8,306 matches
-
Bălăiță ne-a salutat printr-o vedere, cu „Dragi prieteni”, tocmai din Mongolia, unde „oamenii sînt primitori”, iar peisajul - „dur și expresiv”! Zic „oho!”, pentru că noi contăm din ce în ce mai puțin pentru el. *Un ceas întreg, cred, am vorbit cu Vasile Crăiță Mîndră despre ceilalți pictori locali, mai mult despre Iancu Săndel, care „face pictură metafizică”, în lucrări ce amintesc de Giorgio de Chirico. „Problema oricărui artist tînăr nu e - crede el - originalitatea, ci încolonarea. Important e să nu intri în coloana care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de ce e în stare un tip dogmatic! Funeraliile Mareșalului au fost transmise în direct și de Televiziunea Română. Procesiunea a durat mai bine de trei ore. Mulțimea înșirată pe marginile bulevardelor arăta, o dată în plus, că iugoslavii sînt un popor dîrz, mîndru, solidar. „Azi cel mai trist oraș din lume”, Belgradul părea ieșit tot în stradă. Pentru confruntarea de impresii, dar și ca să rămîn în atmosfera emoționantă, gravă de peste zi, seara am recitit din Lazăr de Malraux paginile referitoare la funeraliile lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a plăcut, dar văzînd-o atît de încrezătoare, am mințit că da: e ceva!... Sînt în casa ei lucruri pe care mama nu le-ar fi suferit sub nici un chip: de pildă, soba - strîmbă, vopsită în culori tari. Mătușa e, însă, mîndră de toate, și mai ales de faptul că are geamuri largi, luminoase, ca ale noastre. În casă mai locuiește și Aurica, vara mea, o ființă măruntă, devenită femeie fără voie, care are o fată din flori. Aceasta dormea înfășurată în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-o spune) a fi doar „la degetul cel mic al lui Bran”. Acum situația s-a schimbat: inginerul (care, de fapt, nu-i decît tehnician) și alții au mai multă încredere în el. „L-am depășit pe Bran!”, zice, mîndru, așteptînd reacția mea. Eu nu înțeleg prea bine în ce constă această depășire și mă amuz de comicul formulării sale. Uite, bag seama, poate există și un asemenea gen de întrecere, și un asemenea ideal! Lîngă mine, Vasile fumează și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adică a celui umil) nu defaimă, / Ce-l priimește cu drag fără samă” (Ps. 21). E foarte posibil ca termenul să existe în texte și mai vechi decît acesta, ceea ce arată continuitatea respectivei „îndeletniciri” moștenite de la romani. * Deși e foarte mîndru de ele, „intrigile” lui Genoiu îmi amintesc, aproape întotdeauna, următoarea explicație din Istoria literaturii latine (1948, p. 79) de H. Mihăescu: „cuvîntul intrigă purcede de la latinescul tricae «fleacuri, nimicuri, încurcături»”. Cît de preocupat de ce-o să mănînce trebuie să fie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care i-a dat 3.000 de lei, ca, deh, să aibă de bacșiș. Împingînd nerușinarea la culme, finul i a vîndut setul motor vechi. Uluitor e că - a încheiat T. - îmi vorbea despre toate astea ca de niște bravuri, mîndru de istețimea sa. Cred că a rămas foarte nedumerit văzînd că nu zîmbesc și că nu-l laud”. *„Ca om de teatru, eu știu că - a spus Genoiu - cel mai important lucru în viață e fapta”. Deși fraza aceasta e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să creadă că ele îi atestă nivelul intelectual și-l fac remarcabil. Poate doar în fața unora din strada Cuza Vodă nr. 6! Tot manierism, dar de altă calitate, în cuvîntul ținut de Ovidiu Genaru la vernisajul expoziției lui Vasile Crăiță Mîndră și a lui ștefan Pristavu. Fără legătură directă cu aceasta, el a fost frumos în sine: considerații despre literatură, pictură și societate, în formulări metaforice, elegante: „scriitorul e o bombă de cuvinte”, „arta îndulcește asprimile vieții”, „peisajul ne vindecă de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Bineînțeles, totul a fost spus cu o dicție elaborată, pedantă. A lipsit, în schimb, judecata de valoare (fie și în filigran). În expoziție erau două trei lucrări cu adevărat bune, de unul și, respectiv, de celălalt dintre pictori. Aci, Crăiță Mîndră și Pristavu sînt (mai mult decît altădată) comerciali, vizează o clientelă, „fac cu ochiul” prin „subiectele” facile și culoarea apropiată de kitsch. Sub acest aspect reușita lor e aproape deplină: plimbîndu-mă prin galerie, am auzit domni și doamne dîndu și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gesturile. Apropo de scris, își amintește că la trecerea din clasa a III-a într-a IV-a