8,611 matches
-
am luat schiptrul Moldovei. Sunt douăzeci de ani și mai bine... Îmi amintesc, îi ia cuvântul Daniil. În primăvara aceea, la Direptate, pe malul Siretului, înfloriseră cireșii o nebunie... Și... și nu știam atuncea că, o dată cu Învierea Domnului, venise și mântuirea Moldovei. Ai fost acolo? Fost! Eram aproape, lângă mitropolitul Teoctist. Și ce tinerel și frumos erai... Parcă te văd: înălțat în scări pe calul acela alb ca spuma. Îți juca vântul în pletele de aur. M-am uitat în ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu moldovenii iștea zărghiți?! Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă; zicala asta o avem și la greci, spune Țamblac. Numai cei ce n-au avut istorie, n-o cunosc. Și cei ce-au scăpat de fierul nostru și-au aflat mântuirea în Dunăre, că veniseră apele mari, cu sloiuri, de numai hoituri umflate cărau puhoaiele spre Marea cea Mare! adaugă Șendrea, un zdrahon de bărbat, un uriaș ce ridica în spinare un cal cu călăreț cu tot, mare hatman al oștirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mi-e lacrima... la ce mi-i lacrima..." Am... am uitat... Proastă eram! se ceartă ea, respirând greu, de parcă nu-i ajunge aerul, și continuă cu glas înăbușit: În noaptea aceea, am ieșit cu toți ai mei la procesiunea pentru mântuirea orașului de urgia păgânilor. Nu știam ce curând în zori chiar vor muri cu toții... Numai eu am avut nefericirea să supraviețuiesc... Toți sfinții, arhanghelii, Dumnezeu din Ceruri n-ar mai fi putut salva Constantinopolul asediat ce se zbătea în spasmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că oamenii pentru care se jertfea nu l-au înțeles, că l-au scuipat, și l-au bătut, și l-au părăsit, că i-au răsplătit iubirea prin moarte... Dar altfel nu se putea, că ce preț ar fi avut mântuirea fără suferința Patimilor? spune el și apoi tace, se reculege. Vreau, ca atunci când îngenunchez la picioarele Lui și-mi ridic ochii să mă cutremur în fața jertfei și-a iubirii Sale. Meșterul nostru să-și amestece vopselele cu sânge; zugrăveala lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
văpaia cerului incendiat de asfințitul soarelui spre apus. Maria își va afla pacea mai lesne, că n-are a o căta decât pentru sine, îngână Ștefan. Cumplit e să dai socoteală pentru pacea miilor de suflete ce așteaptă de la tine mântuirea. Și... și tu să nu le-o poți da... Pe Mărușca ai iubit-o mult?! cade ca un trăsnet întrebarea. Ștefan se răsucește spre ea: Pe... pe Maruța?! întreabă el uluit. De unde știi tu de... de Maruța?! Toată Moldova știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sânge! Nedreptate strigătoare la cer! Curată batjocură! Ștefan tace copleșit de o surdă mânie pe care și-o stăpânește, totuși. Ridică mâna... Și se făcu liniște. Țamblac continuă răsfoindu-și însemnările: "... Ștefan îți este ție foarte scump, îi scria Papa. Mântuirea lui Ștefan și a Moldovei ajută foarte mântuirii tale și Ungariei..." Bravo Pater! exclamă Ștefan. "...Să-i faci și lui parte din suta de mii degalbeni trimiși", îl îndeamnă Preasfântul. Mortu' de la groapă... Aleluia! pufăie a pagubă Mihail. "...Să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tace copleșit de o surdă mânie pe care și-o stăpânește, totuși. Ridică mâna... Și se făcu liniște. Țamblac continuă răsfoindu-și însemnările: "... Ștefan îți este ție foarte scump, îi scria Papa. Mântuirea lui Ștefan și a Moldovei ajută foarte mântuirii tale și Ungariei..." Bravo Pater! exclamă Ștefan. "...Să-i faci și lui parte din suta de mii degalbeni trimiși", îl îndeamnă Preasfântul. Mortu' de la groapă... Aleluia! pufăie a pagubă Mihail. "...Să nu uiți de ce mare importanță este menținerea acestui război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
război", îl sfătuiește Papa. "Și ce primejdie ar fi ca "Ștefan acela", din pricină că nu e ajutat -, să încheie pace cu turcii..." Își împart cămașa mea însângerată, spune Ștefan cu durere. Au ei habar cu câtă moarte și pârjol am plătit "mântuirea" aiasta? Și vom plăti încă... Ai uitat să pomenești, îi amintește Mihail, că Sanctitatea sa a făgăduit binecuvântarea sa apostolică tuturor moldovenilor ce se vor închina la catedrala catolică de la Baia... Într-adevăr. Și iertarea păcatelor numai acelora ce-și vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scump... O merităm! Tu... tu ai ales Calea Crucii, grăiește Daniil impresionat și vocea-i tremură ușor. Greu drum ți-ai ales... Ai luat asupra ta toate durerile și neputințele noastre. Îți duci crucea... Singur... Adevăr grăiesc, fără cruce, nici mântuire, nici înviere nu poate fi... Moldova avea nevoie de mine! Am vrut să las o urmă a trecerii mele... Mi-am frământat creierii, ce și cum să fac mai bine. Și iată că am greșit. -Și din greșeli înveți. Vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
