9,535 matches
-
lor. Însă, în cazul României interbelice, în special în timpul războiului, persecuțiile etnice și politice s-au intersectat și s-au suprapus de multe ori, după cum se va vedea în continu-are. Principalul organ de represiune împotriva militanților de stânga în perioada interbelică, alături de armată, au fost serviciile secrete române, denumite Siguranță Statului. Scopul implicit al Siguranței, acela de a înfrâna orice tentative de revolte sociale și de rezistență împotriva nedreptăților, în ultimă instanță de apărare a intereselor claselor bogate, devine evident dacă
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
delațiune și de agenți înfiltrați în rândurile activiștilor. „Interesant este faptul că, din aceste dosare, rezultă că și Poliția de Siguranță urmărea, aresta și interogă persoanele minore asemenea viitoarei politii politice comuniste. Totodată, din aceleași documente reiese că în perioada interbelică au fost sădiți germenii viitoarei legislații represive comuniste. Și în acea epoca s-a practicat metodă internării administrative a persoanelor suspecte de activitate antistatala pe o perioadă determinată, în baza unei decizii MAI. O altă măsură represiva prevăzută în Codul
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
președinte al României, Nicolae Ceaușescu, arestat pentru prima data in 1933, la vârsta de doar 15 ani, pentru același tip de „infracțiuni” - „acte de sabotaj” și „îndemn la grevă” - de fapt pentru răspândirea unor manifeste.[7] De altfel, în perioada interbelică și în timpul războiului, Ceaușescu va fi arestat de numeroase ori. În 1934, Ceaușescu va fi arestat pentru că a luat parte la o „ședința ilegală a comitetului antifascist”, deconspirata prin delațiunea proprietarului imobilului în care avea loc întâlnirea. „În urmă raziei
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
despre pericolul fascismului și despre egalitatea tuturor cetățenilor”</i>.<a title="" href="file:///D:/Marus/GAP/numărul%208/David%20persecutii%20English.docx# ftn8">[8]</a> Înțelegem astfel motivele pentru care un minor putea fi arestat în atât de glorificata perioada interbelică. Persecutarea intelectualilor și artiștilor de stânga După cum observa Burcea și Bumbeș, „dosarele de urmărire întocmite de Siguranță nu-i vizau doar pe comuniști sau simpatizanți, ci întreaga stânga românească (social-democrați, socialiști, membri ai mișcării sindicale etc.). Astfel, poliția politică interbelică
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
interbelică. Persecutarea intelectualilor și artiștilor de stânga După cum observa Burcea și Bumbeș, „dosarele de urmărire întocmite de Siguranță nu-i vizau doar pe comuniști sau simpatizanți, ci întreaga stânga românească (social-democrați, socialiști, membri ai mișcării sindicale etc.). Astfel, poliția politică interbelică a strâns în arhiva să zeci de mii dosare de acest fel.” Spre deosebire de situația de astăzi, în România interbelică, un număr considerabil de artiști (scriitori, poeți, artiști de teatru, artiști vizuali etc.) aveau vederi de stânga, de la democrați și social-democrați
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
-i vizau doar pe comuniști sau simpatizanți, ci întreaga stânga românească (social-democrați, socialiști, membri ai mișcării sindicale etc.). Astfel, poliția politică interbelică a strâns în arhiva să zeci de mii dosare de acest fel.” Spre deosebire de situația de astăzi, în România interbelică, un număr considerabil de artiști (scriitori, poeți, artiști de teatru, artiști vizuali etc.) aveau vederi de stânga, de la democrați și social-democrați până la comuniști și anarhiști. Cu toții au avut dosare întocmite de Siguranță, s-au luptat cu marginalizarea, cu agenți înfiltrați
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
preponderent agrara, numărul muncitorilor era relativ mic și baza solidarității muncitorești destul de slabă. Cu toate acestea, inclusiv din cauza condițiilor violente, subumane de muncă, dar și datorită activismului social al unor militanți de stânga, au existat câteva greve majore în perioada interbelică și în timpul războiului, toate reprimate deosebit de violent de către stat, prin urmărirea, arestarea, atacarea, torturarea, amenințarea liderilor mișcărilor muncitorești, până la mitralierea și uciderea muncitorilor greviști. Pe 13 decembrie 1918, la doar două săptămâni după anexarea Ardealului și desăvârșirea „Mării Uniri”, la
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
4, aprilie 2013). [6] Vezi interviul cu Liviu Beris și Alexandru Elias, Gazeta de Artă Politică nr. 8, decembrie 2014. [7] Bumbeș et al., idem. [8] Bumbeș et al., idem. [9] Valentina Iancu, Activism și scandal: revoluția suprarealista în România interbelică, Gazeta de Artă Politică</b> nr. 1, februarie 2013 [10] Igor Mocanu, Europa după ploaie (despre avangardă românească în arhivele Siguranței), contrafort.md</i>, <a href="http://www.contrafort.md/old/2008/163/1469.html">http://www.contrafort.md/old
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