de liceu a compus, ca temă de vacanță, la sugestia profesorului Popescu-Câșu, o Românie pitorească, de vreo sută de pagini, pe care, mîndru de ce i-a ieșit, a legat-o (titlu negru și chenar bronz pe copertă) la un evreu de pe strada Mare. Sărind de la una la alta (zigzagurile sînt ceva frecvent la el), admite că suferința sa își are cauza în excesul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el nouă) cum se retușează filmele în care apar „Tovarășul” și „Tovarășa”, căci toate sînt retușate: peste negativ se lipește un film neimprimat, pentru a-l copia, apoi se lucrează pe filmul nou. „Capul «Tovarășei» la Congresul Culturii - zice Nanianu mîndru că știe ceea ce noi nu știam - e de acum zece ani”! I-am ales pe cei desemnați. La asta se reduce (în orice sector) marja noastră de democrație! * În teza de română, un elev de-al lui Ani a dat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
profesorului. Uimirea mea începe de aci. Coban, fost prizonier de război, intelectual obligat să-și schimbe meseria (din jurist a ajuns profesor de rusă), cu mari ratări intelectuale (un doctorat, discontinuitate în activitatea de critic de artă), s-a arătat mîndru de această întîmplare. Cînd mi-a spus o, în felul său graseiat, am crezut o clipă că satisfacția îi vine din faptul că a fost prezentat „Tovarășei”. „Dînsul e omul cu alunul!” Sau că ulterior l-au gratificat în vreun
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fiu ceea ce vreau: un om care-și iubește munca, prieten al adevărului, liber în felul său de a gîndi și de a se exprima? Viața lui Cézanne, la care mă întorc, a fost viața unui păgubos, nu a unui triumfător. Mîndru, nu s a resemnat cu „realizări aproximative”, a evitat compromisurile, „n-a trișat”... * La Arhive, am dat iarăși de nume ciudate, dintre care unul (evident, o poreclă) l-ar putea uimi și pe Eugen Barbu: Matei Spurcă-Sulă! Aflu, din editorialul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
solemne - acea elită a oamenilor „de rând” care prețuiește valoarea, știe să se Încline dinaintea ei și Își asumă menirea de a o face să dăinuie. Pentru un asemenea statut de „om de rând” e cazul, domnule Dimitriu să fiți mândru, pentru că Îl reprezentați ca puțini alții. Vă urez să vă bucurați de recunoașterea acestor calități rare și... nu În ultimul rând, de primăvara care ne va Încălzi pe toți În curând, laolaltă cu „toate creaturile Divinului”. Cu tot respectul și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
când ai mata răgaz - mai multe cu privire la 479 Înainte de anul 1970, am Încercat să colaborez cu Ticu Toporaș În cercetările asupra trecutului cultural fălticenean. Bătrânii târgului, inclusiv profesorul meu de franceză, mi-au șoptit amical, să mă desprind de el. Mândru, Începuse să se poarte „dictatorial”, impunându-mi ce să fac. Bine Înțeles, nu puteam accepta o asemenea situație. S-a Înfuriat și mi-a Întors spatele. Neștiind ce mai face, la c.p. a profesorului de la Buftea n-am putut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
va da d. Gafița. Are legături bune cu „Minerva” d-na Ungureanu. Când Îl voi vedea pe d. Chirescu - și acum plec mai des la Buc. - voi Încerca și cu ms. Enescu. Nu cred să-l dea, căci era tare mândru, când mi l-a pus În mână. Totuși. Am scris, mi se pare, că am o rudă la ONT. Ea mi-a spus, că ghidează numai străini, dar dacă se va duce la Suceava prin Flt., se va opri la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
din această zi de doliu național în care plânsul nației a fost înlocuit, brutal, cu o pastișă a bucuriei regizate, cu o imundă ploconeală în fața celor doi oameni care au reușit, cu manualele marxist-leniniste, să îngenuncheze un popor, de altfel mândru și demn. Petrecerea a început cu o întârziere de aproape 25 de minute, cauzată de sosirea în tribuna oficială a așa-zișilor conducători cu un decalaj egal cu acest interval. Până atunci, am putut face unele constatări. Spre deosebire de anii precedenți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu inspira Încredere. Mi se cerea să-l repet, să repet apoi numele Întreg, Încă și Încă o dată. Însoțitorul meu sesizase manevra de intimidare. „Domnul...”, a rostit răspicat Poetul. „O să vedeți curând cine este domnul...”, a adăugat, repetând ferm și mândru numele meu Întreg, de parcă ar fi rostit: Napoleon Bonaparte! Elan exagerat. Eternitatea locală nu se obținea ușor Între numeroșii Napoleoni ai competiției pentru glorie. L-am revăzut, apoi, după vreun an, la Capșa, unde mă invitase la prânz, să-mi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
