10,156 matches
-
Răduțești, locuiau moșneni. Deși ridicată în partea de jos a satului, tradiția susține, totuși, că biserica a fost ridicată pe locul culei familiei Butoi, întemeietoarea satului. Conform pisaniei de peste ușa de la intrare în tinda femeilor, biserica a fost tencuită și pictată în interior și pe exterior în 1889: ""In numele Tatălui și al Fiului și al santului Spirit, Treimea cea de o fință și nedespărțită. Aciastă santă și Dumnedzeiască Biserică ce portă hramu Santu Nicolae s'a prefăcut din facia temeliei
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
New Jersey, unde s-a specializat în cadrul Eticii sociale, având coordonator pe ilustrul profesor Dr. Charles West. În paralel cu munca de cercetare și documentare, și-a redactat o bună parte din teza de doctorat. Cu binecuvântarea sa a fost pictată pentru prima dată, între anii 1986-1988, biserica din Băsești, localitatea sa natală. În S.U.A. a desfășurat și o bogată activitate ecumenică și misionară, atât în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române Misionare din America și Canada, cât și în Comunitatea ortodoxă ,Sfântul Fotie
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
devine o importantă activistă pentru drepturile femeilor în România. Împreună cu bunicii, Cecilia Cuțescu se mută la București pentru a frecventa prestigioasa Școala Centrală de Fete. Pasionată de artă de la o vârstă fragedă, se ascunde în timpul orelor de școală pentru a picta. La terminarea școlii, familia Cuțescu cere sfatul pictorului polonez Tadeusz Ajdukiewicz, o personalitate cu renume la vremea ceea, care confirmă talentul Ceciliei. Artista este trimisă la München în 1897 unde studiază la Damenakademie cu profesorii Fehr și Schmidt, iar în
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
Str. Vasile Alecsandri, nr.16, care devine căminul familiei. Construcția este încheiată în 1911, iar între 1913 și 1917 artista decorează interiorul cu numeroase picturi murale de inspirație simbolistă având ca subiect figuri feminine și o vegetație luxuriantă. Alege să picteze în encaustică, nu în tradiționala frescă, deoarece culorile obținute sunt mai calde și vibrante. Cuțescu-Storck își creează în această casă un impresionant atelier a cărui intrare este străjuită de un stâlp de marmură verde, replică a unui element arhitectural din
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
un impresionant atelier a cărui intrare este străjuită de un stâlp de marmură verde, replică a unui element arhitectural din Bazilica San Marco din Veneția. Pe peretele opus se află două mari panouri decorative intitulate "Dragostea pământească și Dragostea spirituală", pictate de artistă în perioada 1912-1915. Panourile sunt despărțite de o fântână sculptată în piatră de către Fritz Storck, modelată după ușa bisericii Colțea. Acest diptic evocă convingerea artistei că femeile beneficiază de importante resurse intelectuale și spirituale. În 1918 în incinta
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
Expoziția Internațională de la Paris cu compoziția "Petru Cercel și curtea sa". În afară de compoziții murale, Cuțescu-Storck a creat compoziții de factură simbolistă și peisaje pe pânză, în ulei și în pastel. Un exemplu important este tripticul "Țigăncile", intitulat si "Bucuria vieții". Pictat în 1911, însă din păcate distrus în timpul războiului, tripticul măsura aproape 3 x 7 metri și înfățișa personaje feminine înconjurate de o natură luxuriantă. După cum remarca Petru Comarnescu, deși "chipurile sunt frământate de neliniște, încercări, suferinți, sugerându-ne aceste stări
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
în locul său venind ca preot fiul acestuia, preotul Alexandru Argatu, care s-a ocupta de finalizarea lucrărilor. Proiectul a fost executat de către Gheorghe Papaghiuc, iar pictura a fost realizată de către Adrian Köber din Târgu Jiu. În momentul când s-a pictat "Judecata de Apoi" cu personaje și personificări, acest fapt a deranjat-o pe soția lui Miu Dobrescu, prim-secretarul organizației județene Suceava a PCR. Drept urmare, peste scena executată a fost pictat un iad modern fără diavoli care a fost spălat
Biserica Sfinților Părinți din Boroaia () [Corola-website/Science/308711_a_310040]
-
