8,290 matches
-
a căzut în cur de admirație în fața "vitejiei" Măriei sale! îl ia peste picior Isaia. De aici și până la trădare nu-i decât un pas. N-ai teamă. Prea îl urăsc! Dar nu pot să nu recunosc... Nimeni, izbucnește Isaia cu patimă, nimeni, nu-l poate urî mai mult ca mine. Eu am fost, cândva, am fost mare, am fost cineva... M-a decăzut din toate dregătoriile. Ce sunt acum?! Nimeni! Un nimeni tăiat în două, în patru! scrâșnește să-și fărâme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i face de petrecanie Tiranului! Zilele-i sunt numărate... Dar trebuie să punem umărul, să ne arătăm credința față de domnia ce va să vină: "Să-i netezim cărarea"... Ferește-ne, Doamne, se îngălbenește Negrilă. Isaia, cu fălcile încleștate, șuieră cu patimă, crișcă din măsele să le facă fărâme: Cu ce pohtă am să mușc din el! Lup o să fiu! O să-l sfâșii bucată cu bucată! Să simtă toată durerea! Voi răzbuna toate umilințele! Toate! Să fim cu ochii-n patru, mormăie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Domnului, s-a umilit pre sine și s-a lăsat scuipat, batjocorit și răstignit ca să mântuiască omenirea, cu atât mai lesne îi este unui obscur voievod să se umilească pentru ca să-și mântuiască țara... Umilirea aiasta devine înălțare, șoptește Vlaicu. Întâi "Patimile". O să ajungem și la "Înviere"... Cine știe... răspunde Ștefan cu un surâs amar. Stanciu îl privește, îi zâmbește la rândul său: Priviți la el! Zâmbetul! Surâsul de nepătruns al lui Vodă Ștefan! Ce se află dincolo de el? Dumnezeule! Oare ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iertare Mahomed a poruncit să fie aruncați în apele Bosforului cu bolovanul de gât: să fie pildă celor ce-or mai păcătui ca dânșii. Ștefan tace. Se reculege... Face câțiva pași cufundat în el. Înalță capul, vorbește hotărât, răspicat, cu patimă, poruncitor: Iată! A sosit clipa! O singură cale avem! Înainte!... Șendreo! Să se facă strigare! "Moldova în primejdie!" Vodă-Ștefan cheamă "Oastea cea Mare" la luptă! Să se aprindă focuri pe culmi! Buciumele să dea glas de primejdie! Clopotele să bată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vin! Vin! Pe apă și pe uscat! Vin să prăpădească Țara Moldovei!" dictează el răsuflând greu. "Ca pe Dumnezeu vă rugăm! Veniți! Veniți cu oștile voastre! Ziua și noaptea! Veniți!" continuă și vocea lui crește, se aprinde, vorbește repede, cu patimă, strigă fără să țină seama de Tăutu, care face eforturi disperate să se țină după el. "Această țărișoară! V-a apărat! Zid v-a fost! Strajă v-a fost! Ungariei! Poloniei! Creștinătății! V-a fost bine cu mine?!" Mai încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
slobozenia", cum rămâne? întreabă Tăutu. Ștefan pare foarte mirat de întrebare: Păi... am spus doar! Nu! Nu se poate!... Un vuiet ca un mormăit disperat, străbate țărănimea... Ștefan tușește, își șterge cu palma fruntea brobonită de sudoare, vorbește rar, cu patimă: Dragii mei!... Copiii mei! Nu mă părăsiți! Am împărțit împreună și pâinea, și apa; și râsul și lacrima; și viața și moartea... Eu... voi... noi suntem trecători... Moldova e veșnică! Voi... voi sunteți ultima mea nădejde... De plecați și voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dumnezeu! Să treacă munții! Să vină! Să vină! Creștinătatea-i în primejdie! Am zburat! țâșnește Duma. Să vină! Măria ta! se înclină Duma și se retrage în fugă. Ștefan se reculege câteva clipe, apoi, stăpân pe sine, cu hotărâre, cu patimă: Începem cu Hoarda de aur! Trebuie să le facem de petrecanie, repede și degrabă! Apoi, ca un vifor, spre Dunăre! Avem oaspeți de samă!... Șendreo! Poruncă, Doamne! Alegi două mii de viteji, tot unu și unu'! Vă îngropați în mal la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de-i veți zăbovi până mântuim cu tătarii, până sosesc oștile ungurești, până se întorc românașii zburătăciți. Au jurat doar... Pe turcaleți să-i primim "moldovenește", după datină, spune Vlaicu clipind hâtru. "Moldovenește", cum altfel!? râde sarcastic și înflăcărat, cu patimă Ștefan. Pitulați în poala codrului, le luăm urma; ne ținem de ei, ca scaiul de oaie! Clipă de clipă! Zi de zi! Noapte de noapte! Îi hărțuim! Îi lovim! Îi ciomăgim! Le punem foc! Îi altoim cum ne vine bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
