9,562 matches
-
Dumnezeu, și simțea că drumul vieții sale s-a scurtat, mărturisește el în însemnările de la Jilava, unde a dat uriașul examen: moartea prin ștrangulare. La fel, oastea legionară a înscris în istorie cele mai cutremurătoate pagini de rezistență. Avem multe gropi neștiute. Avem morminte lângă morminte, mii. Avem atâta tineret, mii și sute de mii, care și-a înmormântat tinerețea cu cei mai frumoși ani în temnițe, în luptele din munți sau pe câmpul de luptă al tranșeelor și oriunde, tineret
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
celor fără de Dumnezeu. Cel drept se ofilește așteptând. Nu mai există dragoste omenească, iubire față de aproapele. Omul de altădată, de înaltă trăire și sănătate morală, a dispărut într-o țară sumbră unde adevărul este ferecat în lanțuri și betonat precum groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Hristos și a plecat la Dumnezeu din trup de om. Nu spune nimic uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor, a Decemvirilor, strangularea lor prin spate, apoi un glonte în ceafă pentru a simula evadarea și aruncarea „cadavrelor” în adânca groapă peste care s-au turnat multe damigene de vitriol, apoi vagoane de beton, straniu ascunziș? Dar legionarii sunt nemuritori și rămân lancea de fier în lupta cu dușmanul Crucii și al Neamului nostru. Legionarii rămân pe câmpul de luptă cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
duși la Jilava unde îi așteptau autoritățile de stat, jandarmieri, doctori și alți diriguitori, ca să constate dacă porunca de asasinare s-a executat. Aici victimelor li s-a mai tras un glonte în tâmple apoi au fost aruncați într-o groapă comună ca niște cadavre necuvântătoare, s-au turnat apoi damigene de vitriol și vagoane de beton. Este uimitor că nici azi, după 75 de ani de la asasinat, când avem o libertate relativă care permite publicarea unor acte și documente privitoare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin hățiș tăind poteci Ca și cei trecuți în veci, Va găsi un strop de apă Pentru suflet, pentru sapă, În lugubra noastră groapă! Nu-mi da plânsul neputinții Ci dă-mi Doamne noi puteri Clipa sfintelor dureri Să o trec precum părinții. POSTFAȚĂ Între marii osândiți și pătimitori ai neamului nostru: părintele Justin Pârvu, monahul Atanasie Ștefănescu, monahul Paulin Clapon, Gheorghe Jijie, Traian
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
din lecturi adevărate lecții). Jucăriile utile pentru creativitate sunt: cele modulare (de tip „Lego”) care permit foarte multe posibilități de construcție, plastilina, resturile textile, foile de hârtie colorată, etc. din care copilul poate confecționa tot felul de obiecte. Joaca în groapa cu nisip, joaca în natură (unde copilul descoperă obiecte și le adaptează în scopul jocului) inițiază deprinderi creative. 9. Încurajarea copiilor spre a avea prieteni. Prietenii constituie tovarășii de joacă ai copilului, deci un mod de dezvoltare a creativității, dar
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
departe. La diguri trebuia să sapi trei metri cubi de pământ, să-l Încarci În roabă, să urci cu el pe dig și să-l duci la vreo 200 de metri... și-așa mai departe. Venea milițianul și-ți măsura groapa unde-ai lucrat și, dacă n-ai făcut treaba asta, seara te oprea la poartă și te bătea... Până aproape dimineața Îi băteau câteodată pe cei care nu-și făcuse’ norma. Și ce mai făceau? Te lăsau până venea stingerea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vrut să candidez, i-am lăsat pe alții mai tineri. „Candidați voi, că eu suficient am fost trei ani de zile și nu mai vreau. Da’ vin la partid și v-ajut, pentru că de-aicea nu plec niciodată, numa’ la groapă...” Cum simțiți că sunt priviți foștii deținuți politici? Nu suntem băgați În seamă. Nici nu se mai vorbește despre noi, decât foarte rar. Dacă n-ar fi Ticu Dumitrescu cu personalitatea