8,671 matches
-
neclintiți în sânul bisericii în care am fost botezați, în care am primit sfânta Împărtășanie, în care ne-au adus părinții de mână, în care prin sfânta Taină a cununiei ne-a fost binecuvântată de Dumnezeu legătura căsătoriei , în jurul căreia odihnesc osemintele strămoșilor răposați în dreapta credință a ortodoxiei, și unde la vremea rânduită se vor întoarce spre veșnică odihnă și rămășițele noastre pământești. Să cercetăm cu credință și cu dragoste Sfânta noastră Biserică, pentru că așa după cum spune David, psalmistul «în Biserica
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de mobilier, măsuța cu trei picioare pe care răsturna mămăliga fierbinte din ceaun când toți ai casei se adunau în jurul ei la ora prânzului, blidarul în care-și păstra vasele necesare în bucătărie, apoi patul pe care trebuia să se odihnească, pentru că se simțea tare trudit atunci când dormea pe podeaua de pământ a casei. Tot din lemn a făcut lada de zestre pentru fiica pe care trebuia s-o căpătuiascâ dând-o după flăcăul pe care aceasta și-l alesese sau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
județul Covasna, azi paroh la Biserica Română din Brașov, ne povestește despre lucrătorii Ursu Aurel, Radu Iuonu și Streza Coman de la Glăjăria din Micfalău, care veniți din Cârțișoara Țării Făgărașului în calitate de specialiști în producția sticlei, la finele secolului XVII se odihnesc în cimitirul satului de acolo, alături de nepoții și strănepoții lor, Urszuly Arpad, Raduly Gyorgy și Strezoly Iștvan, nepoți care la data trecerii în neant nu numai că nu știau o iotă românește, dar nici măcar nu aveau habar că străbunicii lor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ar vrea să-l citească la Muzeul Badea Cârțan de aci din Oprea. Să spicuim mai departe și să vedem ce lucruri interesante ne aduce din neguri de istorie nenea Matei Moraru, care de mult a trecut la cele veșice, odihnindu-se sub o cruce de piatră din cimitirul bisericii din Streza, mulțumit că n-a plecat înainte de a ști că a lăsat celor de după el atât cât a priceput, cât a putut și cât a meritat să se păstreze în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dege telor. Simțea cum freamătă și deodată zvîc ! și nenea Dode rîdea și nu mai putea de plăcere. Joaca lui cu schija dura, astfel, mult. În plus, cum era și normal, nenea Dode îi povestea din război, cînd se mai odihnea. (îi povestea ce-i povestea, apoi mai trecea să se joace cu schija ; se juca ce se juca, apoi iar o mai lăsa și-l asculta pe nenea Dode.) După cum mulți copii știu, bătrînii (nenea Dode nu era un bătrîn
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din nou. Nebuna stătea tot acolo, în picioare, cu chiloții în vine, dar și femeia era în continuare la fereastră și, de cum m-a văzut, a-nceput să mă facă iarăși în toate felurile. La etajul trei încetineam pasul. Mă odihneam puțin, pentru că greul trecuse. La etajul trei, chiar sub noi, locuia doamna Văduva, o doamnă destul de în vîrstă, cu care bunica mea se înțelegea foarte bine și, de cîte ori o întîlnea, stătea mult de vorbă, întrebînd-o ce medicamente mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
asta ar fi însemnat să fac literatură, și am preferat să nu. (Aa, era să uit ! Cine este Bubu... Foarte pe scurt : Bubu e un caras pe care Svetlana l-a cumpărat de la supermarket, de la Mega Image, unde el se odihnea pe niște cubulețe de gheață. L-a purtat pînă acasă într o pungă inscripționată Mega Image, cu un ele fant desenat pe ea, l-a lăsat o vreme pe frigider - tot în pungă -, apoi l-a pus în chiuvetă. Cînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
spațială intergalactică, în a cărei cabină lumina se transforma în culorile curcubeului. O dată depășită fereastra, un val de aer cald venind de jos îi devie puțin traiectoria și făcu să se desprindă încă o picătură roșie, care rămase să se odihnească lîngă pervaz. Nava se re dresă în scurt timp și, după ce atinse punctul maxim de pe orbită, luă în piept hăul ce i se întindea înainte. Accelerația trecu din domeniul negativ în cel pozitiv și viteza începu să-i crească vertiginos
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în mare viteză, fu proiectată într-un indicator pe care scria „ONE WAY“ și de-acolo căzu pe căldarîm. Pe parbrizul Rover-ului rămăseseră cîteva picături roșii și, la cîțiva centimetri de acestea, o boabă de rouă. John Wayne Bobbitt se odihnea acum, cu masca de oxigen pe față și cu penisul la locul lui. O minune a chirurgiei moderne. Aparatele piuiau încurajator : „Piu ! Piu ! Piu !“. Punctul luminos de pe ecran plutea zglobiu, executa mici piruete și lăsa în urmă o dîră verzuie
