12,849 matches
-
a băgat capul în birou. Părul de culoarea grâului, coafat voluminos, încadra o față de tigaie. În brațe, femeia avea patru dosare roz uriașe. Fiecare dintre ele era burdușit până la refuz. Da, eu sunt Claire, am răspuns. Chipul femeii s-a luminat. — Claire! Ei, da’ ești absolut adorabilă! O să fie foarte distractiv! — Îmi pare rău. Ne cunoaștem? Femeia asta era un potențial autor? Oare uitasem de vreo întâlnire? — A, iartă-mă. Doamna Lucille Cox m-a rugat să trec pe la tine? Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cum se cunoscuse el cu mama. Iar atunci când tata încheia povestea, îl rugam s-o ia de la capăt. Pentru că niciodată nu te saturi să asculți o poveste reală de iubire. Pentru că, în calitate de fiică, adoram felul în care chipul i se lumina atunci când spunea „Iar mama ta a intrat în încăpere“. — Poftim, Claire, mi-a zis mama, întinzându-mi o batistă. Jacques ar fi făcut apoplexie dac-ar fi văzut cât de uzi îmi erau obrajii. De ce plângi, draga mea? — Sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Părea îngrozit. Încheieturile degetelor i se albiseră. Zi, Claire, m-am gândit. Spune-o acum, înainte să fie prea târziu. Dar trebuia să cred că, la un anumit nivel, Randall voia să fac asta. Văzusem felul în care i se luminase fața, atunci când Coral intrase în La Goulue. Un fel care îmi amintea de chipul tatei, de fiecare dată când o vedea pe mama. Îmi amintea de chipul lui Luke, de fiecare dată când ne întâlneam. Puteam să opresc trenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
O bicicletă. De obicei rămâneau câteva în stativul de la intrarea principală. înfundându-și peruca în buzunar, Wilt ocoli barăcile constructorilor, trecu de cantină și tocmai traversa peluza de lângă laboratorul de limbi străine, când din întuneric răsări o lanternă care îi lumină fața. Era paznicul de noapte. — Hei, ce crezi că faci ’mneata aici? întrebă paznicul. Wilt se opri. — Eu... Eu m-am întors numai să-mi iau niște foi cu însemnări din cancelarie. — A, dumneavoastră sunteți, domnule Wilt! exclamă celălalt. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mașinăriile, sacii de ciment și barele de susținere, dar își dădu brusc seama că exista un risc considerabil să cadă el însuși într-una din gropile fundației. Wilt lăsă păpușa jos, se căută în buzunar după lanternă și o aprinse, luminând solul.La câțiva metri mai în față se zărea un pătrat mare de furnir. Wilt înaintă și îl ridică. Sub el se găsea o gaură, o gaură mare și drăguță, un puț. Exact mărimea potrivită. Ea o să se potrivească perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nevoie să stea de vorbă cu cineva. în urma lui, pe șantier, însemnările sale despre violența în familie și destrămarea căsniciei plutiră în noapte și se înfundară în noroi. 7 — Natura e atât de libidinoasă! spuse Sally, aprinzând o lanternă și luminând trestiile printr-un hublou. Uite, să luăm, de exemplu, papura. Vreau să zic că e un falus arhetipal evident. Tu ce zici, Ge? — Papura? întrebă Gaskell, holbându-se neajutorat la o hartă marină. Papura mie nu-mi spune nimic. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
reflectorul din tavan. Acolo, în fund, se servește masa. Gazda si musafir alături, pe cele două scaune înalte, de o parte și de alta a mesei lungi, din capătul holului. Candelabrul din centru a dispărut în întuneric. Colțul domestic e luminat doar de globul alb, ca un reflector proiectat deasupra feței de masă albe. Tacâmuri argintate, șervete, pahare mari, pahare mici, sunetul lor dement, subțiat, de cristal, farfurii mici mari adânci... parcă și Tolea mănâncă. Din când în când se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nopții. Sau pe scaun, fie și pe scaun. Te strângi bine de scaun, legi centura, te apuci zdravăn de spătar, nu mai poți fi smuls. Da, da, așa e bine, închise deschise ochii. Se tot întuneca, închise ochii, decorul se luminase, brusc: somptuoasa sală solemnă de judecată. Consiliul de Cultură Model și Educația Handicapatilor. Comitetul pentru Refugiații Nevrotici. Oficiul de Securitate a Gândirii. Sase bărbați lustruiți. Cel din capul mesei își trecuse micuța palmă albă plină de pistrui prin părul rărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
