9,802 matches
-
accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde crimă fracției și a secundei expia acum în amestec 11. În Cartea X din "Republică", Platon condiționează mimesis-ul poetic de structură ierarhică a realității. Filozoful antic presupune trei nivele ale realității: cel al formelor ideale sau arhetipale "adevărate", a căror validitate ontologica nu poate fi pusă la îndoială; cel al obiectelor și fenomenelor vizibile, care nu sunt decât reflecții palide, imperfecte ale formelor ideale și care, prin intermediul percepțiilor senzoriale, ne permit o cunoaștere indirectă a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
realității. Filozoful antic presupune trei nivele ale realității: cel al formelor ideale sau arhetipale "adevărate", a căror validitate ontologica nu poate fi pusă la îndoială; cel al obiectelor și fenomenelor vizibile, care nu sunt decât reflecții palide, imperfecte ale formelor ideale și care, prin intermediul percepțiilor senzoriale, ne permit o cunoaștere indirectă a adevărului absolut; cel al imaginilor, care includ artele mimetice și literatura, care au drept model realitatea sensibilă. Prin urmare, poiesis-ul nu este decât o imitație a imitației, o cunoaștere
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
poezia, mai ales cea dramatică, distruge armonia sufletului uman, echilibrul dintre virtute și fericire 14. Platon onorează pe poeți, dar nu le oferă un loc în cetatea al carui conducător este filozoful, pentru că nu se pot ridica la anumite standarde ideale, din care derivă și scopul moral al artei 15. Ecouri ale acestei concepții reverberează clar în estetismul moral poesc, conform căruia artă este apreciată pentru că trezește în Om ideea armoniei și ordinii, acționând, astfel, drept corectiv asupra viciilor 16, dar
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
că dor al memoriei înfiorate [s.n.]21. O nuanță se cuvine a fi subliniată aici: de un act de reminiscența se vorbește în acestea rânduri, doar că realitate pe care ne-o dezvăluie astfel nu este cea a arhetipurilor platonice ideale, pentru simplul motiv că această realitate ultima nu este un lucru, ci un act - Creația - , pentru care durată bergsoniana pare o aproximare mai potrivită. Pe această linie de gândire, în parafrază barbiana, "stabile[le] corpuri" reprezintă realitatea primară, amintirile spontane
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
literaturii, în primele decenii ale secolului XX, inclusiv asupra lui Ion Barbu. Omenesc, mult prea omenesc "Să fii liber înseamnă că realizezi o operă care să-ți semene." Henri Bergson Imperfecțiunea metodei prin care, pornind de la principii poetice generoase - Frumusețea ideală ca unic "obiect" al poeziei, al cărei scop este să trezească în cititori Sentimentul Poetic, adică, viziunea armoniei și ordinii Naturii, preceptele consistentei și unității efectului, caracteristice construcției poetice - , Edgar Poe rezolva, teoretic și practic, cerințele decurgând din ele, explică
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
creație - bardul, în viziunea sa, trebuie să bea din apa râului Lethe, să uite de sine (= eul sau superficial) - si elaborează, ca și poetul american, care îi servește drept model, proiectul unei poezii lucide, atentă doar la "lucrurile ultime": Punctul ideal al acestei poezii [...] se așază sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze "dezodia celeilalte poezii", poezie sentimentală, naivă sinceră, poezia "concurenței încă darwiniene, a formulelor individuale". Este o poezie în care emoția se
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Poezia", susține Ion Barbu într-un interviu, "e autonomă [...] Nu prin voința poetului de a o sustrage accidentului, ci prin specialitatea universului ei"40. Ceea ce-i lipsește lui Edgar Poe este tocmai o formulă eficace de a accede la realitatea ideală (domeniul Frumosului), pentru că de fapt, procedeele imaginate de el, în "Filozofia compoziției", construcția în sine a poemului "Corbul" [The Raven], par să țină, eminamente de o logică obișnuită (spațială/ retorica!) și mențin, deci, poezia în contingent. Începută de el, revoluția
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
rase de jos"). Cuvântul scris ("semne de gudron") ce, în determinările lui obișnuite, aparține lumii sublunare ("iadul"), odată reinvestit cu puteri orfice ("complect"), devine locul unui miracol (corbi întorși în ghirlande), al unui transfer (al unei viziuni) spre un tărâm ideal - și, de aceea, acceptat "sub ceruri[le]" poeziei pure - , în care adevărul ultim se întrupează ("DISCOVERY"). O idee asemănătoare este exprimată, altcumva, de S. Mallarmé, în prefață la Traité du Verbe, de René Ghil (1886), text pe care Ion Barbu
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
