14,286 matches
-
ani, și-a tradus un studiu critic despre poezia lui Emily Dickinson și l-a trimis unei reviste americane de specialitate - o Îndrăzneală despre care era convins că n-o să-i aducă vreo promovare, poate doar niște belele. Cu un pic de noroc, a ajuns unde trebuia și a fost publicat. Apoi s-a trezit cu o scrisoare de la unul din editorii revistei. Îi transmitea un mesaj din partea unui profesor de literatură din Columbia: ține foarte mult să-i scrie, a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
penibil... a zis securistul rîzÎnd. Vă place chiar așa de mult de mine? Apoi a tăcut o lungă vreme. Nu vreau să ajungem nicăieri, i-a spus tovarășul Bicu, Între timp m-am apucat de yoga, ca să mă armonizez un pic. Un yoghin fără barbă nu s-a mai văzut. Securistul l-a privit fix, descumpănit. Știm și asta, dar nu cred că e cea mai bună idee. În biroul de alături se află colegul meu mai tînăr, tovarășul Gleț. El
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e un lungan cu un aer placid, e ultimul aterizat În această adunătură bizară de soldați. Din motive doar de el știute, nu are o disponibilitate de comunicare prea mare, ca orice lungan, privește lucrurile de sus, mijindu-și un pic cam disprețuitor ochii - sper să-și dea seama pînă nu e prea tîrziu cît de dăunătoare e atitudinea asta, mai ales aici. Călin stă pe bordura de beton a biutei În care e Îngropat tunul. Trag cu ochiul la mîinile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
drum. Orbecăim mai bine de o oră, bazîndu-ne mai mult pe instinctele calului, iar cînd ajungem În cazarmă, haosul e maxim. În mod cert, lumina vine de la stîlpii de iluminat și nu e doar o iluzie - numeroasele clădiri feresc un pic zona de aburul satanic. Cineva țipă la noi să ne Întorcem repede În baterie - recunosc vocea locotenentului Stanca, care fuge spre Aro-ul comandantului Într-un echipament amenințător. Un pluton de transmisioniști stă Înșirat pe o alee În timp ce un locotenent
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
extrage de sub pătură și Își caută pantofii pe sub pat cu picioarele. Așteaptă să fie operat, dar boala de care spune că suferă nu cred că există În nici un manual de medicină. E bine că e Încrezător. Acum, ar ieși un pic pe hol să discute niște lucruri cu cine s-o nimeri. Bun, deci știm unde facem Revelionul anul ăsta. Dar ce se Întîmplă, care-i treaba cu războiul de la Timișoara? Moise pune Întrebările. Țăranul se uită la el ciudat, din ce În ce mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a omorît camionul, o face ea acum. Ce vrei să-ți mai spun? Nu mai e nimic de spus... Se vede bine... Stă pe marginea patului cu un soi de zîmbet stînjenit pe figură, se uită prin salon căutînd un pic de sprijin, se fîțÎie, caută ceva În geantă, apoi se oprește brusc și oftează dramatic. Se preface foarte bine, știu ce vrea... cum aș putea să nu știu? E maică-mea, vrea ce vor toate mamele. Vrea să mă facă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niciodată pînă acum. SÎnt semne cît se poate de proaste pentru regim. Se face din nou legătura la miting. Ceaușescu anunță majorarea salariilor, a pensiilor și a alocațiilor pentru copii. Bun, dar nu spune că s-ar da drumul un pic și la căldură, așa că nu avem de ce să sărim de sub pături. De asemenea, vorbește despre anumite pericole externe care ne pîndesc țara și care pot să ne subjuge poporul. Dar cuvîntarea lui ciudată și abstractă se Întrerupe iar abrupt, după
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu rudele venite În vizită. Toată lumea discută cu toată lumea, dar cînd am trecut noi, ca niște autentici răniți de război, s-a făcut o clipă liniște și cîțiva au Întors capul. De ce fac treaba asta? Pentru că sîntem militari? SÎnt un pic paranoic, toată situația ne Înnebunește. Nu știm nimic. Flecăreala lor e destul de vagă, nimeni nu spune ceva anume. Totuși, la un moment dat se aude o voce care zice că a primit un telefon din București de la o rudă care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar ei sînt civili. Nu știm care e adevărul, nu poți să ai Încredere În niște vorbe aruncate astfel pe un hol de spital. Nu