8,467 matches
-
vulpea și dihorul. <br> Singurele mamifere mari întâlnite sunt: mistrețul și căprioara ce se întâlnesc din ce in ce mai rar. Dintre păsări, cele mai răspândite sunt: cioară, coțofana, graurul, cucul, guguștiucul, sticletele, rândunica, privighetoarea, bufnita, fazan, etc. <br> Fauna acvatică se găsește în pârâul și Baltă Cocioc, se compune din: pești (plătica, lostrița, crapul, roșioara, caras), broaște, șerpi, șopârle. <br> În partea de nord a localității se află amenajată o pescărie, unde se pot întâlni crap românesc și fitofag. Conform recensământului efectuat în 2011
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
după necesitățile și interesele celor ce le-au construit. Mai recent s-a construit o biserică din zid în centrul liniilor de sat. Este o biserică la Dudăi care a fost mutată in vârful dealului fiindcă era des inundată de pârâul Balta Dudăilor. Era prevăzută cu o tindă, în față cu niște grinzi de jur împrejur care serveau drept scaune întrucât acesta a fost cel mai vechi local de învățătură. La centrul acestei tinde era așternut nisip pe care anumiți copii
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
partea de nord-est a Olteniei, zona vestică a Podișului Getic, la îngemănarea acestuia spre nord cu o largă zona intracolinara și de depresiuni, suind către Subcarpații Olteniei. Având în vecinătatea să vestică și nord-vestică depresiunile Bujorăscu, Ciuperceni, Tismana (străbătuta de pârâul Jilțul Mare), orașul Mătăsari e așezat intracolinar, între dealurile Bohorel (Boorel), Miculești, Bujorăscu și Strâmba-Vulcan, alcătuit fiind din orașul de reședință și din satele Brădet, Brădețel, Runcurel și Croici. Este o zonă cu aspect colinar, cu o variație de altitudine
Comuna Mătăsari, Gorj () [Corola-website/Science/300462_a_301791]
-
sat mic de câmpie cu o suprafață de 2400 de hectare: „vatra satului” ocupă aproximativ 200 de hectare. Este așezat pe drumul care leagă comunele Moțăței și Plenița, la 34 km nord de Dunăre și de Calafat. Este străbătut de pârâul Cristalinul (sau Balasanul) care, din cauza mersului sinuos, este poreclit de localnicii olteni „Coțobâțul”. De-a lungul văii părâul dă naștere unor bălți (Balta Ticăi, Balta Fevroniei, Balta Grădinarului ș.a.) și mlaștini pline de papură, broaște și pești care vara se
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
părâul dă naștere unor bălți (Balta Ticăi, Balta Fevroniei, Balta Grădinarului ș.a.) și mlaștini pline de papură, broaște și pești care vara se transformă într-un rai al gâștelor și rațelor sălbatice. Satul se află pe cele două maluri ale pârâului împărțind localnicii în „cei de neam” (foștii moșneni, boierii, neaoșii, moșierii, „oamenii-cu-stare” etc.) și „sărăntoci” (venetici, cei veniți în sat din altă parte, „străinii” etc.). Dobridorul se învecinează cu Risipiții („cei-cu-case-răsfirate”, la nord-vest, numit azi Unirea) și Moțățeii („cei-infatuați-și-puși-pe-harță”, la
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
s-ar fi decis să pună capăt transhumanței și să se sedentarizeze de-a lungul celor două văi mănoase ale Cristalinului. Apoi, din motive mioritice, cei doi s-ar fi certat scindând târla și moșia în părți ostile separate de pârâu. Fiecare și-ar fi luat neveste din sate apropiate întemeind familii puternice și cu descendențe fabuloase. Ulterior neamurile s-ar fi reconciliat și descendenții de la al patrulea rang s-ar fi căsătorit între ei reconfigurând un clan unitar. Astfel încât din
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
