9,277 matches
-
romanele vieții. Toată istoria asta vastă e menită să curgă din prostie-n prostie și din greșeală-n greșeală, până nu voi mai fi În stare să descifrez o iotă din ea. Tot ce las În urmă e un șir nesfârșit de prostii și greșeli și-o ploaie de lovituri fără țintă ce-mi taie respirația și picioarele. Oasele falangelor deja mi s-au umflat și mă Înjunghie. Mi-am rupt mâinile În bivolul ăla tânăr de Laur. Cât se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu bucăți de pământ din ringole și pietre smulse din caldarâm, care le fac să-și mărească viteza. Tremură pământul de bubuiturile ce se aud tot mai aproape prin fumul și duduitul infernal al bestiilor astea mătăhăloase tăind un culoar nesfârșit prin popor. Zboară pământ și pietre din toate părțile și busturi În combinezoane negre se ivesc pentru câteva secunde ca să tragă capacele turlelor. Se succed din ce În ce mai repede pe o fâșie de țarc pavat cu pământ bătătorit de șenile, mergând În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
meu de plajă de o singură persoană, aproape Împăcați cu acest mod de conviețuire, oricum nefiresc pentru o femeie de treizeci și doi de ani și un bărbat de treizeci și șase, care sunt Împreună de o lună de zile. Nesfârșită era altminteri răbdarea ei, ori de câte ori mă miram cum de-i posibil să nu se satisfacă Într-un fel, deși o vedeam și o simțeam satisfăcându-se discutând cu mine ceasuri În șir despre orice aș fi vrut și despre tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
preț de câteva minute pe fetița aia roșcovană, și asta pentru că nu țineam chiar deloc să le surprind. Îmi era probabil frică de felul cum aș fi reacționat, sau mai degrabă Încercam să savurez pe Îndelete o plăcere amânată la nesfârșit, așa că apăream mereu la ore previzibile acasă, după șase-șapte seara, când ele se săturaseră deja una de alta. De cum mă vedea, pe iubita Ortansei o apuca subit graba, că a stat destul și doamna trebuie să se odihnească și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pântece și pe piept, până-i scapă ca un arc se sub bărbie. O văd dând târcoale testiculelor uriașe cu limba ei mare și roșie de fiară, și se Îneacă și plescăie, Înălțând priviri Înlăcrimate de smerenie spre vârful coloanei nesfârșite a dragostei veghind peste un ținut de verdeață și răcoare În care mă văd reîntorcându-mă. * În câteva seri am ieșit Împreună și am colindat printre tarabele bazarului din stațiune după ceva gros de Îmbrăcăminte. Cât de curând avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
oameni greu încercați de viață, o viață lungă plină de zbucium... bucuria și tristețea se împleteau întrun chip dureros. „ ...Ne-am rărit... ne-am cam rărit..!, continuă tot el, rar și grav, rotindu-și privirea stingher peste noi, cu o nesfârșită tristețe în ochi, evitând cu mult bun simț, cuvântul fatal... Și, din nou sub „Tei”, se lăsa o tăcere grea... grea, ca o piatră de mormânt. Toți, cu ochii plecați... nu îndrăzneam să ne privim, la observația de mai înainte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
plecaseră acasă. Iașul era în fierbere. Străzile orașului, înguste și întortocheate, erau pline de trăsuri, ambulanțe, furgoane militare, soldați șchiopătând sprijiniți în cârje... totul într-o învălmășeală și o forfotă greu de închipuit. La Gară îmbulzeala crescuse peste măsură; un nesfârșit șir de furgoane militare și ambulanțe descărcau răniți din trenuri, și-i transporta la spitale. Peronul gării era înțesat de lume, o lume care stătea claie peste grămadă, întinși pe jos, rezemați de pereți, înghesuiți pe bănci în sălile de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se urni gemând, într-o perdea de aburi groși... și ieși din gară... pierzându-se în noapte. Dinspre șoseaua care șerpuia pe lângă calea ferată, din întuneric, venea larmă de voci, urlete și blesteme, zgomote de mașini, huruit de căruțe... convoaie nesfârșite de camioane... înșirate pe drumuri fără sfârșit... Era îngrozitor să auzi, numai... și, să nu vezi nimic, ceea ce accentua și mai mult aspectul tragic al refugiului. Se creea, astfel, senzația de pustiire și tristețe nemărginită. Marele refugiu al Moldovei începuse
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rămâneau teii, trandafirii și salcâmii.. aici... Mă trezii brusc din visare și mă uitai pe geam în întuneric... Trenul, când alerga orbește în bezna nopții, parcă fugărit de cineva din urmă, când abia se târa în noapte oprindu-se la nesfârșit în gări neluminate, ori în câmp, că s-ar fi spus că nu vine de nicăieri și nu va ajunge niciodată undeva... „ Mărășești... stația Mărășești..!”, murmură cineva întuneric... Eu tresării la auzul acelui nume sfânt „Mărășești”... În minte venindu-mi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