marș halucinant într-o țară a morții, în care totul arde, totul fumegă! Și aerul să ardă! Și pământul să ardă sub tălpile cotropitorilor! Moldova să fie Iadul! Tăciunarii mei au și aprins feștila! strigă Mihail. Ștefan se aprinde, cu patimă, văzând, trăind tot ce povestește, tot ce poruncește: Capcanele îi vor aștepta gata țepuite! Prăvălim peste ei pădurile înținate în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim grânele, fânețele! Le săgetăm dobitoacele de povară cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu iarbă de pușcă, chervanele grele de merinde! Ștefan se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei să dea!... Formidabil! Fantastic! "Năzdrăvanu' " ista... "ca mâța", strigă-n cor boierii entuziasmați. Ștefan zâmbește cinic și continuă cu aceeași patimă, sarcastic, încrâncenat: ...Și-n puterea nopții, când turcaleții osteniți dorm somnul cel greu și dulce, noi, în șalvari, cu turbane, boiți cu funigine pe chip, ne strecurăm, pâș-pâș, sugrumăm străjile. Ca fulgerul cădem asupra taberei! Lovim! Ucidem! Ardem! Foc!! Foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu... să nu gândești rău despre Voichița... A venit să-și ia rămas bun... Se întoarce la mânăstire... la bolniță... la mânăstire... Voichița se prelinge ștergând zidul cu spatele, se prelinge spre ușă... Domniță, nu pleca... spune Maria încetișor, fără patimă. Rămâi... Nu vreau să vă tulbur despărțirea... Câteva clipe numai... Ștefane! Eu nu plec la Hotin! spune ea cu hotărâre. Cee?! Cum așa?! Pentru ce?! M-am hotărât, Ștefane, spune ea cu o voce blândă, calmă, detașată. Mă retrag la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care va pleca, spune ea cu o voce stranie, cu capul plecat, în șoaptă. Departe... Pentru totdeauna, adaugă și înalță ochii, împreunează mâinile a rugăciune. O rog pe buna Doamnă să mă ierte... Nu, Domniță, spune Maria, cu resemnare, fără patimă. Rămâi. E dreptul dragostei. Eu... eu sunt aceea care va pleca... Într-un fel, am și plecat... Tace. Tăcere... Ștefan, chinuit, pe gânduri, se duce la fereastră. Privește luminițele lumânărilor ce se răspândesc pe ulițe. Departe, în surdină, la Mirăuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
În genunchi, netrebnicilor!! îi brutalizează Duma. Lasă-i... și Ștefan îi contemplă, așa cum stau îngenuncheați, înfricoșați, cu capetele plecate. Cât p-aci, dragilor, să mă strămutați în gropniță, la Putna, le spune apoi cu o voce surprinzător de calmă, fără patimă, cu ironie, zâmbind chiar. Va să zică, pohtiți alt domn... mai bun, mai vrednic... Să închinăm dar, în sănătatea Măriei sale Alexandru Aron Domn și Voievod a toată Țara Moldovei! spune ridicând cupa cu otravă. Trăiască!! închină el și duce cupa la buzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu i-a adus, într-o vreme când toată lumea a apucat tot ce a putut, nimic. Nici onoruri, nici profit. Pe de altă parte, de reținut este că, așa cum o recunoaște, Valeriu Cristea s-a implicat pătimaș în politică. Iar patima aceasta l-a făcut să fie, la rândul lui, agresiv și nedrept. E adevărat că nu e normal să fii privit de sus fiindcă ai alte păreri politice, dar dacă părerile lui Valeriu Cristea au fost respinse cu brutalitate, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aveau numai păcate, ci își aveau și ei argumentele lor. Numai că dacă autorul unei cărți de felul celei pe care o comentez s-ar sili să fie obiectiv, e foarte probabil că produsul lui literar ar fi banal. Tocmai patima și, mai ales, adânca subiectivitate îi dă valoare unei asemenea cărți. Cert mi se pare că drama, reală, a lui Valeriu Cristea s-a grefat pe un complex al înfrângerii și al nedreptății. Despre nereușita de a se face acceptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
A doua și a treia zi nu am vorbit decât despre asta, cu cei pe care îi știam „microbiști”, firește. O anumită reținere trebuia să-mi impun, totuși, fiind vorba de... „ruși”. Meciul se jucase într-o miercuri, în „săptămâna patimilor”. Duminica următoare, de Paști, invitați la masă de cumnatul meu, am luat metroul spre Militari. Și ce să vezi? Minune mare! În timpul călătoriei, cineva a început să vorbească tocmai despre meciul de miercuri, lăudându-i - fără nici o reținere în ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stăruințe din partea mea, o colegă de la România literară mi-a împrumutat în fine, pentru o săptămână, prețioasă casetă (pe atunci domicilia la noi, împreună cu un nepot, căruia îi aparținea, un aparat video; între timp, ambii ne-au părăsit). Săptămână a patimilor! Vedeam, deși îmi făcea aproape fizic rău, filmul în fiecare zi, uneori de două ori pe zi, sau revedeam fragmente din el. La sfârșitul acelei maladive săptămâni a „căinței”- era în prima decadă a lui martie -, într-o duminică după-amiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fiul meu iubit, Duminică unde vei fi?” „Port steagul de-nvingere împodobit cu glorii.” O, Iisuse, Domnul meu, Profetul din Nazaret. Auzită pe 7 octombrie 2001, la Bajura, de la o femeie în vârstă, care a trimis ajutor la Locurile Sfinte Visul Patimilor Domnului Iisus Iată, ziua de durere Plină de amar și jele, Iată, ziua cea de plâns Pentru Dulcele Iisus. Acum Iuda făr-de-lege Cu dușmani la Iisus merge, Că L-a vândut pe Cel Sfânt Pentru treizeci de arginti. Cu sărutare