a pus adîncă pecete pe sufletul viitorului poet, iar opera lui o va mărturisi cu vădită înfiorare. Dobridorul pierdut între lanuri, salcâmi și sălcii plângătoare, "gura de rai" a Fântînii Suhatului (islazul unde pășteau oile și vitele), șipotul molcom al pârâului Balasan - toate acestea vor constitui un fond de inepuizabilă nostalgie, transparent în multe dintre poemele sale ("Nostalgie", "Chemare", "Tristețe", "Reverie", "Visare" etc.).” (Răzvan Codrescu, "Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor", Blogurile ROST, nr. 34, decembrie 2005). De asemenea, evocări sugestive la
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
à l’étude de la toponomie petchénègues-comane de la Plaine roumaine du Bas Danube˝ în "Contributions onomastiques", București, 1958; P. Diaconu, Les Petchénègues au Bas Danube, București, 1970) Cristalinul era Balasanul. Ceea ce amintește cu claritate de pecenegul Beșimbac care se traduce prin "pârâul pecenegilor" (în germană "Bissen-bach"). Pecenegii par a fi conviețuit și în alte părți în simbioză pașnică cu românii autohtoni; mulți din ei erau liberi și posedau diplome nobiliare, ca în Țara Făgărașului, și, în timp, au adoptat limba românilor. Concomitent
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
din care 616 hectare intravilan, 3.149 hectare teren agricol, 2.202 hectare teren neagricol ( 1.779 hectare păduri). Relieful comunei este deluros (Piemontul Getic), iar culmile dealurilor se dezvoltă în direcția NV-SE în lungul văii Negomirului, afluent al pîrîului Jilțul. Resursele naturale ale comunei sunt: - resurse vegetale: pășuni, fînețe naturale și păduri - resurse minerale: din analiza resurselor naturale ale teritoriului rezultă că resursele minerale utile sunt extrem de reduse și se limitează la rezerva de cărbune inferior (lignit), care nu
Comuna Negomir, Gorj () [Corola-website/Science/300463_a_301792]
-
satul Piscoiu este capătul liniei de autobuz, se mai spune că este așezat "acolo unde întoarce rata". Așezarea este specifică zonei de deal, casele sunt răsfirate de-alungul văii Amărăzuia pe o distanță de circa 10 km. În partea dreaptă a pârâului Amărăzuia se află Dealul Viilor, numit așa întrucât în trecut culturile de vii ereau pe deal, în prezent culturile de vii de pe deal au fost părăsite. Peste Dealul Viilor se află valea Horga, care separă Dealul Viilor de Dealul Logreștilor
Piscoiu, Gorj () [Corola-website/Science/300464_a_301793]
-
se ocupă cu agricultura (cultivă grâu, porumb, fasole, cartofi, legume) și cu creșterea animalelor (bovine, ovine, porcine) și păsărilor. Clima este temperat-continentală specifică zonei de deal. Pădurile sunt formate în cea mai mare parte din stejar, fag și salcâm. De-alungul pârâului Amărăzuia se găsesc sălcii și arini și plopi. Printre animalele sălbatice din zonă se găsesc iepuri, porci mistreți, vulpi, căprioare, iar printre păsările sălbatice se găsesc cucul, rândunele, turtureaua, vrăbiuțe, ciori. Așa cum se arată în articolul 520 de ani de la
Piscoiu, Gorj () [Corola-website/Science/300464_a_301793]
-
așezat în Câmpia Olteniei, în porțiunea numita câmpia Desnățuiului sau a Băileștilor, la 12 kilometri de Dunăre. De aici, în zilele senine, se văd munții Balcani. Altitudinea satului variază între 47 și 49 de metri desupra nivelului mării, în valea pârâului Balasan fiind de numai 43 de metri. Satul ocupă marginea unui platou cu marginile ondulate, margini care vin din direcția V-NV, dinspre Băilești și coboară ușor spre SE. Diferența de nivel dintre platou și vale este mică, de numai
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
la SE, Cărămiziul, Cârjanul și Sărăceaua, din care doar Cărămiziul sau Lacul ăl Mic mai păstrează un ochi de apă. Către Boureni ar mai fi existat un lac, numit Reni, dispărut încă din perioada interbelică probabil datorită drenajelor. Chiar și pârâul care trecea prin Boureni și alimenta acest lac a cam dispărut.Ultimele trei lacuri menționate aveau amenajate pe maluri instalații de irigat grădinile de zarzavaturi, după modelul adus de bulgarii din Băilești, cu o uriașă roată a grădinarului, învârtită de
