9,551 matches
-
roman oriental dezgustător pentru orice om de bun simț, ce nu pare a se adresa decât ignoranților, stupizilor, drojdiei societății, singurii indivizi care pot fi seduși de ele.” Utilizarea termenului însă precede creștinismul și nașterea lui Iisus. De exemplu, există inscripții precreștine care celebrează împărați romani ce aduceau „vestea cea bună” întregului imperiu prin impunerea păcii și prosperității (Octavian este un astfel de exemplu). Mai mult, acești împărați erau desemnați, ca și Iisus, cu termenul de „mântuitor”, iar teologul Helmut Koestler
Evanghelie () [Corola-website/Science/312331_a_313660]
-
cercetare privind existența înscrisurilor românești în peste 50 de biserici sătmărene. Cu această ocazie și vizitând mănăstirea Bixad amintește de existența unui vechi tablou înfățișând uciderea preotului Carol Isaia de la mănăstire de către doi bărbați din Cicârlău. Tabloul menționa printr-o inscripție în limba maghiară acest fapt precum și anul 1700. După revoluția română din 1989 clădirea preventoriului a fost restituită prin hotărâre de guvern către Biserica Română Unită cu Roma. Hotărârea de Guvern nr. 466 din 19 august 1992, prin care a
Mănăstirea Bixad () [Corola-website/Science/312335_a_313664]
-
Fânațe. De aici a fost transferată în Mănăstirea Nicula în 1974, după distrugerea bisericii vechi de lemn, în urma unui incendiu. Constituind un bun studiu de caz în ceea ce privește fenomenul mutării bisericilor de lemn, edificiul nu își dezvăluie vârsta exactă prin vreo inscripție care să amintescă momentul construirii ei. Cu toate acestea, având în vedere urmele de pictură păstrată precum și vechile clopote ale bisericii, aflate în turnul bisericii de zid de la Gostila, se poate presupune că biserica datează din a doua jumătate a
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
decorului sculptat al bisericii. În toate aceste articole sau lucrări este surprinsă doar fragmentar istoria acestei biserici călătoare iar în ceea ce privește momentul edificării ei, aproape fiecare autor are o variantă proprie, fără a se face referiri clare asupra unor documente sau inscripții care să ateste importantul moment. Lipsa documentelor reprezintă și în acest caz principalul obstacol în a stabili, în termeni exacți anul când a fost construită biserica sau când aceasta a fost mutată pentru prima dată. Conscripțiile bisericești sau recensămintele făcute
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
în vederea zidirii unei noi biserici, de această dată de zid, mai cuprinzătoare. Era printre primele biserici de piatră ridicate în satele de prin împrejurimi. Tradiția vânzării bisericii de lemn din Gostila și mutarea acesteia în Țop nu este susținută de inscripții aflate în biserică dar este întărită de însemnările diferiților preoți păstrate în istoricele parohiei din Gostila, începând cu perioada interbelică și până după cel de-al doilea război mondial. Din păcate aceste date surprinse în istoricele amintite sunt lipsite de
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
fără scop după contruirea bisericii de zid în anii 1810-1812 nu se știe dar este cert că la anul 1896 este pomenită o biserică în Țop edificată în 1738, cea adusă din Gostila, datată probabil în baza anului menționat în inscripția pictată de pe ancadramentul tracerii din pronaos în naos. Intervalul scurs din 1810-1812, momentul construirii bisericii de zid din Gostila și 1896, data șematismului este destul de mare și este de așteptat ca mutarea bisericii să se fi făcut în prima jumătate
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
acest aspect probabil că va rămâne la nivelul unor presupuneri. Anul 1738, pe care îl regăsim înscris în partea stângă a intrării în naosul bisericii constituie un element important în demersurile făcute pentru datarea bisericii, dar în lipsa altor date, această inscripție nu este suficientă pentru a afirma cu certitudine că biserica a fost construită în 1738. Aceasta, cu atât mai mult dacă luăm în considerare și clopotele bisericii de lemn, păstrate și folosite încă la actuala biserică de zid din Gostila
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
certitudine că biserica a fost construită în 1738. Aceasta, cu atât mai mult dacă luăm în considerare și clopotele bisericii de lemn, păstrate și folosite încă la actuala biserică de zid din Gostila. Aceste două clopote, amândouă datate, poartă următoarele inscripții, clopotul cel nou: ”+ "Cu agiutoriul lui D(u)mn(ezeu) lau cumpărat Dămienesc Pinte cu Dăncean Grigore în 1775 la besereca din Gostila"” iar clopotul cel vechi - o inscripție în limba slavonă a cărei traduceri este: În anul de la nașterea
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
