7,873 matches
-
e semn că băiatul la care s-a gândit o va lua pe fata respectivă, iar de nu sare banul din apă e semn rău, cel la care s-a gândit nu-i va fi partea. Alteori, fetele fac niște lumânări mici de ceară, la un capăt turtite, și le dau drumul să plutească pe apă. Dacă aceste lumânări botezate cu numele lor se întâlnesc, aceasta prevestește unirea dintre tineri, cununia.361 În apa din fântână se poate vedea chipul celui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sare banul din apă e semn rău, cel la care s-a gândit nu-i va fi partea. Alteori, fetele fac niște lumânări mici de ceară, la un capăt turtite, și le dau drumul să plutească pe apă. Dacă aceste lumânări botezate cu numele lor se întâlnesc, aceasta prevestește unirea dintre tineri, cununia.361 În apa din fântână se poate vedea chipul celui sortit, dacă se merge acolo, cu niște lumânări de la cununie aprinse.362 În Bucovina, în seara Sfântului Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și le dau drumul să plutească pe apă. Dacă aceste lumânări botezate cu numele lor se întâlnesc, aceasta prevestește unirea dintre tineri, cununia.361 În apa din fântână se poate vedea chipul celui sortit, dacă se merge acolo, cu niște lumânări de la cununie aprinse.362 În Bucovina, în seara Sfântului Vasile, fetele pun busuioc deasupra apei, iar dacă se prinde bură au noroc, iar dacă nu se prinde nimic înseamnă că sunt lipsite de noroc. Altele pun punte peste o fântână
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a prins vor fi săraci.363 Fetele din Cernăuți, în seara Anului Nou, înconjură, de trei ori, dezbrăcate, cofa (găleata) cu apă pusă în fața casei. După acest ritual, aduc o oglindă pe care o pun pe cofă și, țînând o lumânare aprinsă în mână, își văd ursitul, în oglindă, dar și în apă.364 Potrivit unei alte credințe din Bucovina, fetele, îmbrăcate în alb, își caută ursita la o fântână sau la o apă curgătoare, ținând în mână niște lumânări aprinse
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o lumânare aprinsă în mână, își văd ursitul, în oglindă, dar și în apă.364 Potrivit unei alte credințe din Bucovina, fetele, îmbrăcate în alb, își caută ursita la o fântână sau la o apă curgătoare, ținând în mână niște lumânări aprinse care au ars la Înviere și rostind următoarea vrajă: "Eu scutur lacu, / Lacu scutură dracu. / Ieși drace, de unde ești, / Și iute să mi te pornești / După ursitorul meu / Ce mi-i dat de Dumnezeu.../ De nu l-ai găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la un păr înflorit, așa să se uite și la mine!"375 În Joia Mare, de dinainte de Paște, în Bucovina, se trimit pe la case, de sufletul morților, sticle sau ulcele, pline cu apă proaspătă, cu câte un colac și o lumânare. În comuna Fundu Moldovei, se umblă pe la casele oamenilor ( copiii, în special băieții), pentru a lua aceste căni sau sticle cu apă, cu colac și o lumânare, de sufletul celor răposați. În orașul Câmpulung Moldovenesc, se duc căni cu apă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sticle sau ulcele, pline cu apă proaspătă, cu câte un colac și o lumânare. În comuna Fundu Moldovei, se umblă pe la casele oamenilor ( copiii, în special băieții), pentru a lua aceste căni sau sticle cu apă, cu colac și o lumânare, de sufletul celor răposați. În orașul Câmpulung Moldovenesc, se duc căni cu apă la biserică, legate deasupra cu "strămătură" și se dau, după liturghie, cu colac și lumânare, mai ales copiilor, pentru odihna celor petrecuți din viața aceasta.376 Găocile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a lua aceste căni sau sticle cu apă, cu colac și o lumânare, de sufletul celor răposați. În orașul Câmpulung Moldovenesc, se duc căni cu apă la biserică, legate deasupra cu "strămătură" și se dau, după liturghie, cu colac și lumânare, mai ales copiilor, pentru odihna celor petrecuți din viața aceasta.376 Găocile de ouă roșii, din ziua de Paști, se aruncă pe o apă curgătoare, ca, peste vară, să nu dea uliul la găini și la pui și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Mari. Peste tot în Bucovina, în sâmbăta de dinaintea Duminicii Mari, se dau de pomană, pentru primenirea morților, căni sau cofițe pline cu apă proaspătă, împodobite cu flori, mai ales cu busuioc, legate la torți cu ață (strămătură) roșie, împreună cu o lumânare.389 În a doua zi de Duminica Mare, în Bucovina, întreaga comunitate, împreună cu preotul, merg la câmp ca