7,774 matches
-
în care absurdul urmuzian se logodea cu deraierile dialogale din Cuibul de cuci al lui Ken Kesey. Se convertea, așadar, în artă a cuvîntului. Cînd, în dialogul nostru nu prea departe, nici el, de cel al Cucilor a mai venit mărturisirea oaspetelui meu că, de pe cînd era boboc (roșu), își pavoazează odaia cu reproduceri după pictura mea cu "Zburători", atunci inima-mi s-a muiat și mai tare, îndemnîndu-mă să pun imediat mîna pe... creion și să scriu, cu o plăcere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
secundă, de la trebi (eminescian, nu?) ca să vă mărturisesc ceva. Din rîndurile dumneavoastră nurlii ar reieși, ce mai!, ramolismentul meu în materie de noutate de ultimă oră. Vă spun că n-ați pipăit prea bine ombilicul chestiunii. Mai întîi, o scurtă mărturisire: eu însumi am apărut într-un Iași în care cei cîțiva maeștri ai picturii aveau deja statut prea bine definit; nerămînîndu-mi decît soluția insolitului. Pe care l-am și produs (nu fără oarecare înverșunare), fiind însă atent să nu lezez
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mihăilă. București: Minerva, 1970. Letopisețul Cantacuzinesc. Istoria Țării Românești (1290-1690). Ed. critică Const. Greceanu și Dan Simonescu. București: Ed. pentru Literatură, 1960. Nicolae Spătarul Milescu. Manual sau steaua orientului strălucind occidentului. Trad. Traian Diaconescu. Iași: Institutul European, 1997. Petru Movilă. Mărturisirea ortodoxă a credinței universale apostolice a Bisericii orientale. Ed. Traian Diaconescu. Iași: Institutul European, 2001. Ion Neculce. O samă de cuvinte. Ed. Iorgu Iordan. București: Minerva, 1972. Patericul sau apoftegmele Părinților din pustiu. Ed. Cristian Bădiliță. Iași: Polirom, 2003. Johannes
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Danto, Arthur. Analytical Philosophy of History. Cambridge: Cambridge UP, 1965. Delumeau, Jean. Frica în Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediată. București: Meridiane, 1986. 2 vol. [1978]. ---. Păcatul și frica. Culpabilitatea în Occident (secolele XIII-XVIII). Iași: Polirom, 1997. 2 vol. [1983]. ---. Mărturisirea și iertarea. Dificultățile confesiunii. Secolele XIII-XVIII. Iași: Polirom, 1998. [1990]. ---. Grădina desfătărilor. O istorie a paradisului. București: Humanitas, 1997. Liniștiți și ocrotiți. Sentimentul de securitate în Occidentul de altădată. Iași: Polirom, 2004. [1989]. Djurić, Ivan. Il crepuscolo di Bisanzio. I
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
altele moderne, îndeosebi pe cel al lui Kant de "critică a rațiunii pure". Mizând pe actul "scoaterii la iveală a temeiului" și pe cel al diferenței ontologice așezată în mai multe ipostaze operații înrudite logic -, Heidegger conduce demersul, după propria mărturisire, către dobândirea unei înțelegeri pre- ontologice a Dasein-ului (a ființei acestuia), cu totul necesară, potrivit însuși proiectului său, înțelegerii ontologice a ființei, adică înțelegerii propriu-zise a ființei înseși; și, desigur, ajunge și la o predare a acestei înțelegeri, împreună cu proiectul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nici", despre o "existență" (în înțelesul heideggerian; despre Dasein). Căci altfel cum am putea gândi și rosti cu sens despre faptul că "evenimentul revelării propriului nici nu "este", nici nu "este dat"?, gând ce corespunde unui "capăt de drum", după mărturisirea lui Heidegger? A fi la capăt înseamnă a împlini, a desăvârși; sau a plini. Dar cu acest concept al evenimentului (Ereignis, întâmplare destinală, kairotică) ca revelare a propriului, chiar dacă sensurile sale scapă, datorită negativităților pe care se sprijină, constitutivității judicative
