8,023 matches
-
beau cafeaua, când un Aro alb cu număr mic a oprit în fața primăriei. Din el au coborât doi bărbați. Unul nu prea înalt și grăsuț, cu părul sur, și altul înalt, cu o mapă sub braț. Erau îmbrăcați elegant și miroseau bine, semn că erau persoane importante, cu funcții înalte. Bună dimineața, a spus bărbatul cel scund, măsurându-mă din cap până în picioare. Ce mănânci mata, tovarășa Țâru, de ești așa de slabă? Am zâmbit timid, înroșindu-mă, fără a-i
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Am fost nevoit să-i promit că o voi ajuta pe nevastă-sa să fie dirigintă la Oficiul Poștal. Cam așa stau lucrurile, tovarășa primăriță Țâru Teodora! În birou era frig. Secretarul, care era întotdeauna de o curățenie exemplară, acum mirosea puternic a transpirație și a picioare obosite. Am coborât împreună scările până în stradă unde aștepta mașina cu motorul pornit. În timp ce mașinile dispăreau, coana preoteasă Frosica, cu un zâmbet cât centrul comunei, mă îmbrățișa cu nețărmurită dragoste prefăcută. Să ne trăiți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fată și sunt hotărâți să rămână în comună, mi-a răspuns inginerul atotștiitor. Poate dați o cafea, că tot v-am adus vestea cea bună! V aș invita la vie să vedeți ce frumos cântă greierii noaptea și ce frumos miroase a fân cosit, mi a șoptit inginerul la ureche. Mirosurile de rachiu proaspăt băut, de usturoi și de țigară m-au învăluit neplăcut. Am tăcut și am zâmbit. Pe el îl rugasem să pregătească sus, la ferma viticolă, masa pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Țăpoi ne invita la bufet unde, pe bază de tabel, cu semnătură, primeam câte două suluri de salam de vară. Când ieșeam în piațeta din fața clădirii grupuri, grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam bun. Priviri flămânde ne urmăreau cu ură și cu invidie. Într-una din aceste fericite zile, în fața mea au răsărit sora și cumnatul , profesori universitari într-un oraș învecinat, care, după ce m-au îmbrățișat în grabă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cizmele cu tocuri foarte înalte, care a apărut de după un stâlp și după ce a luat sacoșa grea a dispărut după același stâlp, unde o aștepta un tânăr în blugi. Sacoșa era umezită de la carnea împachetată în hârtie de pergament și mirosea a brânză de putină și a șunci afumate. M-am ridicat de pe bancă, am traversat bulevardul și după ce am arătat buletinul, legitimația și carnetul de student cu poză, mi s-a permis să intru în clădirea Academiei. La recepție m-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
l-am primit de la soția inginerului agronom. Penița scria gros, era tocită, poate nici nu era de aur. Nu am verificat-o. În satul Cocârț, până la căderea zăpezii, drumul era plin cu boască de la vin și de la țuică și aerul mirosea a bodegă, deși în sat nu era nici o crâșmă. Nici nu era nevoie de un așa local până după Postul cel Mare, când sătenii terminau butoaiele cu vin și damigenele cu țuică. După terminarea rezervelor bahice, mergeau la restaurantul din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
așa era din fire. După o bătaie formală în ușa biroului, a intrat și, umplând spațiul cu prezența sa plăcut mirositoare, m-a cuprins cu brațele încărcate cu brățări a 173 căror atingere rece am simțit o neplăcut pe obraji. Mirosea bine a deodorant și a săpun de calitate, iar din sacoșa din plastic pe care a pus-o pe masă se revărsau aromele mult râvnite de oricine ale străinătății. A venit Moșul!... a strigat femeia, în timp ce răsturna conținutul sacoșei pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
școală acele bucățele colorate de staniol. Le 175 dădea în schimbul unor timbre vechi. Valoarea lor nu era dată doar de staniolul cu desene minunate dar și de mirosul fin de ciocolată pe care îl păstraseră. Trocul se făcea după ce copiii miroseau îndelung bucățelele de staniol și înghițeau în sec. Între timp, Mișu le explica ce gust a avut fiecare bomboană. Am intrat cu mașina în curte la tanti Maria. Camera era luminată de o lanternă de masă, cu baterii, iar televizorul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