specială a referentei, în poezia să, pe care poetul român o circumscrie, inspirat, astfel: Increatul cosmic: adică existentele embrionare, germenii, peisajele nubile, limburile. Alegându-și că domeniul al operațiilor poetice punctele critice ale unei naturi întregite prin adaosul unor existente ideale, Rimbaud se dovedeste încă o dată om de stiinta căci savantul - matematicianul mai ales - în cele mai subtile investigări ale sale, procedează la fel, adăogând cantităților date, cantitățile transcendente. La ce altceva slujesc toate aceste "limburi ("Limbes"), aceste "aurore [ce]-ncarcă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
o viziune asupra condiției umane, în formă poveștii unui preot, Anastase, care își petrece timpul copiind manuscrise vechi, dar care, într-o zi, provocat de povestirele de iubire pe care, pare-se, le copiase, se lasă antrenat într-o viziune ideală, ce aleterează complet percepția lucrurilor. Dar viziunea se spulberă repede și copistul se întoarce la anosta lui activitatea cotidiană. Stéphane Mallarmé, Collected Poems and Other Verse, with Parallel French Text, 2006, pp. 52 și 54. 31 Ion Barbu, "Legendă și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
masă și de o cutie cu mingi. Nu întotdeauna este nevoie de un antrenor: antrenarea serviciului pote fi efectuat și singur-singurel. Pentru jucătorii accidentați, care tocmai din cauza handicapului nu pot participa la un antrenament normal, antrenarea serviciului este o ocazie ideală să facă ceva pentru a simți mingea, astfel încât revenirea la joc să nu fie prea directă. Profesioniștii se antrenează aproximativ 500 până la 1000 de servicii pe zi în plus față de aproximativ 4-6 ore de antrenament, dar chiar și la
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
ca oportunități de dezvoltare a practicii educaționale din școală; la planificarea activităților care urmăresc pregătirea și dezvoltarea curriculumului participă toți profesorii din școală; membrii echipei care asigură managementul școlii se implică în ameliorarea activităților din clase. Acești indicatori descriu situația ideală și vor fi utilizați ca termeni de referință pentru realitatea practică din fiecare școală. De asemenea, școlile au libertatea de a omite sau de a adăuga alți indicatori care se referă la problemele lor specifice. Din această perspectivă, indicatorii de
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
relații de putere. Trebuie să remarcăm că Rawls a contestat el însuși faptul că statul bunăstării ar putea fi în măsură să asigure corectarea nedreptăților de acest tip și realizarea deplină a egalității liberale. El definește o schemă de cooperare ideală pe care o numește "democrație bazată pe proprietate privată" (property-owning democracy)11 și care include o serie de dispozitive de piață, dar care nu corespund exact cu regimurile politice existente în realitate. Alegerea unui regim depinde de factori istorici, sociali
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
faptul că există mecanisme de piață "nu rezultă că societățile actuale în care există proprietate privată a mijloacelor de producție nu sunt afectate de nedreptăți grave"12. Același lucru se poate spune și despre societățile socialiste care nu respectă schema ideală pe care se bazează construcția lor13. Diferența dintre democrația bazată pe proprietate privată (property-owning democracy) și statul bunăstării generale (welfare state) ar fi dată de faptul că, în schema lui Rawls, asigurarea egalității de șanse și realizarea unui echilibru social
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
originea în faptul că teoria dreptății nu-și propune să dea indicații cu privire la modalitățile concrete de punere în practică a regimului pe care Rawls îl numește "democrație bazată pe proprietatea privată". Totuși, cei mai mulți dintre critici trec peste distincția dintre schema ideală și regimurile concrete bazate pe proprietate și consideră că doctrina lui Rawls este o "apologie filosofică în favoarea unei versiuni egalitariste a statului bunăstării capitalist"16. Așa cum a spus William Connolly, "atâta vreme cât este posibil să credem că un stat al bunăstării
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Astfel, sinele real este cel care se dezvoltă. Managerialismul și antreprenoriatul construiesc sinele ideal ca un mulaj în care angajatul fie se potrivește, fie nu. Acest sine ideal este definit incremental prin confluența mobilității ierarhice și consumului. Nepotrivirea cu mulajul ideal nu este o problemă socială, ci o problemă personală/individuală care trebuie rezolvată individual, nu prin acțiune colectivă 48. Aceste discursuri de putere întăresc dihotomia sine real - sine fals care, în schimb, constrânge indivizii fie să-și alinieze sinele lor
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
nejustificabilă speranță) față de sacru: Deosebirile dintre Vattimo și mine se reduc la capacitatea lui de a sesiza sacrul într-un eveniment trecut și modul meu de a avea sentimentul sacrului ca pe ceva care poate sălășlui doar într-un viitor ideal"7. Percepția lui Rorty cu privire la sacru e legată de viitoarea așezare a societății în întregul ei sub legea iubirii: Într-un mileniu nedeterminat, descendenții mei îndepărtați vor trăi într-o civilizație globală în care iubirea va fi, fără sforțări, singura