să stropească holdele cu apă sfințită pentru a fi rod bogat în anul respectiv.390 De Rusalii, apa are puteri apotropaice și este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să ne luați (boala) . Că nu putem să răbdăm, / Că suntem creștine și botezate!" Se spală, apoi, cu apă din fântână, beau puțin din acea apă și aruncă, în fântână, un ban de argint, un colac gătit în casă, o lumânare, flori și fire de bumbac.392 În cadrul unei ceremonii de inițiere, desfășurată de Înălțare, "legatul călușului", apa are rol de consacrare; vătaful, alegându-și noii călușeri, pleacă, în ziua de Ispas, la nouă hotare și iau apă din nouă izvoare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la Crăciun, se zice că se deschid cerurile, iar vitele vorbesc. Din această cauză, noaptea se petrece "cu lumină" și cu "foc aprins". În împrejurimile Cernăuților, spre această zi, se pune o strachină cu apă "la priveghiat", lipindu-se o lumânare aprinsă de vas. Seara, la miezul nopții și în zorii zilei, oamenii fac câte o sută de mătănii, astfel că această apă "priveghiată" este "de mare ajutor", "dacă se spală cineva cu dânsa, pentru sănătatea trupului și pentru adăpost împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că această apă "priveghiată" este "de mare ajutor", "dacă se spală cineva cu dânsa, pentru sănătatea trupului și pentru adăpost împotriva răutății omenești."399 De Sfântul Andrei, pentru a-și afla ursitul, fetele merg, noaptea, la o fântână, cu o lumânare de la Paști cu care luminează fața apei și rostesc: "Sfinte Andrei, / Scoate-i chipul în fața apei, / Ca în vis să-l visez, / C-aievea să-l văz!" Se spune că, în momentul descântării, apa din fântână se tulbură și fata
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
foc care, la rândul lui, își are obârșia în "pomul vieții": "Acolo-n jos și mai în jos, / Pe cel câmpușor frumos, / Sunt doi meri mândru-nfloriți / Și doi peri într-auriți. / L-acei meri / Și-acei peri / Pică două lumânări, / Pică două, / Pică nouă, / Pică douăzeci și nouă, / Să se facă-un feredeu, / Să se Scalde Dumnezeu, / Dumnezeu / Cu fiul său..."419 În cadrul sărbătorilor de iarnă, focul, alături de apă, capătă valențe profetice. În ajunul Anului Nou, fetele își caută ursitul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
viu, tot așa să fiu și eu sprintenă, și precum pică cărbunele de iute și nu se oprește în haină (cămașă), tot așa să fiu și eu văzută și băgată în samă de toți."432 În loc de cărbune, unele fete folosesc lumânarea de la Înviere, rostind: "Cum a fost ziua-nvierii / De văzută, / Luminată, / Prețuită / Și iubită, / Cum au tras oamenii atunci / La biserică, / Așa să vină și să tragă / Și la mine / Oricine, / Și să fiu văzută, / Prețuită / Și iubită / Și eu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sensu, reprezintă o pânză sfințită care înfățișează chipul lui Isus Hristos și care este așezată în mijlocul bisericii, în Vinerea Mare. După scoaterea "aerului", în unele părți din Bucovina, toți oamenii trebuie să treacă pe sub această icoană de pânză pentru a fi sănătoși. Lumânarea de la aer se folosește și la Înviere, apoi, se merge acasă cu lumânarea aprinsă: Iar dacă au ajuns acasă, fără ca lumânarea să se fi stins vreodată, încunjură de trei ori casa cu dânsa, fac apoi cruce cu dânsa pe pereți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
așezată în mijlocul bisericii, în Vinerea Mare. După scoaterea "aerului", în unele părți din Bucovina, toți oamenii trebuie să treacă pe sub această icoană de pânză pentru a fi sănătoși. Lumânarea de la aer se folosește și la Înviere, apoi, se merge acasă cu lumânarea aprinsă: Iar dacă au ajuns acasă, fără ca lumânarea să se fi stins vreodată, încunjură de trei ori casa cu dânsa, fac apoi cruce cu dânsa pe pereți, precum și în cele patru părți ale casei, pentru ca să fie locuința respectivă ferită de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în unele părți din Bucovina, toți oamenii trebuie să treacă pe sub această icoană de pânză pentru a fi sănătoși. Lumânarea de la aer se folosește și la Înviere, apoi, se merge acasă cu lumânarea aprinsă: Iar dacă au ajuns acasă, fără ca lumânarea să se fi stins vreodată, încunjură de trei ori casa cu dânsa, fac apoi cruce cu dânsa pe pereți, precum și în cele patru părți ale casei, pentru ca să fie locuința respectivă ferită de foc, de trăsnet și de boli. Lumânarea de