9,707 matches
-
și pentru a-și legitima puterea s-a intitulat Umm Khalil (mama lui Khalil), Khalil fiind unul din cele patru nume ale lui Al-Muazzam, nume cu care a iscălit primele decrete date. Dar situația militară a țării, prezența încă a francezilor, precum și o posibilă intervenție din Orient, reclamau un bărbat la cârma statului, de aceea Shajar, pentru a nu risca o înlăturare completă, la 1 aprilie 1250 s-a căsătorit cu un preferat al mamelucilor, Aybeg-Al-Turkuman, căruia, astfel, îi legitima, la
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
musulman nu mai putea fi omorât. Cadavrele erau atât de numeroase-spune Joinville-încât ele au fost îngrămădite pe malul fluviului și li s-a dat foc, laolaltă cu rezerva de carne de porc sărată și cu mașinile de război sfărâmate ale francezilor. Mirosul greu ce se ridica în văzduh anunța că mamelucii sunt mai neîndurători cu dușmanul decât toți sultanii Ayubizi. În ziua de 6 mai 1250, seniorul Geoffroy de Sargine preda Damietta, pe zidurile cetății erau din nou așezate însemnele sultanului
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
El a reînviat djihadul cu un fanatism și vigoare neîntâlnită până acum la musulmani. Spre deosebire de Saladin și Al Kamil, Baibars nu admitea nici un fel de compromis cu creștinii. Ofensiva Islamului a fost reluată, an de an repetându-se atacurile asupra francezilor, în orașele ocupate sau în care erau stăpâni, cultul creștin fiind interzis. Biserica din Nazareth a fost rasă de pe suprafața pământului (1263), apoi, după un asediu nereușit asupra Acrei, a înaintat pe coasta palestiniană, a atacat Caesarea, Haifa, Arsuf, cucerind
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
regiunii mlăștinoase insalubre, în tabăra franceză a izbucnit o epidemie de dizenterie căreia i-a căzut victimă însuși Ludovic al IX-lea. Până să debarce Carol de Anjou și cruciații săi, regele Franței murea. Preocuparea sa înainte de moarte fusese ca francezii, rămași fără regele lor, să nu fie cuprinși de panică și debandadă. Își chemase fiii, vasali apropoiați în jurul patului și le spusese: nu mă plângeți, este firesc ca un conducător să se afle mereu înaintea supușilor, tot așa trebuie să
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
afle mereu înaintea supușilor, tot așa trebuie să fie și în moarte. În cuvinte puține, încerca să-i îmbărbăteze îndemnându-i să nu abandoneze cruciada, să dea sfaturi utile fiului său Filip, Dar nici nu închisese regele bine ochii că francezii, cu armata mistuită de boală, înconjurați din toate părțile de mauri, nu au mai avut altă soluție decât să se retragă cât mai grabnic cu pierderi cât mai puține. Cât despre continuarea drumului spre Siria nici nu a mai fost
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
dinastie Kalavunidă se întrona (1277-1293) ei revenindu-i misiunea ultimei lovituri dată cruciaților din Siria. În 1289 cădea Tripoli, iar doi ani mai târziu, în 1291, Acra, inima regatului latin era și ea cucerită. Ordinele călugărești se refugiau în Europa, francezii o parte plecau, alții rămâneau sub noua stăpânire. Doar regatul Ciprului a mai rămas în mâna latinilor până în 1571, când avea să cadă sub dominația turcilor otomani. Ludovic a avut un schimb de scrisori și emisari cu mai mulți conducători
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
văduva lui Oghul Ghaimish i-a dat emisarului doar un cadou și o scrisoare condescendentă pentru regele Ludovic cerându-i regelui să plătească tribut mongolilor. În 1252, Ludovic a încercat să încheie o alianță cu egiptenii, pentru recuperarea Ierusalimului dacă francezii contribuiau la capturarea Damascului. În 1253, Ludovic a încercat să găsească aliați printre asasinii ismailiți și printre mongoli. Ludovic fusese informat că liderul mongol al Hoardei de Aur, Sartaq, se convertise la creștinism, în timp ce în Cipru, Ludovic a văzut de
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
pentru care aceasta a părăsit familia. Realul învinge Lyonul în semifinale și joacă finală, contra celor de la Arsenal Londra. TG Harper deschide scorul pentru tunari (în realitate, acesta e un cântăreț de culoare și nu este jucător de fotbal), iar francezul Henry majorează avantajul. Realul revine și înscrie prin Harris și Muñez. În ultima secundă Real primește o lovitură liberă și Beckham înscrie. "Goal 3" a apărut în 2008 și este aventură lui Muñez la WORLD CUP 2006 în Germania, jucând
Gool! () [Corola-website/Science/310898_a_312227]
-
armatei italiene în luptă, victoria Prusiei i-a permis Italiei să enexeze Veneția. Ultimul obstacol important în drumul spre unitatea deplină a Italiei rămăsese Roma. În 1870, Prusia a declanat războiul franco-prusac. Pentru a reuși să facă față atacului prusac, francezii și-au retras trupele din Roma. Italia a beneficiat din nou de pe urma victoriei Prusiei, reușind să ocupe Statele Papale, aflate până atunci sub protecția Franței. Unificarea Italiei era completă și, la scurtă vreme după acest eveniment, capitala regatului a fost
