9,417 matches
-
stinse nici un pat liber. Exact în clipa aceea, ridicînd ochii de pe harta atît de neprimitoare pentru un pîrlit ca mine, am văzut în fața mea un omuleț ciudat, care mă urmărea cu o privire amuzată. Era o prezență reconfortantă, cu statură măruntă, rotofei, cu chip bălan, surîzător, cu ochi albaștri în spatele unor ochelari cu ramă de aur. Se făcuse ora cinci, abia se crăpa de ziuă, dar omulețul apăruse îmbrăcat ca din cutie, cu un costum cenușiu, proaspăt, cu cămașă sclipitor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
se ridică o siluetă, urcă pe scenă și preia instrumentul părăsit, inte-grîndu-se în "orchestră". Și cînd ne așteptam mai puțin, din parc țîșnește un strigăt ascuțit și în mijlocul scenei sar doi tineri în cămăși albe, unul înalt și vînjos, celălalt mărunt și suplu ca o nevăstuică. Instrumentiștii se însuflețesc. Melodia capătă o cadență din ce în ce mai rapidă, în ritmul căreia cei doi încep să se miște cu o rapiditate excepțională. Nu ne este greu să remarcăm că mărunțelul este mai bun dansator decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
bată joc de mine, apa aceea iluzorie! Iurtele înseamnă oameni, cirezi, herghelii, turme, deci presupun un fir de apă adevărată, curgătoare, rece, spre care se îndreaptă, împinse de sete, toate aceste viețuitoare. Iurtele sunt acolo, reale, iar în jurul lor, siluete mărunte, înfășurate în "del"-uri2 viu colorate, se adună în pîlc compact, venind în întîmpinarea noastră. O întreagă familie, cu tineri, bătrîni, copii, ne înconjoară cînd coborîm din mașină. Vorbesc toți odată, ne întind mîinile, Ganjur le explică cine suntem, ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
minute în care nu se putuse întîmpla nimic rău, nimic urît, pe pămîntul acesta, populat de tineri cu copii în brațe, de bătrîni cu părul ca beteala, de adolescenți îndrăgostiți, de hippies dezorientați, de oameni cu grele răspunderi, de slujbași mărunți... A fost atîta pace, în mijlocul sunetelor tunătoare ale orgii! Și cînd totul a luat sfîrșit, lumea s-a scurs în aceleași valuri pestrițe, umăr lîngă umăr, spre malurile tăcute ale Senei, în înserarea de toamnă, în timp ce, lîngă mine, pruncul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a ne familiariza puțin cu figurile orientale mereu senin-zîmbitoare, ce urmau să populeze de aici înainte meleagurile pe care le aveam în față. Peste drum de hotel, chiar sub copertina magazinului universal, un tînăr cazah îmi atrage atenția. Mai curînd mărunt de statură, ca toți compatrioții lui, îmbrăcat într-un costum la două rînduri de culoare închisă, cu cămașă albă, imaculată, cu guler și manșete scrobite, cu cravată în culori sumbre, așteaptă impasibil pe cineva. Într-o mînă ține o umbrelă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
prins la București, dar cheltuielile erau așa de mari, încât, spre primăvară, am renunțat și, cu capul plecat, m-am reîntors în sihăstria de la Huși. În București, în iarna aceea, am lucrat cu oarecare spor și, printre alte multe lucrușoare mărunte, am pictat și un spate de nud în mărime naturală (jumătate figură) ce l-am trimis la Salonul oficial. În anii aceia, expozițiile Salonului erau făcute la Ateneul Român în sălile din față și câteva săli mici din fund, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
moți`. Mișcările lui sunt sigure, căpițele lui nu se dărâma niciodată, iar ploaia nu pătrunde în interiorul lor, apa scurgându-se pe poalele netede ale acestora. Zâmbește fericit în colțul gurii când termină fiecare capita, lăsând să i se vadă dinții mărunți, frumos arcuiți, iar soarele îi bate în sticlă ochelarilor fumurii. Brațele îl dor parcă pentru că palmele lui nu mai sunt destul de puternice ca să aducă fan prea mult. Până la următoarea capita, potrivește fânul în furca, cântărindu-l cu grijă, curățându-l
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pe care știa să le facă pe seama băieților, la care în mod evident se adaugă farmecul ei personal. Avea un ten perfect, ochi mari, căprui, limpezi si isi privea întotdeauna interlocutorul drept în ochi; gură veșnic zâmbitoare îi dezvelea dinții mărunți, albi, aliniați ușor oblic spre centru. Printre elevele de la scoala, părea o ființă mai deosebită și asta din cauza că emană o anume libertate care lipsea colegelor ei, crescute la bloc. În plus, desi nu făcea niciodată caz de astă, învață
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ai fi riscat și viața apoi, nu? -Desigur !... Vorbea calm, cu un ton ușor ironic, dar acesta era genul de declarație pe care Lăură o așteptase, recunoscând că stăm de puțin timp împreună. Lăură râdea, arătându-și dinții albi și mărunți. - Totul se va sfârși curând. Va trebui să plec, peste doar un an...studenția mea ia sfârșit. - Unde vrei să pleci? - La datorie. Unde va vrea Statul român să plec, aici nu e după voia ta, ci după voia țării
