7,953 matches
-
sau nebunul depășește suferința. El devine altul prin nebunie. Este o ființă stranie, de neînțeles, schimbată. Bolnavul seamănă cu noi, pe când nebunul este străin de noi. Bolnavul trezește milă. Nebunul inspiră teamă și repulsie. Cu bolnavul se poate comunica. Cu nebunul orice comunicare este anulată. De bolnav te apropii. De nebun te îndepărtezi. Aceste atitudini se datoresc în primul rând unei mentalități sociale care are la bază frica de nebuni, proiectată, extinsă, asupra bolnavilor psihici. Este mai ușor, mai simplu, de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o ființă stranie, de neînțeles, schimbată. Bolnavul seamănă cu noi, pe când nebunul este străin de noi. Bolnavul trezește milă. Nebunul inspiră teamă și repulsie. Cu bolnavul se poate comunica. Cu nebunul orice comunicare este anulată. De bolnav te apropii. De nebun te îndepărtezi. Aceste atitudini se datoresc în primul rând unei mentalități sociale care are la bază frica de nebuni, proiectată, extinsă, asupra bolnavilor psihici. Este mai ușor, mai simplu, de acceptat să fii bolnav, decât să fii nebun; în boală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Nebunul inspiră teamă și repulsie. Cu bolnavul se poate comunica. Cu nebunul orice comunicare este anulată. De bolnav te apropii. De nebun te îndepărtezi. Aceste atitudini se datoresc în primul rând unei mentalități sociale care are la bază frica de nebuni, proiectată, extinsă, asupra bolnavilor psihici. Este mai ușor, mai simplu, de acceptat să fii bolnav, decât să fii nebun; în boală, nu-ți pierzi natura umană, statutul de om. Continui să fii om. Dar, în cazul nebuniei, natura umană se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apropii. De nebun te îndepărtezi. Aceste atitudini se datoresc în primul rând unei mentalități sociale care are la bază frica de nebuni, proiectată, extinsă, asupra bolnavilor psihici. Este mai ușor, mai simplu, de acceptat să fii bolnav, decât să fii nebun; în boală, nu-ți pierzi natura umană, statutul de om. Continui să fii om. Dar, în cazul nebuniei, natura umană se dizolvă, este pierdută și odată cu aceasta și statutul de om. Nebunul iese din societate. Este un personaj damnat. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de acceptat să fii bolnav, decât să fii nebun; în boală, nu-ți pierzi natura umană, statutul de om. Continui să fii om. Dar, în cazul nebuniei, natura umană se dizolvă, este pierdută și odată cu aceasta și statutul de om. Nebunul iese din societate. Este un personaj damnat. Aceasta este tema etică a psihopatologiei. Mai exact „imaginea etică” a nebuniei care se generalizează asupra nebunului ca personaj care încarnează nebunia. Pentru societate, nebunia este expresia unei vinovății. Bolnavul psihic este considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cazul nebuniei, natura umană se dizolvă, este pierdută și odată cu aceasta și statutul de om. Nebunul iese din societate. Este un personaj damnat. Aceasta este tema etică a psihopatologiei. Mai exact „imaginea etică” a nebuniei care se generalizează asupra nebunului ca personaj care încarnează nebunia. Pentru societate, nebunia este expresia unei vinovății. Bolnavul psihic este considerat ca fiind un personaj damnat, asupra căruia sunt proiectate vinovățiile colective. În decursul istoriei sale culturale, nebunia a avut, printre altele și rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Dar, în egală măsură, orice societate se simte răspunzătoare de nebunie, de proprii săi nebuni. Acestea apar în interiorul societății respective ca un produs al acesteia. Nici o societate nu este pură. Nici o societate nu poate evita nebunia. Culpabilizând nebunia și pe nebuni, societatea devine responsabilă de prezența acestora. Din aceste considerente, ea urmărește să-i ascundă. În unele situații aceștia sunt pedepsiți sau excluși din societate. Ceea ce se desprinde din cele discutate este faptul că „germenii” nebuniei sunt virtual existenți în societate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și bolnavii psihici era transferată din planul eticii în cel al medicinei. Povara culpabilității era convertită în boală și recunoscută ca atare. Din acest moment conflictul dintre societate și nebunie/bolnavi psihici este anulat. Ce sublimează medicalizarea nebuniei: frica de nebuni și de boala psihică, anulează ideea că nebunul este o persoană infamată, conferindu-i statutul de bolnav, de om în suferință, anulează „rușinea de a fi nebun” înlocuind-o cu respectul și grija datorată bolnavului, anulează culpabilitatea proiectată asupra bolnavilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cel al medicinei. Povara culpabilității era convertită în boală și recunoscută ca atare. Din acest moment conflictul dintre societate și nebunie/bolnavi psihici este anulat. Ce sublimează medicalizarea nebuniei: frica de nebuni și de boala psihică, anulează ideea că nebunul este o persoană infamată, conferindu-i statutul de bolnav, de om în suferință, anulează „rușinea de a fi nebun” înlocuind-o cu respectul și grija datorată bolnavului, anulează culpabilitatea proiectată asupra bolnavilor psihici, transformând-o în suferință similară oricărei alte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