El a șovăit în Grădina Ghetsimani, dar a primit paharul acela... Și El, pe cruce, a fost singur, părăsit de oameni, părăsit de Dumnezeu-tatăl chiar... Dar a crezut în misiunea lui. S-a lăsat bătut în cuie. Fără suferință, nici mântuire n-ar fi fost... A crezut... Și a înviat. Du-ți crucea până la capăt, Ștefan al Moldovei, și vei fi mântuit! Acu, ești ostenit, ostenit... Te-ai rătăcit olecuță. Când ai pierdut tot, tot, îți mai rămâne ceva: speranța în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prea iubit, strălucitului rege al Ungariei, care a pornit un război atât de mare contra Păgânilor..." Papa Sixt al IV-lea către Ștefan Voievod, 3 aprilie 1976 (patru luni înainte de bătălia de la Valea Albă). * "Ștefan îți este ție foarte scump. Mântuirea lui Ștefan și a Moldovei ajută foarte ție și Ungariei... Să-i faci și lui parte din galbenii trimiși (100000 galbeni)... Să nu uiți de ce mare importanță este menținerea acestui război. Și ce primejdie ar fi ca Ștefan acela din pricină că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. / Și zicea lui Iisus: pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta. / Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Mântuire fulgerătoare, obținută tocmai pentru că nici nu îndrăznea să cugete la ea, în ceasul al doisprezecelea (niciodată nu e prea târziu), de către păcătosul aflat pe marginea prăpastiei (iadului). Și ce împărtășește este răsplătit, nu numai paradisul (imediat), ci și cu câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cea mai curată dintre Marii, Maica Domnului, fecioara Născătoare de Dumnezeu, Theotokos. Aleasă mireasă a Duhului Sfânt: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri” (Luca, 1, 35), ea s-a mântuit înaintea mântuirii și a Mântuitorului pe care, în chip miraculos, îl va naște: „... elle a bénéficié à l’avance des mérites de la Redemption à laquelle elle a participé de si près, par son consentement” (Robert Laffont, 1991, p. 1366). Prin nașterea Răscumpărătorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
si près, par son consentement” (Robert Laffont, 1991, p. 1366). Prin nașterea Răscumpărătorului, Noua Evă răscumpără păcatul primei Eve și a tuturor Evelor, față de care Iisus manifestă, în Evanghelii, o anumită „slăbiciune”. Îndreptățită de altfel prin faptul că, pe drumul mântuirii, datorită Fecioarei Maria, femeile sunt - și rămân - cu un pas înaintea bărbaților. * Că femeile sunt mai bune decât bărbații o dovedesc (până) și câinii vagabonzi care, în speranța de a căpăta ceva de mâncare, se țin, pe stradă, după ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o acuitate rar întâlnită, este mai largă, cea mai importantă cu putință: a omului, a condiției, a naturii, a destinului său. Este el bun sau rău? Predestinat (pentru a vorbi în spiritul veacului pe care filmul îl evocă) damnării sau mântuirii? Puține lucruri par la început în favoarea lui. Experiența existențială a lui Andrei Rubliov este marcată de răscolitoare deziluzii: mentorul își trădează vanitatea, prietenul e ros de invidie, inocentă pentru care omorâse un om îi scuipă în obraz, măscăriciul îl acuză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sunt de stânga. La noi, în ultimii ani, cel mai bine a vorbit despre ce înseamnă dreapta și stânga Magdalena Bedrosian, într-o convorbire cu Andrei Grigor, publicată în Literatorul. Aș adăuga din partea mea doar că imanența Dumnezeirii transcendente, Întruparea, Mântuirea, chenoza Domnului Nostru Iisus Hristos, care „S-a deșertat pe Sine (de slava și de demnitatea Sa divină!), chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor”, reprezintă ample, cosmice, infinite în timp și spațiu acte și operațiuni „de stânga”. Căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și greutate. Să avem înțelepciunea de care avem nevoie ca să ne putem mântui cu toții. Să știți, dragii mei frați și surori intru Domnul, că de aici, de pe acest pământ unde ne petrecem clipă de clipă viața, ne putem pregăti mântuirea. De aici pornește Raiul. Atenție mare! Căutați-L! Când cauți cu adevarat, găsești. Dumnezeu te ajută dacă vrei. La câțiva metri în dreapta Sfanțului Mormânt este o peșteră. Coborî treptele și găsești acolo jos locul unde s-a aflat Crucea Mântuitorului