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
clipe de confort intelectual și o stare psihică de bine”, scria în același loc profesorul, evocând anii și întâmplările mult mai apropiate. Când, după ani, ajunși ditamai pensionarii, ne reîntâlneam la Grădina Botanică din Iași unde, pe câte o bancă, odihnindu-ne, „stimulați de aerul curat, de frumosul armonios din jur, de ciripitul păsărelelor”, reluam de fiecare dată tradiția cenaclistă care avea să se amplifice în cărțile noastre. Pe o astfel de bancă, îmi reamintesc, îl întâlnisem și îl însoțisem în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
i l-au făcut cadou colegii când s-a pensionat. Înainte de a ieși pe ușă, în oglinda încețoșată și-a mai revizuit încă o dată aspectul vestimentar, treabă de care altădată se îngrijea Mărioara, tovarășa lui de viață, Dumnezeu s-o odihnească. Ce inspecție riguroasă îi făcea ea înainte ca el să plece undeva! Chiar dacă trebuia să meargă doar până la piață, cale de o stație de tramvai, el trebuia să arate impecabil. Uneori, când era grăbit sau abătut, refuza să-i accepte
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
aerul și asfaltul. Lui Dumitru Dascălu i se făcuse cald și îl încerca o stare de oboseală, mai ales în picioare, și de ușoară amețeală. A început să caute cu privirea un loc unde s-ar putea așeza să se odihnească puțin. O doamnă tânără i-a oferit locul pe unica bancă existentă în stație. Moleșit de căldura razelor piezișe și de oboseala acumulată, a ațipit, sau doar i s-a părut lui, fapt este că, revenind în realitate, a observat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
-o ca adolescentă și s-a îndrăgostit de ea pentru totdeauna. Câți ani or fi trecut de atunci? Iar le-a pierdut șirul. Un scurt popas pe o bancă aflată pe marginea interioară a trotuarului l-a ajutat să se odihnească, privind șuvoiul de lume ieșită la plimbare sau după treburi, care se scurgea în ambele sensuri. Culoarea purpurie apărută pe cer înspre apus îi amintește lui Dumitru Dascălu că soarele se pregătește să-și încheie celestul drum și că în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pentru noi ca să ne ia, și au trimes pe un Franț Căpitan Vetroșanu, c-o samă de Nemți și cătane și cu multă adunătură ce au strâns de Moldoveni..." (Restul nu se poate descifra, monumentul fiind deteriorat). Sub crucea aceasta odihnesc rămășițele soldaților austriaci și ale șefului lor, căpitanul Ferenz, căzuți în lupta de la Nicolina. Pag. 272. Biserica Dancu, dărâmată la anul 1903, pentru a face loc grădinei și anexelor Teatrului Național. A fost unul din cele mai vechi monumente bisericești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
masă scoicile aduse cu care mă mândream nevoie mare. Începuse să se crape de ziuă când am hotărât să mă culc. Am dormit toată ziua și noaptea următoare, mă ajunse oboseala. În ziua următoare m-am trezit mai devreme, eram odihnit doream să reîntâlnesc gașca din colonie. La fiecare prieten i-am dat câte o scoică cadou. În perioada rămasă până la începerea noului an școlar am confecționat diferite casete din carton, pe care le-am împodobit cu scoicile aduse. Cred că
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la Editura Timpul Reșița Lansarea „Dicționarului Artei Naive din România, Reșița 2001 Expoziția a avut un succes deplin încununată cu lansarea firească a dicționarului. Peripeția cea mai mare a fost la întoarcerea spre casă. În camera unde trebuia să ne odihnim am intrat în jurul orei 2 noaptea alături de Boancă și Valentin Boța, fiind toți trei cazați în aceeași cameră. Trenul cu care trebuia să plecăm era un tren personal de navetiști ce pleca spre Timișoara la 5 fără ceva, bilete
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mă înregistră oferindu-mi o cameră la etajul unu cu vedere spre faleza Dunării. După ce m-am instalat în cameră am și coborât să fac o plimbare pe faleza orașului, afară era prea frumos pentru a pierde timpul în cameră odihnindu-mă. Plimbarea a fost bine venită, soarele strălucea cu putere, iar traversând Dunărea cu o șalupă ce asigura trecerea de pe un mal pe celălalt, am avut ocazia să realizez niște fotografii inedite ale portului, imagini ce puteau fi admirate numai