societate și nebunie/bolnavi psihici este anulat. Ce sublimează medicalizarea nebuniei: frica de nebuni și de boala psihică, anulează ideea că nebunul este o persoană infamată, conferindu-i statutul de bolnav, de om în suferință, anulează „rușinea de a fi nebun” înlocuind-o cu respectul și grija datorată bolnavului, anulează culpabilitatea proiectată asupra bolnavilor psihici, transformând-o în suferință similară oricărei alte boli, societatea, din acest moment, își asumă responsabilitatea față de bolnavii psihici și de boala mintală, de a-i ocroti
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ocroti și de a le acorda îngrijiri de specialitate ca oricărei alte categorii de bolnavi. Sublimarea psiho-morală a nebuniei prin schimbarea atitudinii societății față de aceștia, restabilește o stare de echilibru între societate și nebunie. Recunoscând demnitatea umană și pierdută pentru nebuni, societatea se eliberează de faptul de a-i fi culpabilizat. Remarcăm prin aceasta că de fapt vinovăția de „a fi nebun” aparținea societății care proiecta asupra acestora propriile sale tare negative. Anulând aspectul infamat al nebuniei, societatea se reabilitează din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atitudinii societății față de aceștia, restabilește o stare de echilibru între societate și nebunie. Recunoscând demnitatea umană și pierdută pentru nebuni, societatea se eliberează de faptul de a-i fi culpabilizat. Remarcăm prin aceasta că de fapt vinovăția de „a fi nebun” aparținea societății care proiecta asupra acestora propriile sale tare negative. Anulând aspectul infamat al nebuniei, societatea se reabilitează din punct de vedere moral, sfârșind prin a se disculpabiliza la rândul său. Din acest moment societatea nu-i mai „ascunde” pe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aparținea societății care proiecta asupra acestora propriile sale tare negative. Anulând aspectul infamat al nebuniei, societatea se reabilitează din punct de vedere moral, sfârșind prin a se disculpabiliza la rândul său. Din acest moment societatea nu-i mai „ascunde” pe nebuni, ci va institui măsuri de protecție ale acestora, care nu sunt altceva decât formele sublimate ale primelor. Asistăm nu numai la o schimbare a mentalității, ci și la o schimbare a decorului și terminologiei sociale referitoare la nebunie și nebuni
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nebuni, ci va institui măsuri de protecție ale acestora, care nu sunt altceva decât formele sublimate ale primelor. Asistăm nu numai la o schimbare a mentalității, ci și la o schimbare a decorului și terminologiei sociale referitoare la nebunie și nebuni. Trebuie să vedem în aceasta o veritabilă atitudine etică compensatorie. Formele protejate și formele reprimate ale nebuniei Trecerea de la reprimarea la protejarea nebuniei și a bolnavilor psihici este o chestiune de „atitudine etică” așa cum spuneam mai sus. Este o „altă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a bolnavilor psihici este o chestiune de „atitudine etică” așa cum spuneam mai sus. Este o „altă față” a umanului, binevoitoare ca formă și reparatorie în conținut. Ea exprimă o anumită relație secretă între psihopatologie și etică. Anularea barierelor care „izolau” nebunii de societate este însă diferențiată. Ea va privi toate aspectele care au pentru societate semnificația de pericol. Sentimentul de culpabilizare este însoțit de cel de frică. Societatea definește și delimitează pericolul pentru a se pune la adăpost de acesta. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ea urmărește formal, o remediere a acestuia, prin instituirea unor măsuri de protecție. Este protecția socială sinceră sau nu? Formal da. Totuși, în sine ea ascunde aceeași teamă ancestrală de pericol. Protejând, ea închide prin delimitare de restul societății, pe nebuni, perverșii sexuali, criminalii etc. Este o atitudine firească și necesară, cel puțin pentru prevenirea extinderii răului. Dar este și o atitudine etică? Formal da, pentru că protejează și stimulează binele. Dar această etică este unilaterală, întrucât ea vizează, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai spus eu că e tot o bănuială proastă de-a dumnealui. Mă faci să intru în alte alea cu nebuniile tale. [Veta] Nu ți-am spus, eu, jupâne, că așa îți cășunează dumitale! M-ai făcut să alerg ca nebunii, să-mi rup gâtul! [Chiriac].“ (Actul II, Scena IX) În cadrul acestui raport dintre realitate și ficțiune, Nae Ipingescu este mijlocitorul principal. În contrucția comediei, termenii de real și fictiv sunt relativi; întreaga construcție are la bază un nivel superior care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