Köber din Târgu Jiu. În momentul când s-a pictat "Judecata de Apoi" cu personaje și personificări, acest fapt a deranjat-o pe soția lui Miu Dobrescu, prim-secretarul organizației județene Suceava a PCR. Drept urmare, peste scena executată a fost pictat un iad modern fără diavoli care a fost spălat după revoluție, fiind scoasă la iveală fresca inițială. Arhitectura interioară a turnului bisericii a primit Premiul I pe țară al Uniunii Arhitecților din România în anul 1972. Catapeteasma a fost proiectată
Biserica Sfinților Părinți din Boroaia () [Corola-website/Science/308711_a_310040]
-
New York) a fost un pictor român. A studiat la Academia Julian și la Școala națională de arte frumoase din Paris cu J.P. Laurens, cu care a colaborat la executarea unor cartoane de tapiserie și a unor decorații murale. Stoenescu a pictat scene de gen, peisaje, naturi moarte, remarcabile prin subtilitatea tonurilor gri („Natură statică cu lămâie”), dar a fost mai ales un portretist virtuos, excepțional prin darul exprimării laconice și prin viziunea distantă, solemnă, dar nu lipsită de expresivitate („Amatorul de
Eustațiu Stoenescu () [Corola-website/Science/308718_a_310047]
-
îl face la vârsta de 15 ani în momentul în care pictorul francez A.V. Leopold Durand Durangel este angajat pentru a realiza portretul mamei sale. În perioada 1890 - 1900, Eustațiu urmează cursurile primare și liceul la Colegiul din Craiova. Pictează în vacanțele de vară la Brădești, pe malul râului Jiu. Vizitează în anul 1897 o expoziție a lui Nicolae Grigorescu unde se apucă pe loc să execute schițe în pofida nemulțumirii vădite a lui Al. Tzigara-Sarmucaș prezent acolo. În anul 1900
Eustațiu Stoenescu () [Corola-website/Science/308718_a_310047]
-
Delavrancea, cu actorul Iancu Brezianu și cu Alexandru Vlahuță Școala a făcut-o în satul Mărășești, centru de comună, cu popa Lungulescu și cu I. Samfirescu. A fost coleg fostul primar al comunei Titerlești, Nicolae Bistriceanu. La școală l-a pictat pe popa Lungulescu cum sta la catedră și acesta văzându-i desenul l-a încurajat să deseneze. A studiat la Școala de arte frumoase cu Theodor Aman și cu G.D. Mirea, apoi la München, cu Karl Marr. La Paris, unde
Ipolit Strâmbu () [Corola-website/Science/308734_a_310063]
-
(n. 1872, București - d. 1933, București) a fost un pictor român, fiul al pictorului Carol Popp de Szatmáry. A studiat la București cu Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu. A pictat peisaje influențate de Nicolae Grigorescu, apoi, inspirat de motivele peisajului dobrogean, a evoluat spre o viziune mai personală. Satmari a fost și decorator de teatru și restaurator de picturi. Activitatea sa de fotoreporter a început în 1964, la ziarul "Muncă
Alexandru Satmari () [Corola-website/Science/308738_a_310067]
-
etape de construcție ale bisericii chiar în trei rânduri. Inițial fusese numai altarul și naosul, după care s-a mai adăugat și pronaosul. În cele din urmă s-a adăugat pridvorul, folosindu-se ca necropolă pentru ctitori și s-a pictat, isprăvindu-se conform pisaniei, în anul 1817. Gheorghe Blideanu, învățător din Bumbești-Jiu, face o istorie a schitului Lainici prin 1873 transmisă oral de către starețul Irodion la începuturile activității sale. O afirmație foarte interesantă pe care o face este aceea că
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
aceste două perioade fundamentale, s-a împărțit și planul arhitectonic al noii biserici. Însă aspectul cel mai inedit al acestei biserici este tematica iconografică, care se intenționează să se realizeze. Astfel, biserica de la demisol va fi destinată Bisericii din Catacombe, pictându-se viața creștinilor de la anul 1 până la anul 313, reprezentându-se majoritatea Sfinților și martirajelor cunoscute din Istoria Bisericii și din Sfânta Tradiție. În pictura bisericii de la nivelul superior sunt marcate deja cele mai importante momente din istoria bisericii creștine
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
20 miliarde de lei vechi. Restaurarea face ca întreaga structură de rezistență să fie consolidată, făcându-se injecții de beton de mare adâncime în tot dealul pe care este zidită biserica. După restaurare biserica este zugravită pe exterior și sunt pictați heruvimi pe pereții turlelor. Astfel, biserica arată la fel ca în visele părintelui Florea. Scările de la intrarea în biserică cât și întreaga biserică sunt pavate cu marmură, iar icoana de pe cupola de la intrarea în biserică este realizată din mozaic.