de câmpie iar în zona de pădure, deal și munte este foarte multă vegetație, în general pădure de foioase și, desigur, fructe că zmeura, căpșuni, vișine și multe altele. Până în 1920 a fost reședința comitatului Hunedoara, apoi a județului Hunedoara (interbelic). Tribunalul din Deva s-a aflat sub jurisdicția Curții de Apel Cluj, până la desființarea curților de apel în anul 1952. Din 1992 se află sub jurisdicția Curții de Apel Albă Iulia. Între 1952-1968 a fost reședința Regiunii Hunedoara, una din
Deva () [Corola-website/Science/296946_a_298275]
-
și un număr de școli postliceale. De asemenea, în Brașov se organizează periodic cursuri de limbi străine și de (re)calificare de către diferite firme sau de către Oficiul județean al forțelor de muncă. Dezvoltarea industrială a Brașovului a început în perioada interbelică, atunci când aici a fost înființată fabrica de avioane "„I.A.R.”" (1925). Aceasta a produs primele avioane românești, folosite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial împotriva Uniunii Sovietice. O dată cu terminarea războiului și venirea Armatei Roșii în Brașov, fabrica a
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
încercat mereu să țină pasul cu cerințele europene, astfel că astăzi produce o gamă largă de autobuze, autoutilitare și autocamioane cu design nou și elegant. În prezent "Roman S.A." aparține firmei "Prescon S.A." din Brașov. Alte firme importante în perioada interbelică erau "Scherg" (1823) de stofe, "Schiel" de utilaje hidraulice (1919), "Teutsch" de scule (1833) și "Kügler" de ciment. Actual ele se numesc "Carpatex", "Hidromecanica", "I.U.S." și "Temelia", sunt în majoritate firme cu capital privat și continuă producția. În perioada comunistă
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
Turda își desfășoară activitatea economică un număr de 2225 firme comerciale.<br> Principalele întreprinderi au fost înființate în următoarele perioade istorice: <br> - înainte de 1918: Salina, Fabrica de Bere, Uzinele Chimice, Fabrica de Ciment, Fabrica de Gips. <br> - între 1918-1940 (perioada interbelică): Fabrica de Sticlă, Electroceramica. <br> - după 1945: Casirom, Lapp Insulator, Roland Impex. Pe locul unde astăzi funcționează "Școala Teodor Murășanu" (str. Dr.I.Rațiu nr.53, fostul Liceu de Fete "Principesa Ileana" din perioada interbelică) a existat prima școală românească din
Turda () [Corola-website/Science/296960_a_298289]
-
de Gips. <br> - între 1918-1940 (perioada interbelică): Fabrica de Sticlă, Electroceramica. <br> - după 1945: Casirom, Lapp Insulator, Roland Impex. Pe locul unde astăzi funcționează "Școala Teodor Murășanu" (str. Dr.I.Rațiu nr.53, fostul Liceu de Fete "Principesa Ileana" din perioada interbelică) a existat prima școală românească din Turda. În Turda funcționează Muzeul de Istorie, Biblioteca Municipală "Teodor Murășanu", Casa de Cultură, Societatea Culturală "Filarmonia", Societatea Culturală "Rei Culturaes Fautores", Fundația Potaissa, Teatrul Municipal, Clubul Copiilor, Clubul de dans sportiv "Potaissa", Ansamblul
Turda () [Corola-website/Science/296960_a_298289]
-
סאטמאר", pronunțat "Satmar", "Satmer" sau "Sacmer"; vechea denumire românească "Sătmar" sau "Sătmar-Mintiu") este municipiul de reședință al județului cu același nume, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința) și Sătmărel. În trecut a fost reședința Comitatului Sătmar și al județului interbelic Satu Mare. Are o populație de locuitori în 2011. Descoperirile arheologice din Țara Oașului, Ardud, Medieșu Aurit, Homoroade, Lazuri etc. evidențiază o serie de dovezi privind așezările din epoca pietrei și a bronzului; există, de asemenea, dovezi privind continuitatea locuirii acestor
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
înființează Camera de Comerț și Industrie și Bursa de mărfuri, care au ca membri 25 de societăți comerciale anonime și 75 de firme industriale și de producție; în 1930 existau în oraș 33 de sucursale ale unor bănci. În perioada interbelică municipiul Satu Mare a fost reședința județului Satu Mare (interbelic). Ascensiunea fascismului în Europa și izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au produs dramatice modificări ale climatului social, politic și economic al orașului. Vara anului 1940 Satu Mare, precum și toate teritoriile nord-vestice
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
de mărfuri, care au ca membri 25 de societăți comerciale anonime și 75 de firme industriale și de producție; în 1930 existau în oraș 33 de sucursale ale unor bănci. În perioada interbelică municipiul Satu Mare a fost reședința județului Satu Mare (interbelic). Ascensiunea fascismului în Europa și izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au produs dramatice modificări ale climatului social, politic și economic al orașului. Vara anului 1940 Satu Mare, precum și toate teritoriile nord-vestice ale Transilvaniei este anexat Regatului Ungariei prin Dictatul
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