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
privindu-ne de sus ca pe niște intruși ce au îndrăznit să pătrundă în minunata lor lume, în care liniștea e mai presus de orice. Câte un pescăruș ce era mai îndrăzneț poposea pentru o clipă pe balustrada de la pupa, odihnindu-se, privind peisajul ce era lăsat în urmă. Imediat își deschidea aripile largi luându-și zborul, întorcându-se în lumea sa pe tărâmul apelor și a văzduhului, lăsându-ne pe noi trecătorii să ne continuăm drumul în mica noastră drumeție
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Ariadna a apărut pe scenă pentru că incertitudinea nu le-a plăcut niciodată grecilor... Știu că Tezeu nu poate invoca argumentele lui Ulise: Am călătorit mult. Acum sînt obosit și nu mai vreau altceva decît un loc stabil unde să mă odihnesc... Tezeu trăiește torențial, cufundîndu-se pătimaș În evenimente, ca să le părăsească apoi fără scrupule inutile. Iese din labirint nepăsător ca acel tînăr care la Florența traversa Într-o zi strada În dreptul catedralei Santa Maria del Fiore fredonînd Sono contento di morire
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sînt pregătit să Înțeleg de ce, atunci cînd nu mai poate suporta aventura, Ulise se Întoarce În ordinea firească a lucrurilor. El fuge din necunoscut În viața obișnuită; se resoarbe din fabulos Într-un anonimat care-l va lăsa să se odihnească; vrea să nu se mai teamă și să nu mai stea Încordat. Cinicul Ulise crede, În sfîrșit, În ceva. A rătăcit pentru a Învăța să iubească stabilitatea. Cea mai importantă descoperire a aventurii lui e că nu poate trăi decît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bîjbîie la țărm, printre stînci, ca Oedip. Dacă trebuie să plătim emoțiile de pe Acropole, măcar să iau din această frumusețe partea neatinsă de amărăciune. Dealtfel, cunoaștem lucruri pe care grecii le ignorau. Sibaris Se nasc obosiți și trăiesc pentru a se odihni. (Inscripție pe un suvenir din San Marino.) Nu plouă Încă, dar cerul s-a Înnorat și bate vîntul măturînd sibaritismul mării de ieri. Dacă Închid ochii, zgomotul valurilor se aude ca o cascadă. Timpul curgînd dintr-un abis În altul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
apropie numai aparent de cel al lui Sisif. În timp ce la Sisif a trăda Înseamnă a se opri, la Proteu muntele s-a născut din trădare. Fuga nu este stînca sa, ci prețul plătit pentru că nu crede În nimic. Fugarul se odihnește puțin În pielea sa nouă și apoi constată că trebuie s-o părăsească și pe aceasta. Se aud pașii sfinxului. Și e din ce În ce mai evident că, spre deosebire de Sisif care-și rămîne credincios, Proteu va rătăci continuu În această trădare de sine
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
om care sîngerează, schimbă lucrurile prin efort, nu numindu-le altfel. Pe urmele lui umblăm printr-o lume de zei, dar făcută astfel Încît omul poate transforma pămîntul Într-un paradis. Heracles alungă monștrii sau Îi ucide, după care se odihnește sprijinit În măciuca sa acoperită În parte de pielea leului din Nemeea și ținînd În mînă merele din grădina Hesperidelor cum Îl Înfățișează cea mai frumoasă dintre statuile sale datorată atenianului Glycon și descoperită În Cinquecento la Roma. El Încarnează
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
făcut-o numai pentru el. Poate că am făcut-o În primul rînd pentru mine. Am vrut să mă apăr de rușinea de a ocoli adevărul. Trupul lui Polinice Îmi cerea să nu-l las pradă ciorilor, cerea să se odihnească În pămînt. Trebuia oare să mint prefăcîndu-mă că nu știu toate aceste lucruri? Și că n-am Înțeles Întrebarea pe care sfinxul a adresat-o tatălui meu? Nu puteam. Iar moartea e la fel de omenească, da, ca orgoliul tatălui meu cînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o desăvârșire a alegerii; astfel, nu puteam vedea nici una dintre celelalte două Persoane dumnezeiești. După aceea, în capelă, înainte de liturghie și în timpul ei, evlavie din belșug și lacrimi. Apoi, cu mare liniște și încredințare sufletească, asemenea cuiva obosit care se odihnește bine, și pentru a nu căuta și dori nimic, considerând lucrul terminat, dacă nu cumva pentru a aduce mulțumire și din evlavie față de Tatăl și pentru liturghia Sfintei Treimi, pe care înainte mă gândisem să o slujesc marți dimineață. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]