Biserica Ortodoxă Ghelar () [Corola-website/Science/308765_a_310094]
-
cu o turlă dispusă deasupra naosului și o turlă cu rol de clopotniță deasupra pronaosului. Interiorul bisericii este ornat cu arcaturi moldovenești obișnuite. Pridvorul este construit ulterior (în 1834), intrarea făcându-se prin ușa de vest. Biserica nu a fost pictată niciodată, ci numai văruită în culori de apă. Catapeteasma datează din anul 1913 din timpul starețului Nectarie Cotruță. Tot atunci a fost înlocuit pavajul de pe jos cu mozaic. Printre odoarele de preț ale bisericii se numără două evanghelii în limba
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
biserică de lemn mai veche, adusă în anii 1930 dintr-un sat vecin. Biserica a fost ridicată în anul 1721 de meșterul constructor Ion Macarie pentru comunitatea greco-catolică din localitate. Pictura interioară a bisericii datează din 1783. Altarul a fost pictat de către zugravul Ștefan, naosul de către zugravul Stan, iar pronaosul probabil de către un ucenic al acestuia din urmă. Acoperișul are două rânduri de streșini care înconjoară biserica. Bârnele construcției sunt de stejar, turnul având o înălțime de 54 m, fiind înconjurat
Biserica de lemn din Șurdești () [Corola-website/Science/308020_a_309349]
-
al celei de-a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea. Ceea ce, însă, a înnoit cu adevarat lăcașul de cult la 1765 a fost, foarte probabil, repictarea ei. În acea perioadă mai multe biserici de lemn au fost fie (re)pictate cu ocazia unei renovări, fie pictate că o definitivare a unei noi construcții. Biserică din Ieud Deal nu a fost, din această perspectivă, o excepție, mai ales într-un sat de nobili ambițioși. Prin urmare, pictură a finalizat lucrările de
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
a secolului al XVIII-lea. Ceea ce, însă, a înnoit cu adevarat lăcașul de cult la 1765 a fost, foarte probabil, repictarea ei. În acea perioadă mai multe biserici de lemn au fost fie (re)pictate cu ocazia unei renovări, fie pictate că o definitivare a unei noi construcții. Biserică din Ieud Deal nu a fost, din această perspectivă, o excepție, mai ales într-un sat de nobili ambițioși. Prin urmare, pictură a finalizat lucrările de renovare din 1764-65, cel mai probabil
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
de la începutul secolului al XVIII-lea de către un egumen grec (1711). Construcția are și câteva rânduri de cărămidă special tăiată și așezată în dinți de fierăstrău, reprezintă transpunerea unui model folosit și la construcția Bisericii Curtea de Argeș. În interiorul bisericii pereții sunt pictați cu ctitorii lăcașului de cult: Mihai Viteazul, soția acestuia Stanca, Boierul Stoica și voievodul Constantin cu soția lui, Ioana. În fundul curții, în axa mare a bisericii a existat o clopotniță, care era totodată și turnul de intrare în mănăstire. Clopotnița
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
S-a nascut probabil în Transilvania, unde tatăl său era în pribegie cu familia, în așteptarea momentului prielnic să ia tronul. Despre viața de dinainte de domnie există două versiuni, ambele relatate chiar de Alexandru însuși. În primă, păstrată în cronică pictată de la Mănăstirea Bucovăț, mărturisește că a luat domnia la 40 de ani (deci anul probabil al nașterii este 1529) și că a stat în temnița "[...] de când a murit Pătrașco voievod (Pătrașcu cel Bun, 1557 "n.a.") ... până ce a ieșit răposatul Petru
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
Mostrele rămân în continuare în Italia, până la mortea impresarului Giovanni Balansino. Întemeiază și conduce Galeria de Artă „Fernando Fader” din Rio Cuarto, din 1972 până în 1992. În 1988 obține o altă bursă acordată de Haggai Institute Internațional, afectuează studii și pictează în Singapore. Străzile Cartierului Chinezesc și peisajul din Singapore sunt reflectate în opere ce se găsesc la ora actuală în Atlanta, S.U.A. și Singapore. Timp de 30 de ani a ocupat Catedră „Color III” la Scoala Superioară de Artă „Libero
Julio Ducuron () [Corola-website/Science/308065_a_309394]
-
Singapore. Timp de 30 de ani a ocupat Catedră „Color III” la Scoala Superioară de Artă „Libero Pierini”. Până în Iulie 2003 a ocupat funcția de Director al acestei Școli. În Aprilie 2007 călătorește în România și timp de trei luni pictează și expone peisaje din Transilvania și participă la o expoziție la Bergamo, Italia. A fost invitat să efectueze o expoziție a operelor sale la Ambasada Română din Argentina. La ora actuală funcționează ca artist la World Art Gallery din S.U.A.
Julio Ducuron () [Corola-website/Science/308065_a_309394]
-
a conturului frontierelor obiectelor sau ca mișcare. Există oameni cu dotări perceptuale și intelectiv interpretante adecvate care au posibilitatea să construiască imagini mentale foarte vii și precise, anume pictorii. Unii pictori au o asemenea capacitate de rememorare video încât pot picta un portret sau peisaj, numai folosind imaginea mentală a acestora. Același lucru e valabil cu privire la toate canalele perceptuale și formarea impresiilor despre realitate. Fiecare simț ne oferă o informație fenomenală specifică, iar mintea o poate procesa, memora și rememora cu
Imagine mentală () [Corola-website/Science/308096_a_309425]
-
Diego, Dámaso Alonso, sau Rafael Alberti, dar în primul rând cu regizorul Luis Buñuel și cu pictorul Salvador Dalí, de care se pare că a fost îndrăgostit și căruia i-a dedicat o odă. Dalí a fost cel care a pictat decorațiunile pentru prima dramă a lui Lorca, „"Mariana Pineda"”. În 1928 Lorca a publicat revista literară „"Gallo"” („"Cocoș"”), dar a trebuit să abandoneze proiectul după doar două numere. În 1929 Lorca s-a decis să plece la New York. Deja i
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]