la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fără ca lumânarea să se fi stins vreodată, încunjură de trei ori casa cu dânsa, fac apoi cruce cu dânsa pe pereți, precum și în cele patru părți ale casei, pentru ca să fie locuința respectivă ferită de foc, de trăsnet și de boli. Lumânarea de la aer, care a fost aprinsă la Înviere, e foarte bine ca să se stingă și să se aprindă când e ploaie grozavă cu piatră, fulgere și trăsnete, pentru că are darul de a alunga pe Dracul."443 Metamorfoză a aerului, copacul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pune un blid, "de trei ori câte trei mâini de făină de grâu, cernută printr-o sită deasă"; deasupra făinii se pune o lingură cu sare și una cu unt, un pahar cu apă "neîncepută"; se prind, de blid, trei lumânări din ceară curată, iar în jurul farfuriei se presară cereale (grâu, porumb); după aceea, se măsoară pruncul nou-născut cu trei fire de mătase roșie care se înfășoară în jurul paharului cu apă, de pe masă.192 În Bucovina, în cinstea ursitoarelor, moașa aprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ceară curată, iar în jurul farfuriei se presară cereale (grâu, porumb); după aceea, se măsoară pruncul nou-născut cu trei fire de mătase roșie care se înfășoară în jurul paharului cu apă, de pe masă.192 În Bucovina, în cinstea ursitoarelor, moașa aprinde o lumânare și o pune pe masă, ca să ardă toată noaptea.193 La moarte, se ia un fir de cânepă și se măsoară mortul, iar, după această lungime, se face "toiagul" din ceară curată, în formă de spirală (labirint) care îl va
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și de la care primesc ordine ce să facă fiecare. Ea mănâncă o dată la 7 zile, petrecând în rugăciuni. În casa ei se află o măsuță și un scaun și pe masă o oglindă, iar înaintea oglinzii stă un sfeșnic cu lumânare. Sfântul Ilie, când are să trăznească undeva, vine aice și se sfătuiește cu Sfânta Duminică. Prin oglinda ceea se uită în lume, de vede tot ce fac oamenii; și dacă au hotărât să trăznească pe cineva, ia sfeșnicul cu lumânarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu lumânare. Sfântul Ilie, când are să trăznească undeva, vine aice și se sfătuiește cu Sfânta Duminică. Prin oglinda ceea se uită în lume, de vede tot ce fac oamenii; și dacă au hotărât să trăznească pe cineva, ia sfeșnicul cu lumânarea în mână și amenință asupra oglinzii, în acel loc și, în același moment, a și trăznit. Dar până nu se sfătuiește cu Sfânta Duminică, nu face nimic." 72 Țăranul român preamărește fiecare zi din săptămână, supunându-se, cu strictețe, canonului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Mai de-a rând cu dumnealui / Se scăldau și dalbi junei, / Se scăldau, se îmbăiau, / Veșmânt dalb se primeneau."117 Apa în care se scaldă Crăciunul este binecuvântată de focul arhetipal, ca simbol al verticalității transcendente, apa fiind sacralizată de lumânarea care desăvârșește creația reînnoită anual cifra nouă semnificând desăvârșirea desăvârșirii, ordinea în ordine, unitatea în unitate: "La vârfuri de nouă meri, / Oi leroimdai leroi Doamne, / Ardu-mi nouă lumânări, / Sus îmi arde, jos îmi pică, / Oi leroimdai leroi Doamne, / Pică una
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de focul arhetipal, ca simbol al verticalității transcendente, apa fiind sacralizată de lumânarea care desăvârșește creația reînnoită anual cifra nouă semnificând desăvârșirea desăvârșirii, ordinea în ordine, unitatea în unitate: "La vârfuri de nouă meri, / Oi leroimdai leroi Doamne, / Ardu-mi nouă lumânări, / Sus îmi arde, jos îmi pică, / Oi leroimdai leroi Doamne, / Pică una, pică două, / Picătura cea de-a noua, / Oi leroimdai leroi Doamne, / Pică-n apă limpegioară. Da-n ea cine se scăldară? / Se scălda bunul Dumnezeu, / Se scăldară, / Se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sunt aceste curți, / Așa nalte, / Stoborate, / Cu stoborul pe departe? Dar în ele cine-mi șade? / Șade dumnealui la masă / C-un pahar pe masă; / Pe toarta paharului, / Scrisă-i floarea soarelui; În fundul paharului, / Scrisă-i floarea raiului. Arde nouă lumânări, / Pică și nouă picături. / Dint-aceste picături, / A purces părău de vin, / Să scăldăm pe Moș Crăciun, / Moș Crăciun / Cel mititel, / Mititel / Și-nfășățel."119 Liantul ontologic dintre cer și pământ este ilustrat antitetic, opozițiile semantice având rolul de a anula, de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]