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
american Wilson, care promisese libertate tuturor naționalităților pentru a-și forma propriile state. Ca urmare, Tratatul de la Versailles nu a aprobat pretențiile italienilor pentru anexarea Dalmației și Albaniei, așa cum fusese promis prin Pactul de la Londra. Mai mult chiar, britanicii și francezii au decis să transfere coloniile germane către propriile imperii coloniale, Italia neprimind niciuna dintre aceste posesiuni. În ciuda tuturor acestora, Orlando a semnat totuși Tratatul de la Versailles, ceea ce a provocat un val de nemulțumiri în țară. Au izbucnit lupte între naționaliști
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Pegasos, Eyetech AmigaOne, receiverele digitale d-box 2 (PPC823), Dreambox (PPC405) și multe alte receivere. Până și cel mai modern avion de luptă american de tip Lockheed Martin F-22 conține sisteme cu procesoare cu arhitectura PowerPC. De asemenea, avionul multirol francez Dassault Rafale, are centrală de integrare și fuziune de date (MDPU - Modular Dată Processing Unit), construită de Thales, compusă de 18 LRU (Line Replaceable Unit) bazate pe microprocesorul PowerPC.
PowerPC () [Corola-website/Science/309488_a_310817]
-
reforma protestantă majoritar evenghelice. Comunitatea din Herlinghausen a fost coordonată spiritual până în secolul al XIX-lea de către pastorii localității Ersen ce ținea canonic de biserica evanghelică din Hessen. După cucerirea Westfaliei de către armatele prusace în 1802 și până la întemeierea de către francezi a regatului Westfaliei respectiv după dizolvarea acestui regat și reocuparea Westfaliei de către armatele prusace nenumărați credincioși protestanți s-au mutat Warburg, majoritatea dintre ei preluând funcții ale administrației publice de acolo. În anul 1820 s-au pus bazele unui comitet
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
fost la început rezidența prinților din Trier iar ulterior în secolul XVI-lea a devenit o fortăreață prusacă însemnată. Ca rezindență princiară a fost clădită prin anii 1000 în stil baroc, în anul 1801 în timpul revoluției franceze fiind distrusă de francezi. În forma ei actuală cetatea a fost reclădită în timpul lui Frederic cel Mare între anii 1817 și 1828 de inginerul prusac Carl Schnitzler. Cetatea a fost sediul garnizoanei prusace făcând parte din sistemul de fortificație Koblenz pentru apărarea Cursului mijlociu
Cetatea Ehrenbreitstein () [Corola-website/Science/309575_a_310904]
-
în afara granițelor naționale, aflate sub controlul guvernului polonez în exil, care au luptat de partea Aliaților occidentali împotriva Puterilor Axei în timpul celui de-al doilea război mondial. Aceste formațiuni armate au fost formate în Franța și în teritoriile controlate de francezi în Orientul Mijlociu după înfrângerea și ocuparea Poloniei în septembrie 1939. După înfrângerea Franței, aceste formațiuni au fost recreate în Regatul Unit. erau compuse din ramurile armatei terestre, aeriene și ale marinei. În timpul războiului, aceste forțe armate au fost considerate unele
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
revista „Electrical World” în care aborda posibilitatea înregistrării magnetice permanete. Ca suport, omul de știință propunea fire de bumbac sau mătase acoperite de praf de oțel sau chiar fire subțiri de oțel. Primul aparat pentru înregistrare fonografică, numit "fonoautograf", aparține francezului Édouard-Léon Scott de Martinville. Invenția sa a fost patentată pe 25 martie 1857. Prin procedeul său, Scott putea inscipționa vibrațiile sonore pe un anume suport, dar nu le putea reda ulterior. Aparatul consta dintr-o pâlnie care concentra vibrațiile sonore
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
formate din trei oameni de legătură în cadrul Operațiunii Jedburgh. Grupurile "Jedburgh" urmau să coordoneze și să aranjeze parașutările de materiale necesare grupurilor Maquis aflate departe în teritoriul controlat de germani. De asemenea, departe în spatele liniilor germane, lucrau grupuri de britanici, francezi și belgieni, care nu erau sub controlul SOS ci a brigăzii Serviciilor Speciale Aeriene. Succesul operațiunilor amfibii de debarcare depindea de stabilirea unei regiuni sigure de pe care să se extindă capetele de pod și care să permită aprovizionarea corespunzătoare a
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Brigada I servicii speciale a debarcat în al doilea val, din care făceau parte și Comandoul nr. 4, care avea și două subunități franceze. Debarcarea acestei brigăzi a rămas faimoasă pentru că a fost condusă de cimpoierul Bill Millin. Britanicii și francezii din Comandoul nr. 4 aveau obiective separate în Ouistreham: francezii trebuiau să cucerească o cazemată și Cazinoul, iar britanicii trebuiau să cucerească două baterii care controlau prin focul lor întreaga plajă. Dacă în cazul cazematei, armele din dotarea comandoului s-