câte a trăit omenirea vreodată... Către ce liman ne îndreptăm, oare?!... Ai dreptate, dom’le, ciudate sunt destinele omenirii..!” Toți din compartiment îl ascultam cu uimire și curiozitate pe noul venit. Da, dom’le... ne-am aventurat prea mult în nesfârșitele stepe rusești...!”, concluzionă tot el sec. „ Dom’le, o mare forță se ridică la orizont... „sovietele”, dom’le..! trebuie să înțelegem..!” vorbi apăsat cheferistul. „ Fii serios, dom’le... Ce forță... Ce „Sovi ete” !.. dacă nu i-ar ajuta anglo-americanii, nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fiecare pedeapsa bine meritată...” .. A doua zi, sâmbătă 15 noiembrie 1947... Soarele palid, se arătă printr-o spărtură de nori, sus, în dreaptul amiezii. Clopotul de la Mitropolie bătu de 12 ori la rând. Dinspre gară, spre Piața Unirii, urcau coloane nesfârșite de oameni... bărbăți, femei, cu drapele roșii, inscripționate cu secera și ciocanul, scandând din toate puterile... „ Stalin! .. Stalin!.. Stalin..!”..iar, câte un agitator, mai tare de gură, dădea tonul.. „ Trăiască tovarășul Stalin eliberatorul țării noastre !”, coloana ovaționa din tot sufletul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu drapele roșii, inscripționate cu secera și ciocanul, scandând din toate puterile... „ Stalin! .. Stalin!.. Stalin..!”..iar, câte un agitator, mai tare de gură, dădea tonul.. „ Trăiască tovarășul Stalin eliberatorul țării noastre !”, coloana ovaționa din tot sufletul... „ Uraa !.. Uraaa..!. ovațiile păreau nesfârșite.. Stăteai profund uimit și te întrebai.. „.. În această țară s-a uitat, atât de repede, deosebirea dintre libertate și samavolnicie... Cetățeni ai acestei Țări strălucitoare, cum de vi sa întunecat într-atâta mintea, încât să socotiți apărători ai libertății voastre
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
1918, An mare și sfânt, tot în noiembrie...când, spontan, cetățenii Iașului s-au adunat, tot aici, în jurul Statuii Domnitorului Unirii, și într-o grandioasă manifestație, au sărbătorit triumful românismului. O. Goga, suit pe trepte, la picioarele Domnitorului, în uralele nesfârșite ale mulțimii dădu citire „Cuvântului”, patrioților ardeleni: „.. la Alba Iulia, Constituanta a votat Unirea Ardealului, Banatului și a tuturor ținuturilor românești, la Patria Mumă, cu unanimitatea celor 1280 delegați... Unirea întregului neam românesc într-un singur Stat, unit în hotarele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Constituanta a votat Unirea Ardealului, Banatului și a tuturor ținuturilor românești, la Patria Mumă, cu unanimitatea celor 1280 delegați... Unirea întregului neam românesc într-un singur Stat, unit în hotarele lui etnice și istorice” Și atunci uralele mulțimii vuiau la nesfârșit... Miile de ieșeni, bătrâni si tineri, bărbați, femei și copii, toată suflarea românească se bucura pentru neamul românesc. Acum, după treizeci de ani, de atunci, mulțimea înfiera cu „mânie proletară”, și îi condamna la moarte, chiar pe cei care făcuseră
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
De două zile și două nopți, frământat de gânduri, n-a mai schimbat o vorbă cu camarazii săi, a mărșăluit în neștire... se părea că-i ignora pe toți. El nu vorbea decât cu propria-i ființă.. întrebându-se la nesfârșit.. „Cum de mi-am pierdut cumpătul, măsura,.. cum ?!”, în el redeșteptându se gândurile, bântuindu-l ca stafiile o casă pustie. În ochii lui nu mai găseai trufia de altădată, ori acel zâmbet, liniștitor, fluturându-i pe buze, nici privirea aceea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
iar capetele cu chipiu cu tot rânjeau, înfipte în gardul postului de miliție, în flăcări până la cer. Era o imagine sinistră.. ca în iad, era ceva de neînchipuit.. care cutremura sufletul omenesc. Un tremur îl cuprinse, întrebându-se sincer.. la nesfârșit: „..cum am putut.. cum am putut..?!” „În timp ce „ei” vor răscoli munții Stânișoarei.. și Bistriței... noi nu vom sta cu mâinile în sân.. De aici de pe Hășmaș... vom porni alte ambuscade, pe valea Tarcăului.. vom trece Gosmanu în Depresiunea Tazlăului și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
avea instinctul primejdiei al sălbăticiunilor, presimțea nenorocirea că vine ca un vânt rece... O clipă a lipsit să ordone: „Scularea și plecăm..!”, dar, văzându-i cum dorm, i-a fost rușine să-și anuleze hotărârea... Adormi și el cu o nesfârșită părere de rău în suflet. În foșnetul nopții, i se păru un glas... „Destinul hotărăște..!”, și mintea îi repetă rar... „Destinul”...”. A doua zi, duminică, calendarul ortodox prăznuia, odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului. ... Trecuseră aproape două luni de când Alistar, bărbat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
