mumă-sa!?“ După o pauză de căutare febrilă, văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu a dus la rezultatul pe care-l speram. După atâtea lupte inutile pe toate fronturile Între tradiție și inovație, ca să rezistăm durei cenzuri a elitei marilor finanțe, nici eu, nici scenograful, nici Maestro și nici Volpe nu am fost fericiți. Publicul Însă a ovaționat Îndelung spectacolul, care s-a jucat cu casa Închisă, la fel ca și Cellini, cu un an Înainte. Cât despre critici, mă așteptam să fie Împărțite. Cronica din NY Times, de exemplu, era obsedată de „nuditatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]