știu de ce am senzația că privirile pline de compasiune de ieri și-au schimbat un pic temperatura. Oamenii ăștia se uită urît la noi. Și nu cred că e de vină doar treningul meu. Radioul o să-l mai deschidem dimineață. Mă ascund după o carte, În timp ce Moise primește ultimele vești de la colegul nostru de salon, țăranul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În toi - deși veselia lipsește. — Fraților, Tiranul a fugit, se aude o voce explozivă din difuzor, Înterupînd șirul muzical. Cuvintele ajung la mine, cum stau ascuns În cartea mea. Ajung, dar nu am un receptor pentru ele. Receptorul e un pic pierit de foame, de frig, de o resemnare Îngrozitor de comună. A fugit? Unde? Sigur a fugit? Cum să fugă? E posibil? E legal? Nu mai e stare de necesitate? Ce dracu’ tot spune ăsta? A fugit Ceaușescu? Ceaușescu nu mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
IAS) — Eu vă zic că să mai ascultați și... Doctorul ar vrea totuși să mai spună ceva. Dar vorba Îi e curmată: — Ce zici? Ce să mai ascultăm? Da’ de unde știi tu dom’le atîtea? De ce n-ai răbdare un pic să vedem și noi despre ce e vorba și cum stau lucrurile. Le știi tu, așa, dinainte... Te pome nești c-oi fi agent! Și vrei să ne bagi prostii În cap. Hă-hă-hă. — Ei, știe că ascultă Vocea Americii, se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
hrean ras - pasta albă se vede plutind solemn În soluția de oțet, Împreună cu cîteva boabe de piper. Mirosul culinar străbate mirosul tutunului și Împreună creează o atmosferă de bunăstare, care se asortează cu momentul victorios. Gesturile lui sînt ceremonioase, un pic pedante. În timp ce mestecăm voioși, vorbim despre ultimele știri, despre confirmarea informației că Ceaușescu a fost capturat. Eu sînt Îmbrăcat În treningul meu NEON, Îmi lipsește o sprînceană, iar arcada e cusută ca Într-un film de groază. Am o barbă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stofă Îngrozitoare, și are ochelari cu lentile fumurii. Probabil că s-a ras dimineață, dar arată ca și cum i-ar prinde bine s-o mai facă Încă o dată acum. Are un păr lung, care-i cade peste urechi, și e un pic grizonant prematur. Ne uităm În jos, apoi În sus, În timp ce discutăm, și cuvintele pe care le emitem par de neînțeles, ne vine și nouă greu să credem ceea ce spunem printre Îmbucături. Ca și cum gurile noastre, care pînă ieri erau obișnuite să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un acces de curaj, e aproape prînzul și nu prea se Întîmplă nimic În Caracal, toată lumea e În fața televizorului, orașul Își trăiește Ajunul Crăciunului, Într-o stare de euforie nesperată. Prin fața spitalului trece o stradă, poate fi numită, cu un pic de bunăvoință, bulevard. SÎnt momente În care e pustiu și momente În care trec oameni care se manifestă euforic. Toți trăiesc cu intensitate momentul și cînd ne văd fețele radioase se exprimă zgomotos: Ole-ole, Ceaușescu nu mai e! Pe unele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe noi de frig toată noaptea. Ni s-a spus că există amenințarea unui atac aerian, că radarele Înregistrează o invazie de elicoptere sau cam așa ceva. E un pod peste Olt la Stoenești... Știi unde? Mă rog, șoseaua urcă un pic pentru că podul e mai Înalt, la nivelul digului... Pe-acolo au trecut mașini toată noaptea... se vedeau farurile cum se Înalță și apucații ăștia Încercau să ne convingă că sînt elicoptere care atacă unitatea... Nu am pierdut nimic. Ce povestește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și un lanț, lacătul mare atîrnă ca un simbol. Ce nu știu actorii care stau și fumează și discută În holul de la intrare - gluma asta trebuie să Înceteze, să deschidă cineva ușa! - e că directorul teatrului i-a cerut un pic mai devreme, cînd ei erau sus la cabine, În foaierul de lîngă scenă, În cabinele de machiaj sau pe unde or mai fi fost, i-a cerut pompierului de serviciu să Închidă și să pună lanțuri pe toate ușile teatrului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