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Pirgu, sărmanul. Rugați-vă pentru el ! De la Matei cetire... (Patru note) 1. „...un vals care era una din slăbiciunile lui Pantazi, un vals domol, voluptuos și trist, aproape funebru. În legănarea lui molatecă, pâlpâia, nostalgică și sumbră fără sfârșit, o patimă așa sfâșietoare că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință” (M.I.C., Opere, București, 1936, pp. 65 și 188). Discutând cu prietenii, ne întrebam : ce vals o fi fost ăsta ? Întrebare perfect stupidă : ce vals să fie ? Un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fi destul de explicabil la cei crescuți în anii cincizeci, când Ibrăileanu era recomandat în calitate de „critic științific” și prezentat pe latura sa cea mai caducă. Analizele disociative, infinitele nuanțe de o finețe arahneeană, observațiile în lanț, acute, penetrante, cordialitatea complice în patima literaturii, formulările scânteietoare, toate acestea, care, laolaltă, constituie esența spiritului său, rămâneau secrete, știute doar de cei ce apucaseră să le știe. Între cele două războaie, Ibrăileanu fusese la Iași obiectul unui veritabil cult, devenise o figură legendară ; în același
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe-un rege ce-mpînzește globu-n planuri pe un veac, Când la ziua cea de mâine, abia cuget-un sărac. Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții; La același șir de patimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii sau neghiobi”. LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ În mijlocul câmpiei, apa râului Buzău se strecoară alene spre albia mare a Siretului. Șerpuirea râului este atât de întortochiată, încât pare a fi un fir de lână
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
s-a bucurat mereu succes, fie la Timișoara, când încă mai erau bani pentru deplasare, fie în străinătate. Distribuția a fost alcătuită după cum urmează: Adina TudosăWaletin-Weisenberg, cu siguranța muzicală cu care ne obișnuise odinioară, a conturat o Leonora stăpânită de patima unui amor sincer pentru vrednicul Trubadur. Cu o știință a cântului, a învins dificilele încercări la care Verdi supune uneori cântăreții, chiar de la începutul multor opere. Rolul Manrico, realizat de Daniel Mucedu-Magdal, prin interpretarea din seara respectivă, a amintit de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mai dificile. Pe ansamblu însă, a susținut corespunzător partitura. Dirijorul Ciprian Ion a condus cu siguranță întregul spectacol, stăpânind cu autoritate profesională ansamblurile mai dificile, de care nu duce lipsă opera respectivă. PREMIERĂ INEDITĂ LA OPERĂ Aflându-ne în săptămâna patimilor, credem cu mai multă tărie că nimic din ce se întâmplă pe lumea aceasta nu este întâmplător. Totul se face după voia divină. Când privim retrospectiv anumite fapte, de multe ori spunem, pe drept cuvânt, că așa a fost voia
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
căci pe lângă domnia sa cresc flori publicistice la Sărcia, Satu-Nou, se organizează festivaluri, expoziții de artă, aniversări, lansare de carte și nu rareori beneficiază și Ginta Latină care i-a consacrat un stand de cărți sub genericul "Vasile Barbu sub cerul patimilor Valahe". Ionel Stoiț a adus la Iași mesaje de la Beghieți și Novi Sad afirmându-se ca epigramist după cum se arată Într-o dedicație de pe un volum măgulind pe moldoveni: Și Banatul și Moldova Ele-s "fruncea" și de soi ... Și
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
teza germanofilă. Nici un cuvânt de prisos, nici o slăbiciune În legătura argumentelor, decurgeau toate unele din altele ca Într-un aparat de precizie. O minune de construcție logică, un model de raționament omenesc, totul era spus cu mândria siguranței și emoția patimii. Nu Îngăduia moșneagul să se fi putut Înșela o viață Întreagă și acum, la pragul mormântului, convins de infailibilitatea sa, depunea pe altarul patriei roadele jumătății de veac de gândire și de credință”. Fiind sensibil la situația românilor din Transilvania
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]