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
din care făceau parte și Comandoul nr. 4, care avea și două subunități franceze. Debarcarea acestei brigăzi a rămas faimoasă pentru că a fost condusă de cimpoierul Bill Millin. Britanicii și francezii din Comandoul nr. 4 aveau obiective separate în Ouistreham: francezii trebuiau să cucerească o cazemată și Cazinoul, iar britanicii trebuiau să cucerească două baterii care controlau prin focul lor întreaga plajă. Dacă în cazul cazematei, armele din dotarea comandoului s-au dovedit ineficiente, Cazinoul a fost cucerit cu sprijinul blindatelor
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
cele mai optimiste previziuni ale planificatorilor aliați, chiar și după distrugerea de către furtunile din mijlocul lunii iunie a unuia dintre porturile prefabricate. Până la sfârșitul lunii iulie 1944, pe plajele din Normandia debarcaseră peste un milion de soldați americani, britanici, canadieni, francezi și polonezi, sute de mii de vehicule și provizii din toate categoriile. Deși s-a manifestat la un moment dat o lipsă a muniției de artilerie, aliații nu au intrat în niciun moment într-o criză de apovizionare care să
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
se delimitează de manifestările parapsihologice, pe care le clasifică drept non-științifice. Un istoric succint al cercetărilor în domeniul parapsihologic arată sfârșitul secolului al XIX-lea că timp al "nașterii" primelor societăți metapsihice că organisme de cercetare organizată a acestor fenomene. Francezul Max Dessoir a înlocuit vechiul termen "metapsihica" cu cel de "parapsihologie". Cele mai rudimentare tehnici de influențare la distanță, de manipulare, sunt cunoscutele bombe cu manifeste lansate în teritoriul inamic, dar și manipularea prin intermediul radioului și presei scrise, folosite de
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
război mondial”, definește Rezistența ca fiind „totalitatea bătăliilor purtate în numele libertății patriei și a respectabilității umane” împotriva ocupantului și a colaboratorilor lui. Pe 18 iunie 1940, generalul Charles de Gaulle a rostit un discurs radiodifuzat prin care a cerut tuturor francezilor cu pregătire militară să vină să se alăture celor care se aflau deja în Anglia și aleseseră să continue lupta împotriva germanilor. Cei care au răspuns apelului său au fost numiți de cele mai multe ori drept luptători ai „Franței Libere”, sau
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
nu erau aleși în mod liber. În plus, Rezistența nu a putut schimba viața politică în cei patru ani de existență. Socialismul, comunismul, radicalismul și celelalte mișcări politice existau de mai multe decenii și încercau să se impună în conștiințele francezilor. Luptătorii rezistenței formau aproximativ 2 - 3% din populație, iar vederile lor politice nu însemanu prea mult pentru majoritatea populației cu drept de vot. Léon Blum, pe vremea când era încă în închisoare, sublinia că partidele sunt esențiale pentru democrație și
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
Printre acești soldați, care erau parte a acestei armate sau au fost demobilizați, erau numeroși indivizi care doreau să se pregătească revanșa împotriva Gemaniei, dar nu erau dispuși să se alăture generalului de Gaulle în Anglia. La fel ca majoritatea francezilor, ei rămâneau credincioși noului șef al statului, mareșalul Pétain. Căpitanul Henri Frenay, care fusese repartizat după armistițiu în biroul al 2-lea al armatei, s-a implicat la sfârșitul anului 1940 în organizarea unei mișcări de luptă, creată după toate
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
vreme reticent cu privire la Charles de Gaulle, dar în cele din urmă, pe la mijlocul anului 1944, a început să-l considere pe general „singurul lider politic posibil al momentului”. SOE și OSS au creat în 1944 „Jedburgh”, grupuri de trei oameni - un francez, un elglez și un american - parașutați în uniforme militare după debarcarea din Normandia pentru a ajuta luptătorii maquis. Partidul Comunist Francez a trecut în clandestinitate în septembrie 1939, după semnarea pactului de negresiune germano-sovietic. Până în aprilie 1941, comuniștii nu s-
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
necomuniștilor, dar se afla sub controlul politic și militar al PCF. Acest fapt era valabil și pentru „Frontul Național”, mișcarea rezistenței politice, organizată după profesie. Cea mai mare imporatntă mișcare a maquisul francez, cea din Limousin, se afla sub conducerea francezilor și era condusă de Georges Guingouin care a format primul grup din propria sa inițiativă. Mai târziu, folosindu-se de regulile clandestinității, Guingouin a păstrat separate aripile militară și politică a mișcării sale. Comuniștii erau prezenți și în mișcările necomuniste
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]