8,628 matches
-
apartament cu 4 camere. Articolul este întregit de o fotografie cu toți cei șapte membri ai familiei, copiii mai mari fiind îmbrăcați, bineînțeles, în uniformă de pionier. Familia cu mulți copii îți dă sentimentul perenității, că treci frumos prin viață, pășești mândru ca un cerb într-o pădure de stejari... Duminica în familie (4/1989, p. 12) - povestea unei familii numeroase - nouă copii care locuiesc împreună cu părinții (tatăl maistru la întreprinderea "Semănătoarea", mama casnică) și bunica. Se subliniază, în spiritul vremii
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
putem controla totul de la birou, elegant și eficient. Merită investiția, chiar dacă luăm În calcul numai reducerea costurilor de Întreținere. Un lucru este cert: prin dotarea locuinței cu un asemenea sistem putem vorbi de o schimbare a modului de viață, vom păși Într-o altă etapă a vieții noastre, În care nimic nu va mai semăna cu ceea ce a fost și În care vom avea mai mult timp liber și mai multă liniște. Există mulți producatori În lume de astfel de sisteme
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Ilie APETREI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93114]
-
al revistei Însemnări ieșene argumenta: „Cu cât vom scoate mai mulți oameni de prim rang, personalități care să influențeze mersul general al culturii, cu atât vom fi mai de folos omenirii și nouă Înșine. Deși mică, țara noastră trebuie să pășească alături de cele mari și - avertiza - n-o poate face decât În domeniul intelectului”. Astfel Încheia, sub flamura aceluiași ideal, Gr.T. Popa, „contribuția noastră la tezaurul culturii umane trebuie sporită”, căci, justifica același spiritus rector, un nume românesc impus atenției universale
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
Black nu se sfiește să presupună că, din punctul de vedere al celor din Coatesville, adresa lui Chapman trebuie să fi fost considerată un scandal în toată puterea cuvântului. În construcția propriului "portret", prin mijloace strict discursive, pastorul pare să pășească, în mod deliberat sau nu, cu stângul, având în vedere modalitatea în care își începe declamația, invitând pe cei de față să își asume o vină în privința căreia, înainte de a fi expuși mesajului conținut în discurs, se simt, cu siguranță
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
surse, de la mass media până la orice influență interpersonală, însă putem spune, cu certitudine, că nu textul adresei președintelui legitimează o astfel de lectură. Or, dacă "dovada" denaturărilor lui Nixon se află în afara discursului său, nu se cheamă, oare, că am pășit, ghidați de Campbell, în acea sală de tribunal, de care doream să ne ferim cu orice preț? Să ne întoarcem, însă, pe terenul criticii retorice, formulând propria noastră apreciere: percepția lui Campbell a opozanților președintelui Nixon este, în aceeași măsură
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
drama" lui McKerrow, în cuvintele - pe cât ne permite interpretarea, care, orișicât, nu este o traducere - pe care criticul alege să o articuleze. La ieșirea din labirintul textului lui McKerrow, vom fi, cu siguranță, alții decât ne recunoaștem acum, înainte de a păși, sub îndrumarea lui McKerrow, în lecturarea studiului său. Mărturisesc că anticipez cu nerăbdare și curiozitate momentul respectiv. În primul paragraf al piesei sale, profesorul McKerrow atrage atenția asupra caracterului marginalizat, îndeobște, al demersului retoric, în general. McKerrow identifică momentul inițial
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
faraonului în urma lor și văzând noianul de apă în fața lor, au fost cuprinși de spaimă și au strigat către Dumnezeu, după ajutor. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise, conducătorul lor: „ce rost au strigătele acestea? Spune fiilor lui Israel să pășească înainte” . Adică: „Eu sunt cu voi, Vă ajut. Dar faceți ce sunteți datori, înaintați! împliniți lucrul vostru!” Iată o poruncă valabilă pentru noi în orice împrejurare. Să nu stăm cu mâinile încrucișate, ci să ne facem datoria, să muncim cinstit
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
întru slava Ta cu suflet curat, cu smerenie, răbdare și dragoste, cu blândețe, pace, bărbăție și înțelepciune și de a fi totdeauna pătruns de prezența Ta. în nemărginita Ta bunătate, Doamne, arată-mi calea voii Tale și dăruiește-mi să pășesc fără de păcat sub privirea Ta. Doamne, Tu Care cercetezi inimile, știi de ce am nevoie. Tu cunoști orbirea și neștiința mea, vezi necredincioșia și rătăcire mea; dar Tu cunoști și dorirea mea, durerile inimii mele și suferințele sufletului meu. De