stomacul care îmi tremura, am început să vomit în șanțul de pe marginea drumului. Din dudul golaș mă privea flămândă o pisică cenușie. Împleticindu-mă, am ajuns acasă. M-am aruncat cu fața în jos pe pat, în camera rece unde mirosea a șoareci și a fitil ars de la lampa de luminat cu sticla afumată. Am hohotit îndelung. În gură aveam un gust amar. Seara, după telejurnal, a sunat telefonul. Era instructorul de la C.C. al P.C.R. De la celălalt capăt al firului se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mirosul de afumătură românească îi înnebunește pe ăia. Le dăm și lor câte ceva și trecem fără probleme dincolo. Ne cunoaștem bine cu toți vameșii. Sprintenă, Sofia a deschis portbagajul mașinii, de unde a scos o cutie cilindrică. În timp ce priveam cutia care mirosea a șuncă afumată, mă vedeam stând culcată, cu fața în sus, acoperită de cârnați și de jamboane cu capul de porc pe față, cu un furtun în gură pentru a putea respira. Un râs nestăpânit mi-a ieșit din gâtlej
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oameni primitori și masa lor era mereu întinsă pentru oaspeții de la județ, dar și pentru noi, cei de la primărie. Agentul agricol, un bărbat fără vârstă, mărunțel și slab, îmbrăcat neglijent, adeseori nespălat, era mai mereu plecat pe teren de unde venea mirosind a țuică, a usturoi și a picioare transpirate. Se învoia adeseori, deoarece era student la Facultatea de contabilitate, pe care o urma la fără frecvență. Secretarul cu propaganda făcea naveta în satul învecinat. Era venit doar de câteva luni. Se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
local agravant, "soldații" trimiși la Ambasada României de la Santiago sunt "militari de elită". Mergând cu logica și argumentația de mai sus, îmi explicam și trimiterea mea ca șef de misiune: predecesorul meu în funcție, secretar II și "ofițer acoperit", fusese "mirosit" de autorități, se băgase în acțiuni neconforme cu statutul Corpului diplomatic și a trebuit să fie retras rapid de la post pentru a nu compromite și mai mult relațiile cu "țara de reședință". (graba a fost atât de mare încât, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
securitate-caracatiță, ce avea tendoane lungi în orice mișcare economică și socială, că nu degeaba se spunea că din trei inși unul este al securității. Această mișcare, pe semne pregătită, a înlăturat guvernul, M.A.N. și Partidul conducător, și-mi miroasă a ”lovitură de stat”. Că ulterior, așa zișii revoluționari au intrat în luptă cu adevărații revoluționari, în special cu cei din Timișoara, urmând a desăvârși revoluția, care și azi, după douăzeci și doi de ani, încă se dau lupte politice
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
securitate-caracatiță, ce avea tendoane lungi în orice mișcare economică și socială, că nu degeaba se spunea că din trei inși unul este al securității. Această mișcare, pe semne pregătită, a înlăturat guvernul, M.A.N. și Partidul conducător, și-mi miroasă a ”lovitură de stat”. Că ulterior, așa zișii revoluționari au intrat în luptă cu adevărații revoluționari, în special cu cei din Timișoara, urmând a desăvârși revoluția, care și azi, după douăzeci și doi de ani, încă se dau lupte politice
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
omenește", punându-se în sintonie cu ei. Un maestru al meu, pe care îl evoc mereu, profesorul Ballif, era atât de prieten cu unii dintre bolnavii lui, încât distanțele de vîrstă și de situație nu mai funcționau. A murit subit, mirosind un trandafir, alături de unul dintre acești bolnavi, celebrul paranoic "Domnul Papazol" care îl dojenea la o clipă după moarte: "ce te-a apucat, faci glume proaste, ești om bătrân..., ești doctor și profesor!" * Altfel trebuie să-ți dai duhul lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
creator stimulat de bere; nu am văzut niciodată pe cineva mai deștept, mai interesant pentru că a băut bere multă. Nu cred că Beethoven a compus ceva după ce s-a îmbătat cu bere. (Cu vinul este altceva). Nici o poezie mare nu miroase a bere, nici Sonata lunii... Bacovia, când se închidea cu sine însuși, nu se retrăgea să bea o "berică". Fiind atât de critic față de bere, disprețuind această băutură vulgară, o iubesc din cauză că sunt negativist. Și nu rezist modei. * August l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
caiac și canoe. Și, dintr-un fel de disperare, a tot aruncat cu pietre în apă, apucat de ciudă. * Alte după-amieze le-am petrecut sus, la Repedea, de unde se vede panorama albastră a Iașului, unde am aprins și focul. Acolo miroase a pelin, se aude din vale, dinspre Vișan, un clopot sfios, stâncile sunt pline de mici fosile, scoici de milioane de ani, împletite în istoria de milioane de ani, care erau vii pe vremea când era, aici, Marea Sarmatică. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