lui și n-ar mai ieși din când În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de februarie... Venea ploaie stropi și cu nisip, intra În obraz ca acele... Noi aveam Încălțămintea luată de la armată: bocanci, cizme, dar intra apa pe-o parte, ieșea pe altă parte, mai cădeau tălpile... Mergeai cu picioru’ gol pe pământ. Gropile care le făcusem de luasem pământ pentru dig erau acum pline cu apă și nu mai știai... Cădeai În câte-o groapă de-aia, Îi trăgeai și pe-ăilanți după tine, că eram trei la fiecare fascină din asta, doi la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
intra apa pe-o parte, ieșea pe altă parte, mai cădeau tălpile... Mergeai cu picioru’ gol pe pământ. Gropile care le făcusem de luasem pământ pentru dig erau acum pline cu apă și nu mai știai... Cădeai În câte-o groapă de-aia, Îi trăgeai și pe-ăilanți după tine, că eram trei la fiecare fascină din asta, doi la capete și unu’ la mijloc... Eram exact ca porcii când se-nămolesc... Și până dimineața ne-au ținut acolo... Gardienii s-au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
contră, noi căram pământ și pentru cei mai bolnavi, mai bătrâni, să-i mai ajutăm... Cel puțin o roabă duceam pentru ei... Și aicea mai depindea și de cum se descurcau brigadierii. Aveam câteodată brigadieri mai deștepți, mai șmecheri, care măsurau gropile și-i inducea În eroare pe majori să măsoare de aici de acolo și ne scoteau pe nas câțiva metri cubi, și atuncea ieșea brigada mai bine. Că Îi mai scăpai pe ăștia bătrâni de bătaie, că, dacă făceai norma
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un sistem care a vorbit În numele omenirii s-a transformat În niște canalii, În niște călăi ai propriei națiuni. Ce se Întâmpla cu cei care mureau când erați pe bac? Simplu! Îi lua și, ca pe un câine..., acolo era groapa... Și numa’ să o acopere și gata... Cum era mâncarea acolo? Aia nu era mâncare... Era un pic de apă caldă, pur și simplu. Era o bătaie de joc. Când am lucrat la dig ne-a dat voie la pachete
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au dat niște lopeți și am fost duși la vreo trei-patru kilometri distanță, Într-un loc părăsit... Acolo mai erau niște mormane de pământ, unde se vedea că mai fuseseră Îngropați niște oameni... Și ne-au pus să facem o groapă, În care am pus coșciugul acela... Nu știu până azi cine era acel deținut mort... M-a impresionat așa... Cine-o fi fost? Cine s-o fi gândit la el? Pe cine o fi lăsat În urma lui? În timpul acestei detenții
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai tineri ne băteau ăia de ne Înnebuneau că nu facem norma... Da’ ce să facă bătrânii, domne? Mai ales când am mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost Îngrozitor pentru mine... Când trebuia să săpăm gropi, ca să se vadă adâncimea gropii, lăsam un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai Înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: „Dacă am ajuns aici datorită
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de ne Înnebuneau că nu facem norma... Da’ ce să facă bătrânii, domne? Mai ales când am mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost Îngrozitor pentru mine... Când trebuia să săpăm gropi, ca să se vadă adâncimea gropii, lăsam un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai Înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: „Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost Îngrozitor pentru mine... Când trebuia să săpăm gropi, ca să se vadă adâncimea gropii, lăsam un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai Înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: „Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici”. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spuneam așa: „Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici”. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția de bătaie până la 12 noaptea... și la 5 dimineața se dădea deșteptarea. Erai și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici”. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția de bătaie până la 12 noaptea... și la 5 dimineața se dădea deșteptarea. Erai și bătut, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
