7,850 matches
-
sau de Vest este un areal geografic din Moldova, de 35.806 kilometri pătrați, situat între Carpații Orientali și râul Prut, în vestul teritoriului inițial de 86.783 kilometri pătrați, deținut de către vechiul Principat al Moldovei medievale între Carpații Orientali și fluviul Nistru. Conceptul a început să se contureze în urma Tratatului de la București din 1812, prin care arealul
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
sau de Vest este un areal geografic din Moldova, de 35.806 kilometri pătrați, situat între Carpații Orientali și râul Prut, în vestul teritoriului inițial de 86.783 kilometri pătrați, deținut de către vechiul Principat al Moldovei medievale între Carpații Orientali și fluviul Nistru. Conceptul a început să se contureze în urma Tratatului de la București din 1812, prin care arealul Principatului Moldovei a fost redus la o zonă geografică care, a inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale, în timp ce partea orientală
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
Orientali și fluviul Nistru. Conceptul a început să se contureze în urma Tratatului de la București din 1812, prin care arealul Principatului Moldovei a fost redus la o zonă geografică care, a inclus cea mai mare parte a Moldovei Occidentale, în timp ce partea orientală a fost atribuită Imperiului Rus. În prezent, cea mai mare parte a acestui areal corespunde teritoriului nord-estic al României moderne, restul - extremitatea nordică a "Moldovei Occidentale", aflându-se în componența statului Ucrainean. Atribuirea denumirii de "" spațiului istoric, localizat între Carpații
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
a fost atribuită Imperiului Rus. În prezent, cea mai mare parte a acestui areal corespunde teritoriului nord-estic al României moderne, restul - extremitatea nordică a "Moldovei Occidentale", aflându-se în componența statului Ucrainean. Atribuirea denumirii de "" spațiului istoric, localizat între Carpații Orientali și Prut a fost prezentă în literatura istorică românească sau cea demografică și antropologică încă din perioada interbelică, iar folosirea ei a fost reluată după căderea regimului comunist, inclusiv în utilizarea curentă. Tranșarea distincției geografice clare a spațiului respectiv (o
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
oficial. Mentalul colectiv din România atribuie teritoriului corespunzător din România al "Moldovei Occidentale" denumirea de „Moldova” (simplu, spre deosebire de „Republica Moldova” - denumire atribuită actual statului al cărei teritoriu se suprapune în cea mai mare parte arealului estic al aceluiași principat medieval - Moldova Orientală). Cu sens similar cu cel al "Moldovei Occidentale" se regăsește și termenul de „Moldova de Vest”, atât în perioada de început a secolului XX. cât și în epoca postcomunistă Denumirea de „Moldova” cu sensul de regiunea aflată în nord-estul României
Moldova Occidentală () [Corola-website/Science/334184_a_335513]
-
secolului al 19-lea. După mai multe eșecuri în reintroducerea acesteia, numai în anul 1972-1973 s-a reușit repopulare cu marmote importate din Franța și Austria în trei masive muntoase: Făgăraș și Retezat din Carpații Meridionali și Caliman din Carpații Orientali. Începând din 2010, Alaska sărbătorește la 2 februarie „Ziua marmotei”, o sărbătoare menită să respecte prevalența marmotei, care să-i ia locul "Zilei cârtiței" (în engleză: "Groundhog Day").
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
1810-1884) și a soțiiei acestuia Sophie Dorothea, născut Mallison (1820-1891), fiica proprietarului unei exploatări de cupru Georg Mallisob. Morgen a urmat școlile cadeți din Wahlstedt și Berlin. Pe 14 aprilie 1877 a fost repartizat la "Regimentul 44 „Graf Dönhoff”" (Prusia Orientală) fiind trecut în corpul ofițerilor la 13 noiembrie 1877. La 20 aprilie 1878 a fost transferat la "Regimentul 63 „Împăratul Carol al Austriei și rege al Ungariei”", în care a servit și fratele său mai mare Johann Friedrich (1848-1936). În
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
Acesta a fost fondat de către Alexandru Plămădeală și Auguste Baillayre în anul 1939. Actualmente, patrimoniul MNAM numără peste 39.000 de opere, care reflectă dezvoltarea artelor plastice din sec. XV-XXI. În muzeu permanent funcționează expoziții de artă europeană, rusă și orientală. În 1939, sculptorul Alexandru Plămădeală selectează în jur de 160 de lucrări ale artiștilor plastici basarabeni și români, pentru constituirea primei pinacoteci a Chișinăului, custode-șef fiind numit Auguste Baillayre. Inaugurarea Pinacotecii, are loc la 26 noiembrie 1939, acest lucru
Muzeul Național de Artă al Moldovei () [Corola-website/Science/334240_a_335569]
-
hectare și include rezervația naturală Crovul de la Larion (250 ha). Zona reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în tranziție, râuri, mlaștini, turbării, pajiști și pășuni) în Depresiunea Dornelor, încadrată în bioregiunea geografică alpină a Carpaților Orientali. Rețeaua hidrografică a sitului este alcătuită din pâraiele Silhoasa și Bolovanul (afluenți de dreapta ai răului Ilva), Siminoc (afluent de stânga al râului Teșna) și Pârâul lui Pușca. Situl conservă un habitate natural de interes comunitar ("Turbării cu vegetație forestieră