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
un lichior de fructe alese, cu suc, dulciuri, rahat, napolitane și biscuiți. Ne-a dat și câte două iconițe. La plecare ne-a îmbrățișat pe toți cu multă dragoste duhovniceasca și ne-a mulțumit de vizita urându-ne sănătate și mântuire la toți cei din România. Și așa, cu emoții de bucurie mai privim mănăstirea și ne oprim o clipă în fața dudului slăvind pe Dumnezeu, mulțumindu-I pentru toate și rugând să fie cu noi pururi. De acum se inserase și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
era mereu prezența în mijlocul apostolilor. Maica Domnului i-a învățat multe lucruri minunate pe toți care o urmau și ascultau. Era vrednica de ascultat și de urmat. Sfanțul Apostol Petru a rugat-o să lase un cuvânt de învățătură folositor mântuirii lor, apostolilor, și tuturor urmașilor. Să ne fie că o mângâiere din Sfântă ei Gură. Și atunci Preacurata a zis: „Iubiții mei fii, Dumnezeu este ca un împărat, iar noi ca niște robi Lui și ca niște neguțători”. Și a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
peste tot, ne-a fost ca un ghid nouă. Apoi ne-a binecuvântat și ne-a dat câte o vedere cu Mănăstirea Sf. Ecaterina. Ne-a îmbrățișat pe toți, ne-a mulțumit pentru vizita și ne-a urât sănătate și mântuire la toți. La ora 830 a venit egipteanul cu microbuzul să ne ia pentru că așa a rămas stabilit când ne-a adus. Așa că privim cu mult nesaț mănăstirea și munții care sunt atât de frumoși și colorați. Mulțumim lui Dumnezeu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe suflet și lași în Mână Domnului toate. Îți spui durerile și dorințele, pomenești pe toți cei din familie, pe prieteni și pe dușmani, te rogi că Domnul să ne dea ceea ce ne lipsește și ne trebuie la toti pentru mântuire. Acolo pe Golgota S-a adus Jertfă. S-a unit Cerul și Pământul. Și-au dat mâna. Să cugetam adânc la aceasta Jertfă. Că nu-i un lucru oarecare de pe televizor. Nu! E Jertfă Fiului lui Dumnezeu! Singurul Fiu L-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
citim cărți de religie ziditoare de suflet scrise de Sfinții Părinți. Sunt mulți care ne-au lăsat o comoară sfântă de-o valoare inestimabila, plângi când le citești. Este un puternic medicament pentru toți. Ai în ele sănătatea, călăuzirea și mântuirea. Asta spun eu după mintea mea demodata și vă rog să mă iertați și Dumnezeu să vă ierte pe toți! Să lucreze Duhul Lui în noi ca să ne putem mântui cu toții! Apoi ne oprim la Icoana Maica Durerii. Nu vă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a mai dă, Stelele-or cădea pe rând Frică-n inimi semănând, O să urle-amarnic vântul De s-o cutremura Pământul, Și-or hui înfiorător Valurile marilor, Multor oameni zbuciumarea, Groază le-or curma suflarea, Cei ce răbdători vor fi Mântuire vor găsi. Cand smochinul înverzește Știți că-al primăverii timp sosește, Tot așa, văzând aceste, Voi să știți că-aproape este, Vine Sfântă împărăție, Nu mai are să-ntârzie. De va spune cineva: „Iată-L pe Hristos colea! înăuntru, în chilie
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
De așa mă ostenesc. Am gândit vreodată eu Când mor, cu mine cât iau ? Viat-i scurtă pe pământ, Si se duc zile pe rând. Se duc și se grăbesc, Eu cu ce mă pregătesc ? Fapte bune de-as lucra, Mântuire aș lua. Sufletu-i întristat Că puțin pentru el al lucrat. Și mă îndeamnă la lucru bun Să am grijă, nu s-aman. La chinuri să nu meargă, Si ma-ndeamna să muncesc, Pe lume cât mai trăiesc, Munca este
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
literară, devine covârșitoare, amplificată și de cărțile despre el ale lui Gide și Berdiaev. Frontiera dintre filozofie și literatură devine tot mai labilă, sferele lor tot mai interferente. La universitatea bucureșteană, Nae Ionescu ține un curs despre Faust și problema mântuirii. „Metafizica” nu mai e știința de după fizică, cum o numiseră primii editori ai lui Aristotel, ci problema realității de dincolo de lumea fizică. În cursul său de metafizică, Nae Ionescu ține prelegeri despre „tipul mirelui” și „tipul pelerinului” („nuntă” și „cale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]