secolul XV așezarea devine un târg important, urmând ca în 1437 să primească rangul de oppidum, iar în 1961 avea să fie declarat oraș. În perioada dintre cele două războaie mondiale Huedinul a fost reședința plasei Huedin din județul Cluj (interbelic). Orașul Huedin se situează în nord-vestul țării, pe DN1 (E60), la 100 km est de Oradea și 50 km vest de Cluj-Napoca, la intersecția drumului național cu drumul județean care unește județul Sălaj (la nord) cu locaitățile dințara Moților (la
Huedin () [Corola-website/Science/296964_a_298293]
-
Sf. Ștefan", construită sub îndrumarea părintelui protopop Ștefan Lucaciu, și biserica ortodoxă "Pogorârea Sf. Duh". În Zalău mai sunt două biserici greco-catolice, două biserici reformate și una romano-catolică. Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a fost ridicată de comunitatea greco-catolică în perioada interbelică și sfințită la 8 septembrie 1934 de episcopul Valeriu Traian Frențiu. Lăcașul este disputat de ortodocși și de greco-catolici. Mai sunt cinci biserici baptiste (una de limba maghiară), două penticostale și una adventistă. Municipiul Zalău este împărțit în 22 de
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
a fost ocupat de trupe germane după jumătatea lui decembrie 1916, mulți locuitori refugiindu-se de forțele de ocupație în satele din preajmă sau în Moldova Occidentală. Dezvoltarea orașului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război. Perioada interbelică a adus primele întreceri sportive (fotbal și box) și apariția întreprinderii „Metalurgica”, o afacere privată care a fost naționalizată ulterior de comuniști și continuă și astăzi ca parte a unui grup de firme private. După cel de-al Doilea Război
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
constituit o comunitate importantă mai ales începând cu perioada de înflorire culturală și economică din secolul al XIX-lea, fiind în mare parte negustori și meseriași. Un cimitir evreiesc a apărut în 1853 și o sinagogă în 1885. În perioada interbelică, 10% din populația Buzăului era evreiască, procent semnificativ la nivelul restului zonei Munteniei, dar mai mic față de orașele din Moldova, ceea ce a ferit comunitatea de cele mai violente represiuni ale regimului antonescian; totuși, în timpul celui de al Doilea Război Mondial
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
a funcționat timp de 50 de ani. După o scădere drastică la nivel național a producției industriale cauzată de Primul Război Mondial (producția din 1919 era doar un sfert din cea din 1913), dezvoltarea industrială a prins viteză în perioada interbelică. O componentă importantă a industriei locale a constituit-o industria de morărit. Prima moară industrială din oraș, "Garoflid", denumită "Zangopol" după noul său proprietar, ajunsese în 1928 la un capital de 5 milioane de lei, iar în 1938 la 30
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
Sava, unde s-a împrietenit cu un alt concitadin al său, George Ciprian, viitor dramaturg și autor al unor piese de teatru absurd. În același an cu Voiculescu, la Buzău se născuse Pamfil Șeicaru, care a devenit un influent jurnalist interbelic; atât Voiculescu, cât și Șeicaru au fost condamnați de regimul comunist instaurat după al Doilea Război Mondial; Voiculescu a petrecut, la o vârstă înaintată, 4 ani în închisorile comuniste, iar Șeicaru, condamnat la moarte în contumacie, s-a refugiat în
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
au fost condamnați de regimul comunist instaurat după al Doilea Război Mondial; Voiculescu a petrecut, la o vârstă înaintată, 4 ani în închisorile comuniste, iar Șeicaru, condamnat la moarte în contumacie, s-a refugiat în Europa Occidentală. Tot în perioada interbelică, s-a remarcat și artista buzoiancă Margareta Sterian (pictoriță, scriitoare și traducătoare de limba engleză); reprezentantă a micii comunități evreiești, Sterian s-a remarcat atât în perioada interbelică, cât și în cea comunistă, într-un domeniu neafectat de cenzură, deși
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
moarte în contumacie, s-a refugiat în Europa Occidentală. Tot în perioada interbelică, s-a remarcat și artista buzoiancă Margareta Sterian (pictoriță, scriitoare și traducătoare de limba engleză); reprezentantă a micii comunități evreiești, Sterian s-a remarcat atât în perioada interbelică, cât și în cea comunistă, într-un domeniu neafectat de cenzură, deși a fost marginalizată în perioada stalinistă, în care era promovat proletcultismul în artă. În perioada comunistă, muzica ușoară era încurajată de autoritățile regimului și la Buzău, și școala
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
clasându-se în topul instituțiilor de învățământ preuniversitar din țară. Clădirea sa a fost construită pe un teren care a aparținut mănăstirii Banului; în 1875, școala a primit numele „Alexandru Hâjdeu” și apoi, după 1932, „Bogdan Petriceicu Hasdeu”. În perioada interbelică, se înființează noi școli liceale, cea mai importantă fiind Școala secundară de fete gr. II (devenită ulterior Colegiul Național Mihai Eminescu), deschisă în 1919. În 1951 a fost înființat în oraș ceea ce avea să devină în 1968 Muzeul Județean Buzău
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]