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
țară moare. Ajuns în Italia, nu poate degusta frumusețea fără margini a acestor locuri: „În această călătorie sufletul nu mi-era liber de a mă bucura de toate frumusețile; nu-mi era îngăduit nici măcar să cobor din mașină și să pășesc prin această pădure de pini, pe sub umbrelele lor ce alcătuiesc împreună o singură boltă de un verde închis.(...) Simt că nu am dreptul la această călătorie și din cauza timpului consumat dar și pentru că nu asupra acestor locuri sunt concentrate datoria
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
o tablă internațională de șah (pp. 214, 312). Nici despre Occident, în general, autorul nu-și face deloc iluzii. După 1944, enorme iluzii au avut și oamenii politici cu mare experiență. S-au înșelat (p. 338). Rezultatul este că Don Quijote pășește în această zonă pe un teren labil, nesigur, etern oscilant, de o ambiguitate fundamentală. Vântul bate când într-un sens, când în altul. Pleacă un general rus și vine un U.S.S., în scopuri turistico-demonstrative, la Constanța. Jocul acesta de balanță
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
complementare. Deci o dublă existență literară, normală și spontană devine perfect posibilă. Fără a pune în discuție, dar nici a privilegia specificitatea, deloc imuabilă. Ea intră în tot mai multe, noi și inedite combinații, încât orice purism devine practic imposibil. Pășim, progresiv, într-o perioadă de interferențe și metisaje culturale inevitabile. Fenomen strict obiectiv, de acceptat și evaluat ca atare. A treia formă, în sfârșit, de depășire a complexelor de orice tip este de a le... ignora pur și simplu. Este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de prejudecăți estetice", în care integrează o mare parte a receptării interbelice, pe de altă parte, "o receptare curajoasă și onestă, comunicând real cu autorul, cu eseistica sa, cu opera științifică, o lectură care-i respectă intenția de a nu păși nicio clipă în "urma" marilor modele, asimilând creația istoriei și construind premisele momentului următor"32. În acest sens, opera lui Mircea Eliade trebuie citită ca un întreg, fiecare narațiune se integrează în totalitatea operei, "așa cum aceasta se include în Marele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu cerul vecini" și totuși nu ne împărtășim cerului, doar "oaspeți" la curțile dorului. Ce să însemne această stare de beatitudine ambiguă, de așteptare a unei împărtășiri amânate? "Așteptăm să vedem prin columne de aur/ Evul de foc cu steaguri pășind"; nu suntem de-ai locului, după cum nu suntem nici de-ai timpului; luăm loc - locuim - în alt timp în această lume fără de timp. În "evul de foc" triumful nostru e efemer, iar ceea ce ni se arată nu ni se dă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
afund fără de vad"28. Revelarea revelatului nu apare decât pe un fond revelator: în obscuritate, în banalitate, în sărăcie, în pustie 29. Coborârea în lumea pustiită, "în vipiile marii asceze"30, este o treptată eclipsare a determinațiilor mundane. Cel care pășește "spre golul de dedesubt"31, încolăcindu-se - cum spune poetul - "pe bezna ce duce-n adâncime"32, îndeplinește un act de expiație, reducție radicală prin care ceea ce se golește devine golul hărăzit împlinirii, pregătit să primească darul sămânței roditoare. "În
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trăi și construi astăzi dacă te rușinezi de istoria recentă, mai ales atunci când aceasta dovedește abjecția umană. A scoate la lumină urâtul semnifică o „curățenie generală”, făcută totdeauna Înainte de o sărbătoare, e o Înnoire Înainte de Paști, o limpezire Înainte de a păși pe un drum nou. trebuie eliminate urmele În suspensie care rămân În spațiul psihic individual și colectiv, altfel acestea Înconvoaie și sufocă spiritul, ancorează gândul și fapta de maluri mocirloase. „Obiectele interne neidentificate”, cum le numesc psihanaliștii, informațiile care nu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
întâmpinăm la Klintehamn. Vine să-l ia cu mașina amicul Kling. (Pare să se considere înjosit de postul de ordonanță.) 20 septembrie Mă trezesc prima oară în seara asta. N-am stabilitate, sunt amețit. Trebuie să depărtez mult picioarele când pășesc. Mă opresc un timp în camera de zi și mă uit la televizor. Cercetătorul rus pe care l-au adus englezii de la avionul de Moscova trebuie să se înapoieze neapărat în Uniunea Sovietică. Trebuie să cer ajutor la dezbrăcare. Iar