siguranța instituțiilor statului socialist. Păi ce, bă, noi sîntem instituție socialistă de stat sau teatru națio nal? Noi sîntem artiști... Să stea el s-o păzească. Auzi la el, instituție... Dacă nu se mai ține spectacolul, mergem acasă, țipa un pic mai devreme pe hol unul din cei doi maeștri, ceea ce l-a determinat pe director să zăvorască ușile. Așa că acum stau toți În holul de la intrare și nu le vine să creadă ce se Întîmplă. Cu ce pot eu să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întins la vorbe pe culoar, apoi s-au Împrăștiat În cabine. Știu foarte bine că, deși e o situație ridicolă, directorul nu face treaba asta de capul lui, a primit niște ordine de la prefectură și de-acolo ordinele vin un pic politic, așa că deocamdată se resemnează, ba chiar ar fi bine să nu se mai dea În spectacol, cine știe cum se poate interpreta gestul lor și la ce ar ajunge? Iar dacă e vorba despre evenimen tele astea incredibile despre care se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am cunoscut pe Claudiu, tipul Împușcat În picior, a venit și ne-a cerut o țigară, așa că stăteam trei eroi de război și povesteam la scrumiera de aluminiu din capătul culoarului tot felul de tîmpenii, tipul e chiar simpatic, un pic mai scund ca mine, șaten, are o logoree de neoprit, s-a Împușcat În picior singur, În tranșeu, În noaptea În care a Început nebunia, se juca cu arma și pur și simplu s-a descărcat, noroc că nu era
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din asistente, tipa aia tînără și drăguță, a trecut pe lîngă mine exact cînd intram În salon, m-a prins de braț și mi-a zis: Am o surpriză pentru tine, o să vezi, eu sînt Delia, așa a zis, un pic stîngace, și mi-a Întins mîna și apoi a dat să-mi trîntească un sărut pe obraz, dar nu știu cum naiba a ieșit că l-a nimerit mai mult pe colțul gurii și a fugit rușinată și cam tot culoarul se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
par responsabili, e bine ca tu să stai cuminte aici pînă se mai liniștesc lucrurile, o să vorbesc cu Emil să te mai țină În spital. I- auzi, să stau cuminte, Doamne Dumnezeule! Să stau cuminte? Nu crezi că exagerezi un pic? Cum adică exagerez? Adică exagerezi... În fine, las-o baltă... Vezi? Tu Începi! Încep ce? Tu nu auzi ce spui? Moise și țăranul s-au ridicat În fund și și- au așezat mai bine pernele, au bilete gratis, spectacolul poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Vezi? Tu Începi! Încep ce? Tu nu auzi ce spui? Moise și țăranul s-au ridicat În fund și și- au așezat mai bine pernele, au bilete gratis, spectacolul poate să Înceapă, așa că În final a reieșit că sînt un pic nerecunoscător, ea a venit să-mi aducă mîncare, să vorbească cu Emil să mă mai țină În spital, iar eu mă port cum mă port cu ea, cam asta lăsa de Înțeles, nici măcar cu cuvinte, ci cu priviri prăbușite spre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai țină În spital, iar eu mă port cum mă port cu ea, cam asta lăsa de Înțeles, nici măcar cu cuvinte, ci cu priviri prăbușite spre podele sau ridicate spre tavan, cu oftaturi discrete, cu zîmbete de o bunăvoință un pic forțată și, În cele din urmă, cu felul În care și-a luat la revedere și a pășit pe ușă. De ce trebuie să fie de fiecare dată la fel? De ce sîntem prinși În acest mecanism fără greș al mizeriei și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care nu era de trup nespălat, un alt fel de miros, special, un miros foarte greu, foarte-foarte greu, un miros periculos, ceva Între mistreț și groapă de gunoi și medicamente stricate, un miros nemaiîntîlnit care năștea spaimă. Stop, stai un pic, am reușit să zic gîfÎind, În timp ce ea mă ajuta să-i strîng sînii cu putere ( În mod surpinzător, pipăiam o pereche de sîni mici și foarte geometrici), mă, lasă-mă, că n-avem timp, a zis și din cauză că se tot
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e libertate, a rîs ea, trăgînd hainele de pe mine și lipindu-și pieptul delicat de bustul meu gol, bă, da’ iote cît sînt pe lîngă tine! a zis și a Început să rîdă, uite unde Îți ajung, ia stai un pic, să văd, s-a lipit cu fața, În Întuneric, mirosul a dispărut și a Început să mormăie și să geamă, frecîndu-se cu putere de picioarele mele, aproape să mă răstoarne. E oare posibil să ne punem un pic de acord
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]