de zid din Gostila. Aceste două clopote, amândouă datate, poartă următoarele inscripții, clopotul cel nou: ”+ "Cu agiutoriul lui D(u)mn(ezeu) lau cumpărat Dămienesc Pinte cu Dăncean Grigore în 1775 la besereca din Gostila"” iar clopotul cel vechi - o inscripție în limba slavonă a cărei traduceri este: În anul de la nașterea (lui Hristos) 1689"”. Astfel, prin prisma informațiilor păstrate de aceste clopote se poate spune că biserica este antedatată de clopotul vechi de la 1689, momentul edificării ei fiind plasat astfel
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
privitoare la dezvoltarea noului așezământ monahal. "1) [Mănăstirea] A stat sub conducerea Ungurească de la 1860 de când s-a înființat până la 1919, Mănăstirea, dar sub tutela sârbească adție bisericească. 2) Biserica s-a sfințit la 1862, de protopopul sârb 1862, în inscripție se vorbește de Episcopul de la Vârșeț. 3) Ioța Văegariu, păcurar (cioban) în 1858, când a auzit minunea în văzduh, săvârșirea Sf. Liturghii, fără să vadă nimic, și sunet de clopote. Lăsând în adestarea, a mai colindat cu oile pe acolo
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
Montană.[...] Acoperișul inițial al turnului a fost acoperiș piramidal în patru fețe triunghiulare, schimbat ulterior cu un acoperiș baroc de tablă.” În 1907 s-a mai construit și o verandă pentru chilii din fondurile strânse de la credincioși, după cum rezultă din inscripțiile de deasupra intrărilor verandei. Am amintit deja renovările făcute de Protosinghelul Vartolomeu Durăin, necesare mai ales din cauza inundațiilor din 1942. Unul dintre stareții mănăstirii, Ieronim Balinton (1950-1957), a fost un sculptor talentat și a sculptat, printre altele, „Tronul Maicii Domnului
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
în jurul anului 360, într-o familie din Dobrogea (pe acea vreme « "Scythia minor" »), probabil într-una dintre cetățile greco-romane de pe coastă : Argamum, Histria, Tomis sau Kallatis unde creștinismul era bine implantat, unde se vorbeau limbile latină și greacă și unde inscripții și sarcofage menționează numele de familie Kassianos/Cassianus. A învățat să scrie și să citească în limba latină și în limba greacă. Împreună cu sora sa și cu prietenul său Gherman (Germanus sau Ghermanos), cu care împărtășea credința creștină, Casian întră
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
în Valea Casimcei (județul Constanța), zonă denumită de această legendă « "ținut al Casienilor și peșterilor" » și prezentată ca o « "vatră de trăire duhovnicească profundă, a vestiților călugări sciți" ». O peșteră din Podișul Casimcei a fost recent botezată „Ioan Casian” și inscripții tomitane cu patronimul Kassianos au fost aduse la Casimcea pentru a „susține” legenda nașterii sale în această vale. Dar în ciuda denumirii de « "Scythia minor" », Dobrogea antică nu era locuită de Sciți, ci de Geți : sunt așadar slabe șanse ca Ioan
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
pe care o avea biserica. Folosită și azi ca și în trecut atât de locuitorii satului Totoreni cât și de locuitorii satului Băleni, biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica este datată printr-o inscripție aflată pe una din grinzile pronaosului, în exterior, în partea stângă a intrarii: “"Ziditu-s-au această sfântă beserică după întrupare Domnului Leatu 1697"” . În data de 23 martie 1745, locuitorilor satelor Totoreni, Tărcăița, Mierag și Băleni li se aprobă
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
Beliu și Vașcău. Potrivit acestui raport, biserica din Totoreni este din lemn și acoperită cu șindrilă. Pictura bisericii este realizată de către pictorul Simion Darabant care a pictat și biserica din Tărcăița în 1816 și biserica din Gurani în 1814. O inscripție din partea de nord a iconostasului ne amintește: Această sfântă beserică s-au zugrăvit cu cheltuiala satului Totoreni cu strădania parohului Mihail, sfăt Mlende Urs în anul Domnului 1818"". Continuarea inscripției o găsim în partea de sud a iconostasului:""...și cu
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
Tărcăița în 1816 și biserica din Gurani în 1814. O inscripție din partea de nord a iconostasului ne amintește: Această sfântă beserică s-au zugrăvit cu cheltuiala satului Totoreni cu strădania parohului Mihail, sfăt Mlende Urs în anul Domnului 1818"". Continuarea inscripției o găsim în partea de sud a iconostasului:""...și cu cheltuiala Bălenilor prin sârguința preotului Mihai Popovici, sfăt Popa Ștefan în anu 1818...zile. Au zugrăvit Simion Darabant pentru pomenirea sufletelor"". În absida altarului, în partea de sud găsim următorul
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
, județul Cluj, datează din anul 1791, conform unei inscripții . A fost pictată de către Dionisie Iuga - „"cantor et zugrav de Nicola"” în anul 1880. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Pe dealul Gorban, foarte aproape de șoseaua care face legătură