peste două decenii, la Institutul de artă cinematografică din București. I-ar fi plăcut, firește, să afle de stăruința inteligentă depusă de Harry pe lângă rudele lui Mihail Sebastian din Paris pentru „deblocarea” Jurnalului acestuia și ar fi fost, cu siguranță, mândru că tocmai lui Harry i se datora, de fapt, până la urmă, publicarea (mult Întârziată) a manuscrisului. Am fi Încercat, probabil, la fel de tulburați, să descifrăm Împreună cauzele sinuciderii neașteptate și violente a fidelului său prieten. Sorin ar fi avut, fără Îndoială
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sociale. Un exercițiu narcisistic diferit de al funcționarilor de partid, codificând un altfel de apetit al Autorității, dar cu care era dificil să simpatizezi. Radu Petrescu avea și motivații personale de nemulțumire față de vedetele literare ale zilei, deși era prea mândru să le invoce. Atacat de presa de partid, Grupul MRP fusese cvasiignorat de „esteții” de la amvonul Autorității Critice, deloc tulburați de bagajele și identitatea acestor marginali și păguboși. Nici de Școala de la Târgoviște din care Radu Petrescu făcea, firesc, parte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la Jurnalul său, unde chestiunea morală se situa În centrul judecării atâtor abdicări din perioada național-socialismului ceaușist, dar chiar și dinainte, de vreme ce nu putuse ierta un incident incomparabil mai mărunt, atacarea lui Călinescu În presă de către un tânăr numit Vicu Mândra (Levys Mendelovici), caz la care nu aplicase dreptul sacru la „intimitatea” opțiunilor dintr-un anumit segment al biografiei, care nu l-ar fi privit decât pe cel În cauză și numai pe el. * Terminând de citit interviul din Tribuna am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
noi. Însă nici el nu se lăsa ușor. În teorie era de părere că trebuie făcut ceva, dar până a păși la înfăptuire, mai era. Văzând această stare de lucruri am coborât la sate. Începutul l-am făcut în comuna Mândra, primul sat pe drumul de țară care duce de la Făgăraș spre Brașov. Pe aici se ținea Horia Sima, pe la niște rudenii. Neavând familie, trăia, de copil, pe unde putea. De la început a pus ochii pe Ion Dan, tânăr țăran cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Legiunii. Modest și fără spirit de reclamă. a înfipt rădăcinile vieții legionare pe unde a poposit în primii ani de luptă ca apoi, în Banat, unde s-a așezat pentru mai mult timp, să creeze în numele și spiritul Căpitanului o mândră și autentică viață legionară. în 1938 a părăsit cadrul provincial, pe care îl depășise de mult și a venit la București să conducă luptele întregii Mișcări. N-a făcut aceasta mânat de vreo pornire personală, ci numai din dragostea de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
închiși, cu bocanci și în pulover. Mult mai slab decât îl văzusem ultima oară la Gutenberg, păstra totuși pasul său sigur și maiestos, pasul său cadențat și greu, ca și destinul cel purta pe umeri. Cu capul ridicat, cu atitudine mândră, împărătească, cu un ușor surâs pe buze, se apropia Căpitanul de grupul femeilor ce plângeau încetișor. Părea că priveam o scenă statică, în care numai Căpitanul avea viață, numai el se mișca. Toți ceilalți nemișcați: eu în vârful copacului, familia
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ce a făcut tatăl meu a fost făcut cu responsabilitate, inteligență, bun simț, morală și îl aprob pe deplin. Nu numai că nu am nimic să-i reproșez, dar îl înțeleg pe deplin, îl aprob din toată inima și sunt mândru ca fiu și om, de toată activitatea sa, apreciez suferințele sale și toate gândurile sale. în perioada 28 septembrie 1964 - 7 decembrie 1964 a fost internat la spital, secția fizioterapie pentru a mai ameliora gravele suferințe la coloana vertebrală, de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Din Vest și Răsărit. Munte zid și poartă de cetate Unică în astă lume... Undeva...pe-un vârf de zare Numai duh și demnitate Rareori îmi spun pe nume De trei decenii zi și noapte Tot ce-i rău sub mândrul soare Bate la ea...și bat de toate Gherle bat și bat pe rând Ce le dă ispita-n gând Lanțuri grele, frig și foame Sub măreție de tumult Gerul bate sus pe coame Să zdrobească crez și cult Frământări
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]