coada sapii dădea În mine... Și În cap Îți dădea, dacă nu te fereai... Și, când mă Îmbrăcam, mă-nbrăcam tot primu’ și iar mă lovea... Și seara, și dimineața mă bătea, că el ședea toată ziua pe acolo... Era o groapă de siloz și a văzut el că eu excavez 16 metri cubi, că depășesc orice normă și că fac mai mult decât un excavator... Și vine la comandantu’, Antoniu parcă-l chema, și zice: „Tovarășu’ comandant, Îmi permiteți să raportez
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ducând afară viața ternă/ Îți vine să-i plângi de milă, de aici din fundul de cavernă/ Și văd Îndrăgostiți la ceasuri sau cârciumile ce-s ticsite/ Și escapade, și popasuri, iubirile mereu trăznite./ Când orice osândit Își duce la groapă câte un amic/ Fără de preot, făr’ de cruce și neavând pe el nimic./ Dau caraliii de-nțeles că vom urma și noi curând/ Că altceva n-avem de ales. Dar, Doamne, cine-o fi la rând?/ Și-afară nici o Închisoare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care erau oameni dintre noi. Ei nu făceau nimic la locul de muncă, dăcât măsurau, vedeau cât munceai și cât nu munceai, iar seara Îți făcea calculul... De exemplu, am lucrat o perioadă la diguri și trebuia să faci o groapă... Încărcai pământul În roabă, te duceai cu roaba pă niște dulapi și o răsturnai pă digurile ălea care există și acuma... E... seara, ei veneau la fiecare echipă din aceasta și făcea calculul cât ai muncit. Și dacă nu făceai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mâinile la spate și cu lanțuri bătute În nituri la picioare, pentru că așa a zâs ei... tentativă de evadare. Datorită mâncării care ne-o dădea acolo, eram În continuu deranjați la stomac și ne făceam nevoile acolo, În câte o groapă, la punctu’ de lucru de la dig, pentru că acolo am muncit cel mai mult... Dimineața, acolo fugeam prima dată. Și un militar din ăsta În termen, când m-am dus la w.c., cu pistolu’ către mine, strigă: „Stai că trag!”. Zâc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
seara În poartă. Echipa cutare, cutare, era oprită, avea brigadier și se știa. „Rămâi În poartă!” Și În poartă Îți dădea o bataie la palmă cu ghioaga, ca a doua zi să faci norma. Și eram șase inși: doi În groapă și patru la roabă... doi azvârlea cu lopata... și trebuiai să sui tocmai sus, că făceai schela... Și uite așa am dus-o... Și de acolo ne-a schimbat la Poarta Albă, la Periprava. La Periprava cum a fost? Ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă scoate și pe mine. Mă ia bine, Îmi pune ochelarii, da’ aveau tablă aici și sticlă era pe dincolo de tablă, da’ nu vedeai ceva... Și te apuca de braț și zicea: „Calcă! Calcă! Vezi, pășește, că te duce În groapă!”. Ridicai picioru’ și te ducea de braț până acolo... Și când ajungeai la ei acolo, dădea ochelarii jos, gardianul rămânea afară și Începea ăla să te Întrebe cum a fost, cine te-a pus, ce fapte ai făcut, că spuneau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la „Săptămîna”, Al. Piru se distra acum pe seama fostului comiliton, dîndu-i la iveală, spre hazul galeriei, inadvertențele de limbaj, aprecierile ridicole, suficiențele de autodidact. „Ian mai terminați, bă, odată, cu labagiul ăla de Kierkegaard!”, i-ar fi admonestat autorul romanului Groapa pe unii care se entuziasmau de opera filosofului danez. Altădată, transcriind din Psaltirea scheiană, ar fi exclamat „Ce nume (propriu) frumos e «giurelu»!”, adică forma rotacizată a cuvîntului junelu, care înseamnă tînăr, june. În Princepele (pronunțat de Profesor: „Prin-cépele”!), cineva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]