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
reprezintă o subdiviziune a Depresiunii colinare a Transilvaniei, fiind o succesiune de depresiuni și dealuri situate în partea de est a acesteia , la contactul ei cu Carpații Orientali. Denumirea provine de la caracteristicile reliefului, care este asemanator Subcarpaților. Deși se numesc astfel, propriuzis nu reprezintă o diviziune a Subcarpaților, deoarece sunt diferiți din punct de vedere geologic (nu s-au format în același timp și în aceleași condiții). Fizico-geografic
Subcarpații Transilvaniei () [Corola-website/Science/334405_a_335734]
-
stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), capul-șarpelui ("Echium russicum"), garofiță ("Dianthus capitatus"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), gălbinare ("Serratula radiata"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), centaurea ("Centaurea orientallis"), veronică ("Veronica spicata"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens L."), rodul pământului ("Arum orientale"), inul galben ("Linum flavum"), brândușă de stepă ("Crocus reticulatus"), barba boierului ("Ajuga laxmannii"), măcriș de stepă ("Rumex tuberosus"), iarba „Sfintei Mării” ("Hierochloë repens"), scorogoi ("Phlomis herba-venti ssp. pungens", cunoscută și sub denumirea populară de "bunduța vântului"), ciulin de stepă ("Carduus
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
de a-și păstra identitatea culturală în SUA. A început să redacteze articolul „Les Daces et les loups” (primul capitol din cartea "De Zalmoxis à Gengis-Khan. Études comparatives sur les religions et le folklore de la Dacie et de l'Europe orientale"). În primăvara anului 1959 l-a cuprins brusc dorul de literatură. Nu mai scrisese nimic în limba română de când întrerupsese scrierea nuvelei „Pe strada Mântuleasa...”, cu patru ani în urmă. Potrivit memoriilor sale, el a scris repede în lunile martie
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
Se crede că în perioada preliterară toate variantele catalanei se caracterizau printr-o pronunție neutră a vocalelor pretonice (asemănător cu fenomenul care se întâlnește și astăzi în occitana modernă). La începutul secolul XIII, vocalele /a/ și /e/ pretonice din dialectele orientale au început să se confunde în scris. În aceste dialecte, confuzia între cele două foneme s-a generalizat pentru toate fonemele /a/ și /e/ atonice, proces care se considera încheiat la începutul secolului XV. Ortografia actuală a limbii catalane pastrează
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
axe, în șase dintre care sunt amplasate ferestre, iar în acea centrală intrarea de onoare. Ferestrele sunt rectangulare, cu ancadramente în arc ogival, conturate cu o arhivoltă din muluri, cu timpanul opac. Reliefurile care completează ferestrele sunt dominate de motive orientale: lanțul selgiuc, ciubuce în torsadă, arcaturi ogivale, discuri. Ferestrele sunt aliniate vertical cu ferestrele de aerisire a podului, de aceeași lățime și în stil similar, precum și cu ferestrele demisolului. Accentul compozițional este pus pe intrare, care reprezintă un portal cu
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
selgiuc, ciubuce în torsadă, arcaturi ogivale, discuri. Ferestrele sunt aliniate vertical cu ferestrele de aerisire a podului, de aceeași lățime și în stil similar, precum și cu ferestrele demisolului. Accentul compozițional este pus pe intrare, care reprezintă un portal cu aspect oriental de aivan rectangular cu două ferestre laterale, mărginite de colonete elegante, care se repetă și la portal. Holul intrării este iluminată de o fereastră laterală, iar urcarea la nivelul parterului se efectuează prin trepte exterioare. Fațada laterală are o compoziție
Conacul urban al lui Inglezi () [Corola-website/Science/335202_a_336531]
-
este un scriitor român specializat în indianistică, traducător și eseist privind literatura sanscrită, literatura antropologică cu volume privind scriitorii români interesați de literatura orientală. A participat la Congresul Mondial de Antropologie și Etnologie din India iar recent, la Conferința Mondială de Indologie, New Delhi, 21-23 noiembrie 2015. Studii de filologie 1965, doctorat 1974 - Universitatea din București.<br> Specializări: Universitatea din Roma (1973), limba și
George Anca () [Corola-website/Science/335245_a_336574]
-
Școala de Belle-Arte (patru ani), Școala Muzeului Luvru (un an), La Collège de France (circa trei ani) 28 ianuarie 1904: Debutul literar, cu nuvela „Moș Gheorghe” („Adevărul”, suplimentul cultural „Literatură și Arte”) 1910 și 1911: repetitor la Școala de Limbi Orientale din Paris 1912-1913: lector de limba română la „École des Langues Orientales” din Paris 1.09.1913-5.11.1937: profesor titular la Catedra de Arheologie și Antichități, Facultatea de Litere și Filosofie, Universitatea Mihăileană Iași 1.07.1916-5.11.1937