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Alexander Baumgarten, Editura IRI, București, 2001. Aslam, Constantin, Palimpsestul identității românești, Editura Crater, București, 2000. Aubenque, Pierre, (1) Le problème de l'être chez Aristote, PUF, 1962 (2) Problema ființei la Aristotel, trad. Daniela Gheorghe, Editura Teora, București, 1998. Augustin, Mărturisiri, trad. Prof. Dr. Docent Nicolae Barbu, Editura IBMBOR, București, 1994. Bergson, Henri, Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, trad. Diana Morărașu, Editura Institutul European, Iași, 1992. Bernet, Rudolf, "Verschiedene Begriffe der Logik und ihr Bezug auf die Subjektivität", în Studia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un sens opus față de celălalt sens fundamental al acestei ființări, acela al deschiderii și reciprocității. 203 Cf. Aristotel, Despre interpretare, 16 a 17 a (reamintesc acest context datorită importanței sale pentru problema relației dintre verb și timp). 204 Cf. Augustin, Mărturisiri; Cartea a XI-a. 205 A se vedea analiza lui Heidegger în perspectivă istorică și ontologică asupra lui "este" copulativ, din Problemele fundamentale ale fenomenologiei; Partea întâi, Capitolul patru. Raportat la "normele" unei analize a verbului, așa cum acestea sunt stabilite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spun... Gh. P. unu: De ce să-ți fie frică! Doar nu te dă nimeni afară din casă..., din pensie, ai voie să mergi pe stradă..., să te duci la spectacole..., la biserică... De ce să nu spui?! Gh. P. doi: Pentru că mărturisirea înseamnă să te abandonezi cu totul, cu toată ființa..., ca și cum te-ai duce în Piața primăriei gol-goluț, fără frică, fără rușine... liber, liber, liber... Gh. P. unu: Păi atunci dă-i drumu'! În Piața primăriei... De ce nu te dezbraci?! Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nu se ridică nimeni) Vezi? Gh. P. unu: Văd... Gh. P. doi: Ce păcat...! Gh. P. unu: Da tu ce-ai fi vrut? Să se ridice în picioare în fața ta, în fața celorlalți...?! Merită cineva o asemenea sinceritate..., o asemenea gravă mărturisire?! Gh. P. doi: Poate că nu..., dar ce frumos ar fi fost! (urlat) Ce frumos! Gh. P. unu: Dar..., dacă mă gîndesc bine, poate s-au ridicat... Gh. P. doi: Ce vrei să spui?! Gh. P. unu: Poate că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Gh. P. doi: Ușor de zis... Pentru că operația asta se face fără anestezie... Gh. P. unu: Îmi asum toate durerile... (Gh. P. doi se apropie de el, îl privește bine în ochi, îi pune mîna pe umăr și, după această "mărturisire", se îmbrățișează) Gh. P. doi: Hai că am plecat... (jenat de propria-i emotivitate, se îndreaptă spre ușă) Gh. P. unu: Unde pleci?! Păi nu jucăm scena cu autorul piesei?! Gh. P. doi: Ai dreptate..., m-am prostit... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-nțelege omul nimic... Octav: Parcă eu înțeleg ceva, părinte... Preotul: Grav, foarte grav, tinere... Ar trebui să te mărturisești... Octav: Dar eu mă mărturisesc tot timpul, părinte... I-am plictisit pe toți... pe oameni... pe preoți... și pe Dumnezeu cu mărturisirile mele... Preotul: De cînd ai deschis balamucul ăsta aici, ai tulburat liniștea mormintelor... a morților... Octav: Părinte, să mă iertați, dar dumneavoastră mai bine-ați avea grijă de liniștea celor vii... Preotul: Am... Octav: N-aveți, părinte, n-aveți, că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
elevii pot desprinde ca principii de viață: bunătatea și altruismul, smerenia, curajul, dreptatea, înțelepciunea, iertare. Orbul vindecat de Iisus și cunoscut de elevi în lecția: Hristos, Lumina lumiiVindecarea orbului din naștere, este un model de curaj și de atitudine în mărturisirea credinței în Dumnezeu. Deși era un om simplu și neînvățat, orbul vindecat socotește că este o mare datorie pentru el să vestească adevărul și binefacerea pe care i-a făcut-o Dumnezeu. Iisus Hristos îl prețuiește pe orb, îi apreciază