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
solidaritatea Solidaritatea unei societăți care vrea să evite cu orice preț constrângerea adusă de un fundament ultim nu se poate întemeia pe nici un principiu și pe nici o argumentare. Un astfel de model propune Richard Rorty, o societate ai cărei cetățeni ideali sunt numiți ironiști liberali și sunt definiți astfel: "liberalii sunt oameni care consideră cruzimea ca fiind cel mai rău dintre lucrurile pe care putem să le facem. Folosesc cuvântul "ironist" pentru a numi acea persoană care recunoaște contingența principalelor sale
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Nozick în Anarhie, stat și utopie, este aceea care se realizează într-o societate liberă întrucât ea realizează perspectivele prezentului în compoziția certă a viitorului. Atunci când concepe un cadru ce poate face posibilă orice utopie, o viață a unei societăți ideale, Nozick îl realizează sub semnul echivalent al unui stat minimal, după model liberal, un stat moral, cu atribuții cât mai restrânse, pentru a face posibile cât mai multe viziuni utopice. "În lumea noastră actuală, ceea ce corespunde modelului lumilor posibile este
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
concepție asemănătoare regăsim la James M. Buchanan, a cărui filozofie politică se aseamănă mult cu cea a lui Nozick, amintit mai sus. "Guvernul cel mai bun este cel care guvernează cel mai puțin", scrie Buchanan 23. Potrivit acestui autor, starea ideală la care aspiră un individ ar fi aceea în care el ar avea o libertate maximă de acțiune și ar inhiba comportamentul celorlalți, forțându-i să se supună dorințelor sale. Însă, "individul recunoaște și acceptă că nu e nici sfânt
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Eric Weil și problema dreptății", în Analele Științifice ale Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Seria Științe Politice, vol. 9, 2015, p. 7. 16 Trădarea intelectualilor, despre care vorbește Julien Benda, constă chiar în faptul că ei au abandonat valorile ideale, universale și dezinteresate pe care aveau misiunea să le onoreze, în favoarea exaltării neînfrânate a particularismelor. Vezi Julien Benda, Trădarea cărturarilor, Editura Humanitas, București, 1993, p. 68. 17 Konrad Lorenz, Cele opt păcate ale omenirii civilizate, Editura Humanitas, București, 1996, p.
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
să admitem posibilitatea existenței mai multor feluri de a citit un poem : lecturi pe care le considerăm greșite, când simțim că alterează adevăratul înțeles al poemului, sau lecturi pe care le considerăm corecte și admisibile, fără a le considera totuși ideale. Lectura unui poem nu este poemul însuși, deoarece mintal putem corecta această lectură. Chiar dacă ascultăm o lectură pe care o considerăm excelentă sau perfectă, nu putem exclude posibilitatea ca altcineva sau chiar același recitator, dar cu altă ocazie, să redea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
este rezultatul tuturor teoriilor psihologice, deoarece acestea nu pot fi legate nici de structura, nici de calitatea poemului. 197 Teoria psihologică nu este decât foarte puțin perfecționată de I. A. Richards, când acesta definește poemul ca "o trăire a cititorului ideal" *5. Evident, întreaga problemă este deplasată asupra noțiunii de cititor ideal - asupra înțelesului acestui adjectiv. Dar chiar admițând existența unei dispoziții ideale la un cititor cu cea mai îngrijită educație și cu cea mai bună pregătire, definiția rămâne nesatisfăcătoare, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nici de structura, nici de calitatea poemului. 197 Teoria psihologică nu este decât foarte puțin perfecționată de I. A. Richards, când acesta definește poemul ca "o trăire a cititorului ideal" *5. Evident, întreaga problemă este deplasată asupra noțiunii de cititor ideal - asupra înțelesului acestui adjectiv. Dar chiar admițând existența unei dispoziții ideale la un cititor cu cea mai îngrijită educație și cu cea mai bună pregătire, definiția rămâne nesatisfăcătoare, fiind expusă tuturor criticilor ce le-am adus metodei psihologice. Ea situează
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
este decât foarte puțin perfecționată de I. A. Richards, când acesta definește poemul ca "o trăire a cititorului ideal" *5. Evident, întreaga problemă este deplasată asupra noțiunii de cititor ideal - asupra înțelesului acestui adjectiv. Dar chiar admițând existența unei dispoziții ideale la un cititor cu cea mai îngrijită educație și cu cea mai bună pregătire, definiția rămâne nesatisfăcătoare, fiind expusă tuturor criticilor ce le-am adus metodei psihologice. Ea situează esența poemului într-o trăire de moment pe care nici chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]