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
teritoriul acestei așezări au adus dovezi materiale ale unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în mijlocul satului, între pâraiele Martanos și Fișag, au fost semnalate fragmente ceranice aparținând culturilor "Ariușd faza timpurie" și "Boian faza Giulești". Pe malul pârâului Fișag s-a descoperit un topor de piatră șlefuit, o ceașcă și mai multe fragmente de ceramică dacică. Din locuri neprecizate mai provin vestigii ale culturilor "Criș" și "Ariușd-Cucuteni", un topor de piatră atribuit culturii "Coțofeni", un topor de bronz
Ciucsângeorgiu, Harghita () [Corola-website/Science/300475_a_301804]
-
demult "Farcașfalău", (în , alternativ "Farkasfalva", în trad. "Satul Lupului", "Satul Fărcașului", "Lupeni") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România. . Localitatea Lupeni este situată în partea sudică a județului Harghita, pe cursul superior al pârâului Nicoul Alb, la poalele sudice ale Dealurilor Târnavei Mici, pe DN13A, Corund - Lupeni - Bisericani, la 65 km. distanță de municipiul Miercurea Ciuc. Descoperirile arheologice, destul de puține la număr, aduc însă dovezi materiale ale unei locuiri încă din evul mediu astfel, în locul
Lupeni, Harghita () [Corola-website/Science/300479_a_301808]
-
amenajate) și a folosirii acesteia în gospodării s-a păstrat în această zonă până în prezent. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satului au adus dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe pârâul "Lodor" s-au găsit fragmente ceramice, fragmente de topoare de piatră și vârful unui pumnal de gresie din epoca preistorică, precum și fragmente de vase de tip "Noua". De pe teritoriul satului mai provin topoare de piatră aparținând culturii "Coțofeni", un târnacop
Mărtiniș, Harghita () [Corola-website/Science/300480_a_301809]
-
pe o suprafață de 300-400 m2 - 6 izvoare carbogazoase având că origine o formațiune de travertin. Aceste ape aparțin sectorului nordic al aureolei mofetice a eruptivului Căliman-Harghita. În Bazinul Bilborului există opt mlaștini eutrofe, cele mai semnificative fiind Mlaștină de la Pârâul Rușilor (16 ha), "Mlaștină cu borviz" Dobreanu (4 ha) și Mlaștină Mare a Bilborului (2 ha). Predominanțe sunt pădurile de conifere: molid (Picea abies), brad (Abies albă), larice (Larix decidua), pin (Pinus sylvestris), ienupăr (Juniperus communis). Dintre speciile rare se
Bilbor, Harghita () [Corola-website/Science/300474_a_301803]
-
Sânmartin (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România. Localitatea Sânmartin se află situată în sudul județului Harghita, în Depresiunea Ciucului, pe valea pârâului Vișag, pe DN12, Sâncrăieni - Sânsimion - Băile Tușnad. Săpăturile arheologice făcute pe teritoriul acestei localitîți de-a lungul timpului au adus dovezi materiale ale existenței omului aici încă din cele mai vechi timpuri, astfel la bifurcația dintre drumul comunal și cel
Sânmartin, Harghita () [Corola-website/Science/300485_a_301814]
-
Băile Tușnad. Săpăturile arheologice făcute pe teritoriul acestei localitîți de-a lungul timpului au adus dovezi materiale ale existenței omului aici încă din cele mai vechi timpuri, astfel la bifurcația dintre drumul comunal și cel județean, pe o terasă a pârâului Vișag s-au descoperit fragmente ceramice modelate cu mâna și cu roata, aparținând perioadei dacice din secolele II î.d.Hr. și secolul I d.Hr. Pe teritoriul satului se află o așezare de tip "Coțofeni" și "Wietenberg". În vatra satului