numai valize sărace, de răchită, sau simple baloturi pentru că bogata noastră mătușă era o foarte cărpănoasă în unele privințe. Cu baston fin, de abanos, purtând botine foarte scumpe și batiste de o finețe aeriană, parfumată totdeauna cu un parfum care mirosea a mere (parfum despre care știam că este foarte foarte scump), strălucind de curățenie. Tiotea Nadia nu ar fi cumpărat pentru nimic în lume o valiză nouă, ziarele i se păreau un lux sfidător, ca și cărțile de altfel, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
copiilor", revista, excelentă, cu povestiri din viața cotidiană și cu fermecătoare aventuri despre "Tudorică și Andrei și cățelul lor Grivei", povestite și minunat ilustrate de celebrul Pascal Rădulescu. Așa mi s-a deschis miracolul neașteptat, Lumea descoperită pe pagina tipărită, mirosind încă a cerneală când o primeam, ca abonat, cu poșta, având numele meu tipărit, ceea ce eră desigur extraordinar. Această întâlnire cu lectura a însemnat pentru mine o salvare pentru că mi-a venit ca o "scurtătură" către ceea ce trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fie dumnezeiască. Am căutat o împăcare cu mine însumi, mai ales când am aflat că peștii au suflet. Deci minunea de Roskop Patent avea suflet, orice lumină este suflet, este Dumnezeu, a fost logica mea. Cumpăram câte un chefal, îl miroseam o, ce aromă dumnezeiască și, fără să mă vadă nimeni, îl aruncam în mare. Repetam uneori de două ori salvarea aceasta a lui Dumnezeu care, în mod firesc, mi se părea necomestibil. Aceasta era logica mea. Dar Buntea, când constata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o aromă de fân cum nici un meșter de om n-a făcut, numai un meșter de dincolo, amestecând ierburile, florile, buruienile și roua, a putut face. Uite că am ajuns. Nici urmă de fân, nici de aromă de câmp. Acum miroase spurcat, a pește cam stricat. Am învățat în școală, până la tâmpenie, că istoria înșiruie pe ață numele domnitorilor. Dar istoria înseamnă și o schimbare a aromelor. Acum pe Strada Fânului sunt tot blocuri, ca în cele mai multe părți, înșirate ordonat, egale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ei acasă, Și de-atunci e mai frumoasă..." * Dar pe unde n-am ajuns... pe Strada "La ultimul leu" unde este o crâșmă cu acest nume, un bar desigur, "non stop", o construcție de tinichea, unde este multă zarvă, unde miroase a țuică, până la cincizeci de metri împrejur; acolo, mi-a spus cineva, o fată și ea este ca o poveste a intrat, dimineața, așa (că-i place psihiatria), și a găsit o ocazie, a invitat-o un prieten acolo, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
despărțit. Îmi închipui lesne despărțirile; am chiar un fel de atracție ciudată pentru despărțirile acestea, experiența despărțirii... ..."Erau gata de plecare, cu bagajele lor sărace gata făcute. Au deschis geamurile. De afară intra o boare dulce, de început de toamnă, mirosind a vegetale putrede. Țânțarii se adunau nervoși în plasa ferestrei. Au aprins lampa, așteptând, atenți, sirena vaporului care trebuia să sosească și cu care trebuiau să plece. A fost frumos, gândeau amândoi, fără a spune nimic... Simțeau că iubirea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu suflețel, suflețel cu clopoțel...", tot așa, până l-a cuprins un somn adânc, "clopoțel cu suflețel, păhărel cu suflețel..." M-am lăsat păgubaș, bucuros când s-a trezit și a plecat. * Îmi caut, câteodată, singurătatea în pădurea de toamnă, mirosind a lut amestecat cu frunze putrede. La Bucium, mai ales, sunt astfel de locuri ciudate, parcă nepământești, înecate în ceața de toamnă. Descopăr acolo, uneori, vestigiile anotimpului recent dispărut: un măr uscat, deshidratat, o nucă. Îmi place să rătăcesc, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
argint, cu capul unei păsări fantastice. Era foarte preocupată să nu rătăcească originalul obiect, mormăind întruna "mon sontic", într-un idiom din acelea pe care le folosea cum îi trecea prin cap. Parfumată totdeauna cu un parfum foarte rafinat, care mirosea a mere, pe care îl primea de la Paris, și despre care știam că este foarte scump, foarte elegantă, chiar pedantă în îmbrăcăminte, tiotia Nadia nu ar fi cumpărat pentru nimic în lume o valiză nouă, ziarele i se păreau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]