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și ,,primele vorbe de fluture” constituie mărturia esențială Împotriva morții că stingere. Cartea devine ritual de negare a neființei, de toarcere În fir răsucit de alb și negru: ,, Ființa răsucita pe degete/ Ață pentru descântec și umbră/ Pregătită să fugă/ Mărunt, simetric, drept/ Prin firul de pânză;/ Unirea celor două/ Trei, patru/ Pagini, cale albă/ Și Întunecată” (,,Marasme”). În simbolurile negate ale creației se citește pustiirea pe care timpul, În curgerea-i implacabila, o provoacă În ordinea lumii, nimicind sensurile. E
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fiind dați jos din vagoane Într-un Întuneric complet, singurele surse de lumină fiind lămpile de vânt și lanternele soldaților de pază; a urmat Încolonarea pe câte cinci și prima numărătoare; au mai urmat Încă vreo două-trei numărători sub ploaia măruntă și rafalele de vânt de pe stepa rusească; apoi, ni s-a mai repetat (oare a câtă oară?) că nu cumva să Încerce să evadeze cineva, căci va fi Împușcat fără somație („decât să plângă mama”...). Tabloul era completat de câinii-lupi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și educație. Suferința poate fi socotită un factor de modelare și formare umană, în schimb plăcerea, exprimată și prin interes, poate fi evaluată drept cea mai influentă tendință de formare, afirmare și perfecționare pedagogică. Nisipeanu nu avea în vedere plăcerile mărunte și efemere, ci acele stări emoționale și sentimentale superioare și durabile, între care cel mai formativ ar fi cel al credinței: Sentimentul încercat de mistici și martirii tuturor religiilor (...) sentimentul plăcerii imense de a complace divinității.” Radu Petre (1892-1972) prin
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a încercat alcătuirea unei hărți simbolice a traseului simbolic parcurs de un foarte important poet european. Lăsați-l pe Călinescu. Nu mă refer la acel versant al criticii. Mă refer la cel ne-canonic. De exemplu, dacă luăm la bani mărunți celebrul „caz Eminescu“ de acum 10 ani, nu-mi dau seama cine, din tabăra revizionistă (care poartă totuși responsabilitatea unei eventuale noi direcții în cercetare) a iscat ceva nou... Parcă memoria mă leagă de intervențiile lui Alexandru Paleologu ca fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
factori ereditari“ încă prea puțin cunoscuți. Este însă de reținut că deși virusurile nu dețin ponderea principală în multitudinea de neoplazii diagnosticate la om și la animale, cercetarea de oncovirusologie este aceea care începând din 1911, a reușit, cu pași mărunți dar fermi, să lumineze o bună parte din ungherele întunecate ale enigmei numită oncogeneză. 5.1. Primele jaloane Oricare dintre marile descoperiri științifice care au revoluționat concepte ce se constituiseră în dogme, au beneficiat inițial de câteva observații de mai
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ai literaturii române și că pe unii dintre ei i-a apreciat nu înseamnă că a avut vreo contribuție în ceea ce privește statutul lor. Deosebit de relevant este faptul că atunci, ca și mai tîrziu, de altfel, erau cuprinși între academicieni numeroși scriitori mărunți; Eminescu nu a devenit însă academician, aceasta fiind dovada sigură că nici Maiorescu și nici alții nu i-au recunoscut valoarea de excepție. Titu Maiorescu considera că cei care creează opere literare nu sînt în măsură să emită judecăți de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o duc la desăvîrșire etc., căci o limbă literară, oricît de evoluată ar fi, nu poate face pe cineva scriitor dacă nu are talent literar, care presupune tocmai capacitatea creației în limbă. Ca atare, trebuie admis că literatura română este măruntă de cele mai multe ori și provincială, atunci cînd recurge la limba populară sau regională, fără a viza o formă supradialectală, încît chiar atunci cînd este valoroasă nu contribuie la crearea spiritului major în societate. Din acest motiv, este total inoportună și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
birjarii care își așteaptă mușteriii, îl zăresc pe Mișa birjarul. Moțăie pe capra trăsurii. Mă apropii. Unde dorește boierul să meargă? întreabă Mișa profesional. La conu Vasile Pogor, pe ulița Coroi. Pe ulița Coroi mergem. Hai, Ducipal! Plecăm în trapul mărunt dar spornic al Ducipalului lui Mișa și pe nesimțite intrăm pe Podul Verde, cum se chema la începuturi bulevardul Copoului. Numaidecât o cotim la dreapta, pe ulița Coroi. De departe se văd ferestrele casei lui conu Vasile, luminate ca de
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