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
noi la biserica satului și mă purta pe mine de la o icoană la alta, după o rânduială preluată de ea de depart e, de la ai ei, învățânduămă să fac semnul crucii, ca să mă ferească DoamneĂDoamne de cel rău. O văd pășind în biserică iarăși și iarăși, cu pas mărunt și sfios, gătită în straiele ei de permanentă sărbătoare, în ton cu mireasma florilor de câmp păstrate laolaltă în „lada” casei, privind cu credință icoanele, alăturându-le din pumnul ei mic-mic, mănunchiuri
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
am primit-o! Pentru viața pe care aș fi putut să o ocrotesc și nu am ocrotit-o! Pentru visele pe care mi le-aș fi împlinit și nu le-am împlinit! Pentru necunoscutul în care aș fi putut să pășesc și din teamă nu am îndrăznit să pășesc! Pentru iubirea pe care aș fi putut să o exprim și nu am exprimat-o! Pentru tot ce puteam să creez bun și frumos și nu am creat pentru gloria Ta, Doamne
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
fi putut să o ocrotesc și nu am ocrotit-o! Pentru visele pe care mi le-aș fi împlinit și nu le-am împlinit! Pentru necunoscutul în care aș fi putut să pășesc și din teamă nu am îndrăznit să pășesc! Pentru iubirea pe care aș fi putut să o exprim și nu am exprimat-o! Pentru tot ce puteam să creez bun și frumos și nu am creat pentru gloria Ta, Doamne, și a Împărăției Tale Divine! Pentru că n-am
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
că nu folosește propria lui limbă. Nimic nu mă ține legată de un program anume, timpul nu-mi este măsurat de nimeni, este al meu, fac cu el ce vreau în lumea asta necunoscută, atât de dorită, în care am pășit. Așa că mă îndrept cu ciudatul meu companion spre atelierul său. Și iată. În drumul arachneean pe care-l țes canalele și punțile mărunte, aflu Veneția acea Veneție bătrână, rufoasă, ridată și rău mirositoare, Veneția vânată verzuie a clădirilor leproase prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
șase se deschide biroul de cazare al turiștilor; mi-a mulțumit politicos pentru informație și m-a întrebat, cu același zîmbet amuzat dar amabil, dacă nu simt nevoia să beau o cafea. Și încă cum! Dar nu avusesem curajul să pășesc singură în barul gării! Binecuvîntate fie cafelele în general și cele italienești în special! Ceșcuțele acelea cît un degetar, a căror sorbitură te trezește din somn, din oboseală, din morți, cu biciul lor neiertător de cofeină! Sorbind dintr-un asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ne urmăresc îndelung, cu privirea lor oblică și pătrunzătoare, voalată veșnic de o falsă indiferență. Un zîmbet le mijește în bărbile sure, în timp ce gestul larg al brațelor ne invită să intrăm în pavilion. Cuminți, ne lăsăm sandalele în prag și pășim desculți pe covorul moale și primitor. Ca să mă pot așeza pe jos, așa cum se cuvine, scot fulgarinul din geantă și îmi acopăr genunchii, urmărită cu satisfacție de privirea bătrînilor mulțumiți că poziția tradițională a băutorului de ceai a putut fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în mijlocul arenei un scut uriaș de bronz și un glas nevăzut, cu timbru cald, anunță în sală: "Poveste orientală". În arenă intră un cal alb și în șaua lui se află o femeie neasemuit de frumoasă, în văluri albastre. Calul pășește încet, elegant, ca într-un manej de dresură. Perdelele se dau în lături și apare un alt cal alb, călărit de un prinț frumos, îmbrăcat în argint. Prin gesturi largi, el îi jură iubire și pleacă la luptă. Ea îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pe care am trăit-o de mult sau am visat-o sau mi-a povestit-o un bătrîn așezat pe-un bolovan, acolo, la marginea "drumului mătăsii". Într-un mod insesizabil, galopul a devenit mai ritmic, apoi mai lent. Caii pășesc elegant, ca-n manej, de parcă acum ar fi ieșit din grajd. Călăreții se leagănă în șa relaxați ca la plimbare. Prințesa în văluri albastre se află iar în arenă. Lupta pentru ea a încetat, binele a triumfat, prințul în straie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Abia după ce, ajutat de tovarășii mei, am așezat toate lucrurile, îndeosebi pușca și cofăielul cu branșe, în mijlocul unei căruțe cu fân, cu câte un țol pe cap și cu încetineală de flămânzi, cam pe după-amiază, am luat drumul spre Huși pășind cu fereală peste tot și pipăind cu bețele adâncimea apelor. Dacă nu am fi plecat în ziua aceea, puhoaiele ne-ar fi închis acolo pentru două-trei săptămâni pe ghebul mai înalt unde era coliba. Drum greu până am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]