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
și-a prezentat teza de doctorat, obținând în 1995 titlul de doctor în literatură (PhD). Începând din 1986 trăiește în Franța și lucrează la Laboratoire Communication et Politique din cadrul CNRS și ca profesor la INALCO (Institutul de Limbi și Culturi Orientale) din Paris. A publicat postfața romanului "Rozsdatemető" (Horizont, București, 1974) al lui Endre Fejes. A tradus volumul "Kortárs román drámák" (București, 1983), volumul "Korok, írók, művek" (București, 1983) al lui Tudor Vianu și o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade
Péter Zirkuli () [Corola-website/Science/335334_a_336663]
-
și la mișcarea sioniste. După o croazieră în toamna anului 1936 în estul Mediteranei - prin Constanța - la Atena, Istanbul, Beirut și apoi în Palestina,la Tel Aviv și Haifa, a publicat note de călătorie sub titlul „Momentaufnahmen in Orient” (Instantanee orientale) Kastriener a publicat în anul 1915 un volum de însemnări de călătorie „Asien im Krieg” (Asia în război) cu subtitlul „Drei Monate im mohammedanischen Osten” (Trei luni în estul mahomedan) homedan). În 1932 a publicat la Editura „Moravetz” din Timișoara
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
o specie particulară de doină. Conform etnomuzicologului Tiberiu Alexandru, „dragostea” este un tip aparte de doină, de obârșie lăutărească. Din punctul său de vedere, acest tip local s-a dezvoltat din formule tipice de doină, împletite cu numeroase elemente muzicale orientale. O opinie asemănătoare are și etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu (care a efectuat cercetări mai ales în localitatea Clejani), considerând aceste cântece ca o subspecie a doinei. Pe cealaltă parte, etnomuzicologul Speranța Rădulescu consideră „dragostea” ca fiind un gen liric care se
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
obișnuit de jocuri. Melodia pe care lăutarii din zonă o cântă la "bărbieritul ginerelui" este instrumentală și se întâlnește, ca variantă, pe o arie întinsă, începând din Oltenia, trecând prin Muntenia și Dobrogea, ajungând până în Moldova. Constantin Brăiloiu semnalează originea orientală a acestei melodii, ajungând la această concluzie pornind de la asemănarea dintre această melodie și un marș turcesc. Melodia comună pentru momentele "gătitul miresei", "gătitul bradului" și "legatul miresei" are o la fel de largă circulație, fiind întâlnită în Oltenia, Muntenia și Dobrogea
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
de nuntă al lăutarilor vlăsceni-teleormăneni este destul de variat, cuprinzând melodii de origine foarte diferită: creații populare, culte, împrumutate pe timpuri de la muzicile militare turcești sau de la muzicanți ambulanți veniți din Turcia. Chiar unele dintre cântecele tradiționale românești poartă amprenta influenței orientale, ceea ce dovedește vechimea lor, această influență având loc în perioada de maximă circulație a melodiilor orientale. Un alt eveniment important la care participă lăutari este înmormântarea. Participarea lor la acest ceremonial este, bineînțeles, mult mai neînsemnată decât la nuntă, reducându
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
culte, împrumutate pe timpuri de la muzicile militare turcești sau de la muzicanți ambulanți veniți din Turcia. Chiar unele dintre cântecele tradiționale românești poartă amprenta influenței orientale, ceea ce dovedește vechimea lor, această influență având loc în perioada de maximă circulație a melodiilor orientale. Un alt eveniment important la care participă lăutari este înmormântarea. Participarea lor la acest ceremonial este, bineînțeles, mult mai neînsemnată decât la nuntă, reducându-se la un marș (cel mai adesea un cântec trist, pe care îl cântă în drum
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Superior Greco-ortodox Român, apoi la Școala Reală, continuându-și studiile la Școala comercială superioară obținând bacalaureatul „cu distincție” în iunie 1898. În același an i se acordă o bursă a Fundației Gojdu care îi permite să se înscrie la Academia Orientală Comercială și la Facultatea de Drept și Științe Politice a Universității din Budapesta; în paralel urmează cursurile Seminarului pentru profesori la școlile comerciale superioare. În 1900- - 1901 își întrerupe studiile pentru a îndeplini serviciul militar, dupa care revine la Universitate
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
monastică. Mai înainte de a se retrage în mănăstire, a întreprins un pelerinaj în Țara Sfântă. Prima oprire a fost la Monte Cassino și apoi în cenobiul din Valleluce, unde l-a întâlnit pe celebrul abate sfântul Nil, un mare învățător oriental. Nil aparținea ritului grec și, împreună cu călugării săi, fugise din Calabria pentru a se sustrage din calea arabilor din Sicilia și fusese primit de călugării de la Montecassino, care i-au dat împrumut mănăstirea din Valleluce aproape de Cassino. O dată cu trecerea timpului
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]