frunzăreau, atenți, cum procedase și Înaltul Comisar, ridicau privirea, cum făcuse și Șeful. Apoi deschideau Dosarul verde, cu biografia vinovatului, foițe subțiri, acoperite de coduri și cerneală simpatică: corespondența Toma. Tăceau, citeau, se priveau, ridicau sprânceana suspecta, se priveau, cicatricea lumina scurt, fosforescent. Apăruse, vaporoasă, valsând, blondina în luna a șasea. Îmbujorată, depusese pe masă un pahar mic mic cu apă, lângă tânărul care citea, transpirat, referatul de acuzare. Tânărul zâmbise: „Da, da, așa da... acum e altceva“. Ajunsese la finele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el aranjamente sus, de face nasoleli d-astea, când ți-e lumea mai dragă. Când îi vin lui pandaliile, să se pună în fason... — Am plecat din casă de cu noapte, dom’ Teodosiu. La 4 am plecat, nici nu se luminase de ziuă, să știți. Nu te-am întrebat când ai plecat. Te-am întrebat când ai ajuns la serviciu. Apucă-te să-i spui lui dom’ Teodosiu că tu, Vasilica, cârpă cu care el șterge parchetul, ai venit la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau o expediție în junglă, printre marțieni. „Instructajul trebuie să respecte minime reguli de comunicare. Să li se vorbească, ca și cum ar auzi, fără a încetini sau accelera debitul, la o distanță de 0,5-1,5 m, poziția vorbitorului să fie luminată. Gura vorbitorului să fie mai jos decât ochiul receptorului. Niciodată cu țigara în gură sau mestecând o bomboană. Vorbitorul nu are voie să poarte ochelari de soare sau să întoarcă, în timpul dialogului, capul. Să folosească fraze simple, repetate. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că, deși mai palid, cum stă bine rolului, n-are, de fapt, nici pe naiba. Alb tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe fragilă și sălbatică, de adolescentă vicioasă. Se tot deschidea închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care hohotește, satisfăcută, târfa lacomă, Moartea? Elixirul uitării, tu, picioarele tale fosforescente și buzele și sânii și sexul tău cosmic și privirea aceasta mare, ingenuă, primordială... Tu, dulcissima, târfa planetară.“ Gândurile încetiniseră viteza, captivul se chircise, epuizat. Chilia se tot lumina, parcă. Lumina sporea lent, o vibrație bolnavă, dar gândurile slăbeau, diluate, împrăștiate. Emilia se afla la un birou. Coatele sprijinite de lemnul lucios, părul tânăr, fluturând. Obrazul prelung, de neuitat, ochii, da, ochii... A coborât privirea, rușinat de neașteptata delăsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe trotuarul opus, dinspre Palat. O văzuse de departe, apropiindu-se. Purta cizme înalte, mult peste genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta de vulpe roșie, trupul firav. A traversat strada, a intrat pe alee. Chipul avea o paloare lucioasă, ochii luminau sub fruntea perfectă și părul era lins cuminte spre tâmple. A trecut printre grupurile de melomani așteptând să intre la concert. Răspundea saluturilor printr-o tinerească fluturare a brațului, se grăbea spre intrare. S-a oprit, câteva clipe, în fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu joacă mereu conform regulilor, dar măcar are temperament. Iar când dai pentru un om cu temperament, înseamnă că lumea mai are o speranță. În carne și oase Când mai aveam mai puțin de un cvartal până la magazin, m-am luminat brusc: vizita Florei în Brooklyn însemna că Harry păstra legătura cu fosta soție și cu fiica, ceea ce constituia o încălcare clară a contractului semnat cu Dombrowski. Dar, dacă așa stăteau lucrurile, cum se făcea că bătrânul nu descinsese ca să reclame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Doar ca să mă conving că nu o bătuse nimeni și nu fusese supusă vreunui abuz. Am așezat-o în fața televizorului din living și am dat drumul canalului care prezenta desene animate douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Ochii i s-au luminat de plăcere când a văzut figurinele animate țopăind pe ecran - atât de tare, încât m-am gândit că poate nu era obișnuită să se uite la televizor, ceea ce mi-a amintit de David Minor și de rigiditatea convingerilor sale religioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