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
se realizează acum și prin cunoașterea modelelor spirituale din Istoria Bisericii (Sfântul Constantin cel Mare și mama sa Elena). Este vârsta când, în urma lecturării unor pasaje din viețile martirilor, elevii încep să înțeleagă valoarea martiriului pentru întărirea Bisericii creștine. Curajul mărturisirii îl vor învăța de la Sfântul Ioan Botezătorul, iar ce reprezintă credința și jertfa vor afla citind viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și cea a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. La clasa a VII-a elevii vor învăța despre
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
aduce în suflet o rază de lumină. Fiul risipitor este acum gata de pocăință, de aceeptare a unui statut inferior, dar în casa sa, a tatălui său. Dorul întoarcerii acasă este însoțit de căință sinceră. El își formulează și o mărturisire din care se vede limpede cât de adânc își simțea păcatul și cât de hotărât era să se întoarcă: „Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată am greșit la cer și înaintea ta; nu
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
parte asumându-și consecințele faptei sale. Condamnată chiar și așa, îndeosebi după moartea lui St. O. Iosif, N. își intensifică activitatea literară, colaborând destul de asiduu la „Viața românească”, „Minerva”, „Cumpăna”, „Flacăra” cu articole și pagini de proză, adunate în volumul Mărturisiri (1913). I se tipăresc și o seamă de traduceri - Mănunchiul de rugioare de André Theuriet, Colomba de Prosper Mérimée ș.a. Tălmăcirea piesei Gustul vițiului de Henri Lavedan este încredințată în 1912 Teatrului Național din Craiova. Membru fondator al Societății Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
Cronica”, unde iscălește un fragment din romanul confesiv Floarea Soarelui. Acesta va fi publicat după primul război mondial, în care trăiește o nouă tragedie - moartea fiicei sale, provocată de un bombardament al avionelor germane -, sub titlul Helianta. Două vieți stinse. Mărturisiri (1921). Mai tipărește acum și poemul dramatic Legenda (1922). Recăsătorită cu Ioan Gh. Savin, profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău, ulterior iscălește intermitent în „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar” și „Universul copiilor” sau în „Revista scriitoarelor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
nici în viziunea idilizată a naturii (câteva accente mai firesc duioase se întrevăd în Codrul, Un mosafir, Mă cheamă), ci în recuperarea unor trăiri ale copilăriei și adolescenței (În clas, Aleargă trenul, Străbunica). Textul Siretului, care deschide volumul de „nuvele” Mărturisiri, cuprinde o efuziune ce ia curând înfățișarea unui pur exercițiu de retorică. Cu inflexiuni lirice sunt și Din scrisorile unei prietene, Revedere, Mihăiță ori Mărțișorul, care aduc tabloul, trasat cu oarecare finețe psihologică, al unor iubiri adolescentine. Din același punct
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
D. Anghel. După moartea „dioscurilor” N. a fost muncită de dorința de a se justifica, de a explica dramele. În ciuda multiplelor îndemnuri de a renunța, de a lăsa lucrul în grija biografilor nepărtinitori, publică Helianta. Două vieți stinse, carte subintitulată Mărturisiri, având pe copertă titlul Destăinuirile iubitei și structurată ca un roman. Prima parte este constituită de secvențe din jurnalul ținut de Helianta, alter ego al autoarei, în timpul studiilor secundare. Paginile sugerează ceva din atmosfera internatului de fete, cu toate că „diarista” nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