închis ochii strâns... strâns, până la durere, cufundându-mă cu gândul la Căpitanul Baltă... care, în închipuirea mea, apărea mare, tot mai mare... lângă el apărură încă doi.. trei.. tot mai mulți, până ajunseră un convoi de osândiți... care, creștea... creștea nesfârșit de lung.. și, în care l-am zărit pe Florin.. și pe alții... M-am pomenit murmurând, sub pătură, cuvintele bătrânului din Poiana Teiului... „Cu toți suntem osândiți.. toți !”. Peste puțin se suna deșteptarea. Era prima duminică de după Bobotează.. a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
auzit ce-a spus, ca introducere, despre prefaceri, schimbări în țară etc.. etc. „.. Ca urmare a reformei învățământului, continuă Sfinția Sa, prin planul de învățământ, începand de la toamnă... noul an școlar .. 1948-1949.. dragi elevi... Tăcu o clipă.. lungă, lungă.. care părea nesfârșită, și, pe un ton cât se putea de grav, termină fraza.. Școala noastră, Seminarul Veniamin Costache.. se desființează..!”. Vru să pară calm și stăpân pe sine, dar în sufletul său, era o adevărată furtună. Vestea a căzut ca trăsnetul. În
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
plăcute. Ușa, de la intrare, din stejar masiv, întărită cu vergele din fier forjat, când am împins-o, mi s-a părut mai grea ca altădată. Coridorul, lung și larg.. plin de viața tumultuoasă de altădată acum gol, mi se părea nesfârșit de lung și larg. Era pustiu și rece... ca un cimitir. O tristețe nemărginită îmi cuprinse întreaga ființă. Am urcat la fostele dormitoare... coridorul era pustiu dintr-un capăt în altul. M-am oprit în fața ușii, pe care sta scris
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
parcă să iau imaginea lui cu mine, și am coborât scările de la Capelă, jos la clase. Portarul m-a văzut schimbat la față... nu m-a întrebat nimic, poate, mi-a înțeles tulburarea din suflet. Pe coridorul pustiu, care părea nesfârșit de lung, pașii m-au dus singuri, până în fața fostei mele săli de clasă. Pe ușă scria „Sala T 18”, De aici am ieșit ultima oară, murmurând în lacrimi, cântecul „De-ar fi Moldova’n deal la cruce”, și, alungați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ca să frângă clipa de suspans.. Ne gândeam la acelaș lucru, dar ne feream s-o spunem. Și, tot el continuă, privind roată în jur... „ - Ce liniște... o liniște ca’n cimitir !”. Asta era senzația care ți-o dădea coridorul acela nesfârșit de lung și pustiu, față de cum îl știam noi, cu viața aceea tumultoasă cu o mulțime de elevi, de la clasa întâi până la a opta... Clopotul de la Mitropolie începu să bată rar cu ecouri lungi. La a zecea bătaie, cu un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ai vedea „dublul” tău, și asta nu se poate!” îmi șopti rar un gând. „A-ți vedea „dublul tău”, continuă el, înseamnă a te întâlni cu tine însuți... a te privi în ochi pe tine însuți... înseamnă a pătrunde neînceputul... nesfârșitul, cu tot ce-i între ele... înseamna a-l vedea pe Dumnezeu, si asta nu se poate... E primejdios, îți poți ieși din minți.Ceea ce se cheamă „dublul tău”, ca ființă propriuzisă umană, rămâne invizibil. „El” se naște din spirit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Școala Ieromonahului Veniamin era părăsită... Cei patru Evangheliști de sus, de sub cornișă, binecuvântau.. „Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „.. Cum oare, Dumnezeu a îngăduit o astfel de nelegiuire..?!” Mă întrebam la nesfârșit, ca o placă de patefon spartă. „ - Noi nu putem să-l judecăm pe Dumnezeu..!”, îmi șopti rar, un gând. Simții cum fiori cu spini otrăviți îmi trecură prin trup. Unul din colegi, cu voce joasă, reținută, mă smulse din gânduri
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trecut de-atunci... O prăpastie s-a deschis între noi și trecutul nostru... .................................................. .................... ...Și, încet-încet peste școala de atunci.. începu să se aștearnă lințoliul greu al uitării dureroase, acoperindu-ne ca o ploaie de cenușă.. Pe ruinele ei cad roadele nesfârșitului nostru zbucium...... Vechiul Palat Sturzesc și bisericuța Paharnicului Lozonschi, față în față, stau și vor mai sta... ca doi martori muți, înfipți adânc în trecut sub povara tainelor... Din înalturi, ca o corală antică..., veneau, veneau, mulțimi de voci, ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]