iar Rufus și Nancy habar n-aveau de nimic. Spre deosebire de Tom, ei nici nu auziseră vreodată de Gordon Dryer și nici unul din ei nu avea cunoștință despre trecutul nu tocmai imaculat al lui Harry. Nu m-am obosit să îi luminez. N-ar fi avut nici un sens. Singurul lucru care avea sens era să pun mâna imediat pe telefon și să mă asigur că, în dimineața următoare, camionul nu avea să își facă apariția în fața anticariatului. Dryer și iubitul lui îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ne aflam amândoi în fundul magazinului, făcând ordine între cărțile din secțiunea de istorie. Nu avuseserăm nici un singur client în ultimele două ore și unicul sunet care se auzea era bâzâitul înăbușit al unui ventilator electric. Chipul lui Lucy s-a luminat când a văzut-o pe Honey intrând. Tocmai se pregătea să se repeadă spre ea, când i-am pus o mână pe braț și i-am șoptit: — Încă nu, Lucy. Lasă-i să vorbească puțin mai întâi. Honey, cu privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prea bună despre gusturile sale în materie de vestimentație (jachetă maro și blugi negri). Dar are o față drăguță. Nu e de mirare că Amy îl acaparează. Derek nu arată așa de bine, dar am observat cum i s-a luminat fața când a văzut-o pe Amy, așa încât nu cred că el și Mike or să plece prea curând. Putem să vă luăm ceva de băut? se oferă Mike. Trebuie să spun că sunt impresionată. Unii piloți parcă au arici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lenjeria pe care am luat-o de la Banana Republic, înfruntarea mea cu Snakely, The Littlest Bar și despre întâlnirea cu Derek și Mike. Nu aduc vorba de Amy. Din motive evidente. —Mike ăla e foarte drăguț. Lui Debbie i se luminează fața de interes. — Nu e deloc rău, sunt eu de acord. Ce spunea? Una, alta, știi tu, chestii legate de companie. Știi și tu cum sunt piloții. —Mie-mi spui? Debbie își dă ochii peste cap de parcă i se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și faptului că Celeste - dușmanca mea din copilărie venită din iad - stă la doar câțiva metri de mine. Văd o vacanță în străinătate; plaje albe și mare limpede, albastră. Poate o insulă. — Ah, asta va fi luna de miere, se luminează Tania. Mergem în Maldive. Pfiu! Tania o trimite apoi pe Tara să-i citesc viitorul. Doamne, începe să-mi pară rău că m-am băgat în jocul ăsta prostesc. Dar nu are rost să dau acum înapoi, așa că îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
E așezat În fotoliul lui preferat, de piele, la radio se aude muzică clasică, și În fața lui, pe jos, sunt vreo șase cutii de carton pline cu tot felul de chestii. — Bună, bunicule, zic. — Emma ! Ridică privirea și i se luminează fața. Fata mea, scumpă și dragă. Vino-ncoa’ ! Mă aplec și Îl pup, iar el mă strânge tare de mână. Are pielea uscată și rece, și părul chiar mai alb decât Îl avea ultima oară când l-am văzut. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cel mai grețos zâmbet artificial. Unul dintre principiile politicii noastre este cel de a da angajaților noștri Începători responsabilități cât se poate de devreme. Un lucru foarte Înțelept, spune Jack Harper, Încuviințând. Privirea lui zăbovește asupra biroului meu și se luminează brusc În clipa În care se oprește asupra paharului meu de polistiren. Ridică ochii și-mi Întâlnește privirea. Cum e cafeaua ? Întreabă amabil. Bună ? Îmi revine În minte, ca Înregistrat pe bandă, glasul meu idiot, Înșirând toate prostiile din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la o ședință. Mă fixează, cu ochii cât cepele. Și zi, cum e tipul ? — E... nu știu. Brunet... american... Și cum a fost la ședință ? Connor Îmi ignoră cu desăvârșire tentativa de a schimba subiectul. E incredibil, nu ? I se luminează toată fața. Jack Harper ! Cred că da. Ridic din umeri... Oricum... — Emma ! Văd că nu ești deloc impresionată ! Pare de-a dreptul uluit. Vorbim despre fondatorul companiei ! Vorbim despre cel care a creat conceptul de Panther Cola. Cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]