Biserica de lemn din Bucea () [Corola-website/Science/312403_a_313732]
-
spune că biserica a fost construită de primele șapte familii de creștini ortodocși din sat pe la 1791, fapt întărit și de înscripțiile aflate pe o bârnă de la intrarea în biserică . În anul 1880 biserica este pictată de către Dionisie Iuga, conform inscripției pictate pe iconostasul bisericii. Inscripția aflată pe iconostasul bisericii este următoarea: „"Santa bis. sa zugrăvitu în vara a. 1880 sub stăpanitoru F:Josif I imp și rege! Mironu Romanulu arch. și Mitropolitu Ioanu Melianu Eppu. Teodoru Filipu Administratoru Protopopesc Simeonu
Biserica de lemn din Bucea () [Corola-website/Science/312403_a_313732]
-
construită de primele șapte familii de creștini ortodocși din sat pe la 1791, fapt întărit și de înscripțiile aflate pe o bârnă de la intrarea în biserică . În anul 1880 biserica este pictată de către Dionisie Iuga, conform inscripției pictate pe iconostasul bisericii. Inscripția aflată pe iconostasul bisericii este următoarea: „"Santa bis. sa zugrăvitu în vara a. 1880 sub stăpanitoru F:Josif I imp și rege! Mironu Romanulu arch. și Mitropolitu Ioanu Melianu Eppu. Teodoru Filipu Administratoru Protopopesc Simeonu Butiri adm. paroch!!! Georgiu Darabanu
Biserica de lemn din Bucea () [Corola-website/Science/312403_a_313732]
-
din Brusturi, ajunsă în stațiunea Băile Felix după un popas la Oradea a fost construită în anul 1785 înlocuind biserica veche de lemn a comunității. Lemnul de gorun necesar pentru ridicarea bisericii de lemn a fost tăiat din pădurea domenială.Inscripția aflată în partea superioară a portalului intrării amintește momentul edificării bisericii: "Anii Domnului 1785 în luna lui mai în 4 zile sâmbătă. Meșter Toadere". Sfințiță în același an, 1785, biserica va fi folosită de către comunitate până în anul 1957, când a
Biserica de lemn din Brusturi, Bihor () [Corola-website/Science/312401_a_313730]
-
În primul rând, în textul documentului în discuție nu există, la col. VI. 5, spațiu care să indice lipsa sau dispariția elementului Sekhem. Apoi, faptul ca nu-mele de domnie Khui-taui-Re trebuie asociat cu Wegaf ne este dovedit de textul unei inscripții descoperite la Mirgissa, în Nubia. Singura problemă ridicată de Papirusl Regal din Torino ar fi lipsa unei liniuțe ( egală cu un an în scrierea hieroglifica) din porțiunea care stabilește numărul anilor de domnie ai lui Wegaf. Ceea ce s-a conservat
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
egipteană până la a II-a cataractă a Nilului. Mărturie este o stela descoperită la Mirgissa și o statuie acefala de la Semna. Pe acest ultim monument regele poartă ținută caracteristică sărbătorii șed, iar pe partea dreaptă a tronului se află următoarea inscripție: „ Zeul cel bun, stăpânul celor două țări, stăpânul riturilor, regele Egiptului de Sus și de Jos, Khui-taui-Re, fiul lui Re, Wegaf, îndrăgit de <zeul> Dedun, cel care rezidă în Ta-Seti“. Pe un ostracon datând din Epoca Târzie, așa-numita Placheta
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
vreo legătură cu Sened din timpul dinastiei a II-a și acesta numai fiindcă ar conține elementul -senedj-(!). În schimb, certă pare o mențiune a numelui pe un bol refolosit în templul funerar al lui Khafra de la Gizeh, care poartă inscripția „regele dual Sened“. Desenatorul italian L. Vassali (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) a reușit să redea și prin urmare să pastreze posterității imaginea și inscripția unui sarcofag(astăzi pierdut) aparținând unei concubine a lui *Iahmes I.
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
refolosit în templul funerar al lui Khafra de la Gizeh, care poartă inscripția „regele dual Sened“. Desenatorul italian L. Vassali (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) a reușit să redea și prin urmare să pastreze posterității imaginea și inscripția unui sarcofag(astăzi pierdut) aparținând unei concubine a lui *Iahmes I. Textul conține și o scurtă listă regală, începând cu Sened și terminând cu fondatorul dinastiei a XVIII-a. Lista regală de la Abydos(Nr.13) a păstrat numele faraonului sub
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
cel justificat...El(=documentul) a fost adus Maiestății Sale regele Egiptului de Sus și de Jos Senedj, cel justificat...“. Epoca Saită, considerată a fi echivalentul egiptean al „Renașterii“, i-a păstrat meomria, astfel că numele faraonului a fost gravat pe inscripția de pe cureaua unei statuete de bronz păstrată la Muzeul din Berlin(Nr. inv. 8433). Maniera arhaizantă de scriere a numelui, prin intermediul a trei semne monoconsonantice, s-n-d, ne îndreptățește să optăm pentru această variantă ca fiind oficială a numelui suveranului, adică
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]