este Junimea. El este „veselul volterian” numit de Maiorescu. Vorbind despre Pogor, Ana Conta Kernbach susține că „Singura lui patimă a fost cititul. Citea tot ce-i cădea în mână. Ziua, noaptea, sănătos, bolnav, Pogor citea”. Apoi continuă „Cu mersul mărunt și săltător, cu mâinile în buzunar, zâmbet malițios, privire piezișă, barbișon mefistofelic și pălărie pusă veșnic strâmb... Chip de epigramist veninos și ștrengar cinic...A admirat mai mult belșugul gândirii decât finețile ei...a cerut literaturii linii precise și frază
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
barbișon mefistofelic și pălărie pusă veșnic strâmb... Chip de epigramist veninos și ștrengar cinic...A admirat mai mult belșugul gândirii decât finețile ei...a cerut literaturii linii precise și frază largă, nu observații migăloase, icoane viu colorate, și nu cizelare măruntă”. Iubea femeile, dar a scris un singur aforism pe care l-a publicat în Convorbiri literare. „Femeia este aprigă în ură și crudă în răzbunare, pentru că știe mai bine a iubi”. Lui Pogor nu-i plăcea politica,dar nu a
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
de modestie : Poate vrea să se sinucidă ? ! N-aș crede ! [...] s ar face tărăboi și ne-ar face de râs [...] ți-ar da ție acea, cum să-i spun, detașare suverană... care ar transforma, exact, ar transforma mizeriile vieții tale mărunte, mediocritatea vieții tale în eroism (IV, p. 662-663). Moartea Marghioalei de propria mână pare dezirabilă, de vreme ce ar rupe toate legăturile și amanții ar fi liberi (IV, p. 662). Ionel se teme însă că un astfel de gest s-ar putea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lor de asemănare cu umbrele acestor strămoși energici, gata să moară pentru libertate. Impasi bilitatea contemporanilor în fața abuzurilor tiranice se întemeiază, după cum bine știe autorul, pe grija uneori meschină pentru confortul propriu : ambiția personală, liniștea cabinetului de lucru, părerea vecinilor, măruntele ocupații ale zilei, opera la care migăliți de ani de zile, armonia familială, conștiința profesională, prieteniile, așteptarea, rutina, speranța, mila, bunul simț, precum și senti mentul unei ușoare superiorități, toate acestea sunt mai prețioase decât restul lumii pentru omul mărunt [...] fiecare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vecinilor, măruntele ocupații ale zilei, opera la care migăliți de ani de zile, armonia familială, conștiința profesională, prieteniile, așteptarea, rutina, speranța, mila, bunul simț, precum și senti mentul unei ușoare superiorități, toate acestea sunt mai prețioase decât restul lumii pentru omul mărunt [...] fiecare dintre voi este un astfel de om (p. 16). Chemat să dea lămuriri asupra unor realități prea îndepărtate în timp pentru a fi accesibile spectatorilor actuali, Petronius ajunge să pună în cauză capacitatea acestora de a înțelege lecțiile trecutului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de către publicul interesat de lărgirea orizontului de cultură, de cunoaștere. Lucrările, prin structura și conținutul lor, constituie rezultatul unor observații și judecăți personale, deci originale, căci așa cum spunea autorul, „Frumosul inteligibil, indiferent de coordonatele lui, te scoate câteodată din preocupările mărunte, dar contemplându-l îți dă totuși convingerea unor ordini judicioase în elementele naturii”. Referindu-se tot la lucrările sale, prof. Mihai Iancu spunea : „Frumusețea încântă ochiul, pe când rațiunea cere explicații”. Meditând asupra acestor reflecții, de care autorul era profund convins
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
datoria, Progresul, rațiunea ce patimi risipesc.” Victor Hugo 351. „Cartea înseamnă libertate.” Victor Hugo 352. „Nimic nu farmecă mai mult decât să întâlnești într-o carte lucruri plăcute care sunt în același timp și lucruri adevărate.” Victor Hugo 353. „Lucrurile mărunte le nimicesc pe cele mari; un dinte biruie un uriaș. Cartea va ucide edificiul.” Victor Hugo 354. „Toate cărțile lui Balzac nu alcătuiesc decât o singură carte vie, luminoasă, adâncă, unde se oglindește întreaga noastră civilizație contemporană.” Victor Hugo 355
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Duță 738. „Se știe cât de frecvent se întâmplă ca în unele cărți de conținut foarte modest să se afle tupilat fermentul plin de viitor al unei opere de înalt nivel și de mare răsunet.” Eugeniu Speranția 739. „Din cărți mărunte se pot inspira opere uriașe, iar din cele de vastă concepție se pot hrăni mii și mii de paraziți.” Eugeniu Speranția 740. „Capacitatea unei cărți de a sugera nașterea altor cărți pare a fi cu atât mai accentuată, de cele mai multe
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]