Sânmartin, Harghita () [Corola-website/Science/300485_a_301814]
-
bază este industria de exploatare a materialelor locale, iar funcția secundară este agricultură zoopastorală și producția agricolă vegetală practicate în cadrul gospodăriilor individuale, în condițiile unei dezvoltări reduse a prelucrării primare a acestor produse . În zona spre Muntele Grințieș pe valea pârâului Primatar în perimetrul Preluca Ursului, este situat un zăcământ uranifer cu două zone de exploatare experimentală: Primatar I și ÎI - actual aflate în conservare. Localitatea beneficiază de un oficiu poștal și de un oficiu telefonic și de câteva ateliere meșteșugărești
Tulgheș, Harghita () [Corola-website/Science/300488_a_301817]
-
stejar de pe versantul cu expunere sudică de la poalele Munților Bistriței spre valea Bistricioarei a fost modificată pe parcurs de autoritățile ungare în Tölgyes, iar ulterior a fost redenumită în Tulgheș după Marea Unire; la fel denumiri că Rezu Mare (Nagyréz), Pârâul Mărului (Marpatak), Gyergyótölgyes, etc.. Pe teritoriul Tulgheșului sunt 30 de izvoare de apă minerală din care 11 au fost înregistrate și inventariate. Bioclimatul actual face localitatea propice pentru statutul de Stațiune Balneoclimaterica de interes local. Cele mai importante izvoare sunt
Tulgheș, Harghita () [Corola-website/Science/300488_a_301817]
-
poalele Munților Gurghiului, în depresiunea Praid, la 525 m altitudine (masivul de sare atinge 580 m înălțime). Săpăturile arheologice făcute în această zonă au descoperit materiale ce atestă prezenta omului aici încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe malul pârâului "Mesteacăn", s-a descoperit fragmentul unui topor de piatră ce datează de la începutul epocii bronzului. Pe vârful "Sf. Ladislau" și pe culmea "Trei dealuri", s-au găsit câte un topor, în fiecare loc, în formă de inimă aparținând "culturii Coțofeni
Praid, Harghita () [Corola-website/Science/300483_a_301812]
-
Capra. Buda (izvorul principal al sistemului hidrografic Argeș) izvorăște de sub vârful Arpașu Mic, de la 2.030 m altitudine, din lacul glaciar Buda, iar râul Capra izvorăște din lacul glaciar Capra, aflat sub vârful Vânătarea lui Buteanu. În aval de confluența pârâului Buda cu Capra, a fost construit barajul Vidraru. De la izvor și până în zona municipiului Pitești, râul Argeș are o direcție de curgere N-S, drenând mai întâi pantele sudice ale Munților Făgăraș, străbate apoi Muscelele Argeșului și Dealurile Argeșului, iar
Râul Argeș () [Corola-website/Science/298599_a_299928]
-
de nuanță excesivă, specifică Podișului Moldovei. Hidrografic teritoriul comunei este cuprins în sectorul mijlociu al râului Bahlui,pe teritoriul comunei Bahluiul are o lungime de 15,3 km. Afluenții pe care Bahluiul îi primește în sectorul Belcești sunt Gurguiata, Izmana (Pârâul lui Tomiță; ale cărui ape colectează apele uzate de la canalizarea blocurilor, dispensar și S.M.A.), Coada Râpei ( La Dracea sau Râpa Bârladenilor), Putina (paraul Liteni), Bosia, Valea Morii. În sud sunt pâraie care se varsă în Bahluieț: Filiași, Bejeneasa, Valea Turcului
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
Valea Morii. În sud sunt pâraie care se varsă în Bahluieț: Filiași, Bejeneasa, Valea Turcului. Iazurile de pe Gurguiata pe teritoriul comunei sunt: Savia I, Savia II (Bodaia), Cicadaia, Plopi, Huc. În aceste iazuri se varsă pâraiele: Geana, Dajdia, Bruma, Buhna (Pârâul lui Ciubotă). În scopul protejării comunei de inundații s-a construit pe Bahlui între anii 1971-1976 lacul de acumulare Tansa-Belcești cu o suprafață de 360 ha, adâncime 6-7 m. În trecut o pondere însemnată avea pădurea și desișurile de arbuști
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]