parte dintr-un ritual, ilustrează o lume diferită de cea a Vetei, dar limitată. Ca o dovadă a dragostei lui, Fănică îi propune să fugă împreună. Altă femeie ar fi acceptat. Zoe însă răspunde, șocată de această neserioasă propunere: Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta? Dar scandalul și mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?... Cu această replică, femeia își dezvăluie o altă calitate: luciditatea, deoarece amorul ei nu este pasional și nu îi întunecă judecata. În această
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
imposibilele noastre esențiale, una din evidențele orbitoare: cu prețul scobirii neîncetate a munților și scurmării pămîntului, este imposibil ca noi, oamenii moderni, să nu căutăm să călătorim tot timpul mai repede și mai confortabil. Kogi cred că trebuie să fii nebun (ca "Frații mai mici", așa ne numesc) ca să nimicești Natura. În lumea kogi este, de asemenea, imposibil să-ți schimbi locul. În timpul întîlnirilor care ritmează viața colectivă, fiecare ocupă locul care i-a fost repartizat cînd s-a născut: e
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
apropie un polițist. Pe eroul nostru îl cuprinde teama. Dar polițistul nu se comportă cum ne-am fi așteptat: în mod clar e ușurat, chiar fericit că l-a regăsit pe George Bailey. Acesta pricepe că a revenit la realitate. Nebun de bucurie, George Bailey îi sare polițistului de gît și aleargă către casă, strigînd tuturor în cale, chiar și lui Potter, "Crăciun fericit!". Intră în casă și, exaltat, urează un impetuos "Crăciun fericit" celor veniți să-i anunțe arestarea, expertul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
prea tare, beau un pahar în plus ca să mă amețesc. Să fii smintit de ceea ce ar trebui să fii. Înainte mă simțeam, însă, mai puțin pictor, pictura devine pentru mine floare la ureche, o distracție, precum vînătoarea de iepuri pentru nebuni. Atenția devine și mai intensă, mîna mai sigură. De aceea îndrăznesc să te asigur că voi picta și mai bine. Atît mi-a mai rămas astăzi." " Nu mai am timp să gîndesc sau să simt; merg înainte ca o mașină
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să nu pictezi minciuni mai adevărate decît realitatea în litera ei, imposibil să nu accentuezi și mai mult culoarea. Pentru Vincent este imposibil să nu caute să ajungă la realitatea adevărată, la adevărul adevărat. Vincent Van Gogh era, a devenit, nebun? Fără îndoială. Nu se teme din ce în ce mai mult de crizele lui? Nu-i mărturisește fratelui că nu-i "în toate mințile"? A admite această ipoteză înseamnă a analiza relația între nebunia și pictura sa. Mulți cred și acum că nebunia este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
e un bărbat însurat, tată al unei fetițe. În ceea ce-l privește, el e convins că e vorba de o vastă punere în scenă, menită să-i umilească înainte de a-i extermina. "Cei care-și închipuie că vor supraviețui sunt nebuni de legat, au căzut în plasă, dar eu am înțeles perfect că sfîrșitul e aproape, poate chiar în încăperea asta, de îndată ce se vor sătura să ne vadă goi, legănîndu-ne de pe un picior pe altul, încercînd la răstimpuri să ne așezăm
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să plece cu trenul spre o destinație necunoscută, își spune că este imposibil să nu fie sfîrșitul, moartea. Îi ia în derîdere pe cei din jurul lui care speră: cei care găsesc un posibil care să reziste acestui imposibil sunt naivi, nebuni. La Auschwitz descoperă că este posibil să te lași pradă morții, să colaborezi, să încerci să supraviețuiești fără să colaborezi. Trei imposibile contradictorii îi invadează ființa, trupul: imposibil să scapi de moarte; imposibil să nu cauți clipă de clipă să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pe cap, copilul scrutează mulțimea, caută. "Mama! mama!" strigă, întinzînd brațele. Soldatul îl ajută să coboare. Aleargă, aleargă și se aruncă în brațele mamei care se așezase pe cîmpul de iarbă de-a lungul căruia înaintau supraviețuitorii în șir. E nebun de bucurie: "O mie de puncte ca să mori de rîs. Suntem primii. Ne întoarcem acasă cu tancul. Am cîștigat!" Ridică brațele în semn de victorie. Tatăl lui îi explicase că tot ceea ce vedea în lagăr era doar un joc la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]