oarecum anacronic, cu stângăcii și incongruențe, poemul rămâne totuși o încercare notabilă. Numeroasele tălmăciri făcute de N., multe prin intermediar, denotă talent în adaptarea limbii la nivelul de înțelegere al cititorilor cărora li se adresează. SCRIERI: O primăvară, București, 1909; Mărturisiri, București, 1913; Helianta. Două vieți stinse. Mărturisiri, Iași, 1921; Legenda, București, 1922; Amazoana. Femeia prin veacuri, București, [1925]. Traduceri: André Theuriet, Mănunchiul de rugioare, București, 1909; Prosper Mérimée, Colomba, București, 1909; N.-P.-S. Wiseman, Fabiola sau Biserica din catacombe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
rămâne totuși o încercare notabilă. Numeroasele tălmăciri făcute de N., multe prin intermediar, denotă talent în adaptarea limbii la nivelul de înțelegere al cititorilor cărora li se adresează. SCRIERI: O primăvară, București, 1909; Mărturisiri, București, 1913; Helianta. Două vieți stinse. Mărturisiri, Iași, 1921; Legenda, București, 1922; Amazoana. Femeia prin veacuri, București, [1925]. Traduceri: André Theuriet, Mănunchiul de rugioare, București, 1909; Prosper Mérimée, Colomba, București, 1909; N.-P.-S. Wiseman, Fabiola sau Biserica din catacombe, București, 1911; Maurice Maeterlinck, Steaua, București, 1912
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
zăpezilor, București, 1929, Povestea vieții mele, București, 1939; Gustave Aimard, Robinson alpinist, București, 1930. Repere bibliografice: I. S. [Izabela Sadoveanu], „O primăvară”, VR, 1909, 2; G. Bogdan-Duică, „O primăvară”, R, 1909, 4; Scurtu, „O primăvară”, „Minerva”, 1909, 62; I. Bianu, „Mărturisiri”, AAR, t. XXV, 1912-1913; I. S. [Izabela Sadoveanu], „Mărturisenii”, VR, 1913, 2; Gala Galaction, Opinii literare, București, 1979, 16-18; A. de Herz, „Helianta”, ALA, 1921, 54; Ion Pas, „Helianta”, DMN, 1921, 5476; C. Vraja [G. Ibrăileanu], „Helianta”, VR, 1922, 1
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
mai indulgentă decât cea anterioară. Întotdeauna, generația intermediară sau pivot este inovatoare, adoptând, moduri de educație flexibile cu privire la copii, chiar dacă generația Însăși a fost educată Într-un stil sever. Sociologii francezi observă o mai mare apropiere Între generații. Discordanțele dintre mărturisirile părinților și cele ale copiilor demonstrează că vorbele (cuvintele) nu au aceeași semnificație pentru unii și pentru ceilalți. Criteriile de evaluare s-au schimbat În același timp cu normele relațiilor intergeneraționale. Aceste deosebiri sunt mai marcante Între G2 și G1
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
urmare a discontinuității istorice evocate. Sensul decalajelor mai frecvente și totuși constante este acela că toți copiii găsesc aproape Întotdeauna că educația pe care o primesc e destul de severă, În timp ce părinții lor o estimează mereu a fi tolerantă. Nepotrivirile dintre mărturisirile copiilor și cele ale părinților reies și din faptul că, În timp ce un copil se pronunță despre educația primită personal (și care poate fi diferită de educația primită de frații și/sau surorile lui), un părinte califică În mod global educația
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
echitabil decât cele pe care le descriu femeile. Subestimează femeile aranjamentele din cuplu sau supraestimează bărbații acest lucru? Este o Întrebare cu un grad ridicat de subiectivitate și care constituie, Încă, un punct critic În analiza generațiilor - deși, printre tineri, mărturisirile femeilor și ale bărbaților sunt mai concordante, modelele lor normative rămânând destul de Îndepărtate. În această generație se poate remarca și o veritabilă distincție Între cuplurile fără copii și cele cu copii, acestea din urmă adoptând practici și principii tradiționale, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]