8,531 matches
-
mami și lui tati, care și-au făcut cu greu loc până în fața mulțimii. — O să plecăm curând spre casă, zice doamna Gearing, venind să o sărute pe Suze. Oamenilor le e cam frig. Tu poți să stai să termini cu pozele. — OK, zice Suze. Vreau neapărat să fac câteva poze numai cu mine și cu Bex. — O idee foarte bună! sare Tarquin imediat și pleacă, vizibil ușurat, să vorbească cu taică-său, care e leit Tarquin, dar cu patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
greu loc până în fața mulțimii. — O să plecăm curând spre casă, zice doamna Gearing, venind să o sărute pe Suze. Oamenilor le e cam frig. Tu poți să stai să termini cu pozele. — OK, zice Suze. Vreau neapărat să fac câteva poze numai cu mine și cu Bex. — O idee foarte bună! sare Tarquin imediat și pleacă, vizibil ușurat, să vorbească cu taică-său, care e leit Tarquin, dar cu patruzeci de ani mai în vârstă. Fotograful ne face, mie și lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mine și cu Bex. — O idee foarte bună! sare Tarquin imediat și pleacă, vizibil ușurat, să vorbească cu taică-său, care e leit Tarquin, dar cu patruzeci de ani mai în vârstă. Fotograful ne face, mie și lui Suze, câteva poze în care ne zâmbim larg una alteia, după care se oprește să-și shimbe filmul din aparat. Suze acceptă un pahar de whisky de la un chelner, iar eu îmi duc pe șest mâna la spate ca să văd exact cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
foarte bună. — Hai, Bex! — Haide, Suze, termină! Nici măcar nu vreau să-l prind! zic, ușor iritată. Dar, asta e, sunt singura domnișoară de onoare - așa că îmi las florile pe iarbă și mă duc la movilița indicată de Suze. — Vreau o poză cu chestia asta, îi spune Suze fotografului. Și Luke unde e? Partea ciudată e că nu mi se mai alătură nimeni. Toți au dispărut care încotro. La un moment dat, îl zăresc pe Tarquin împreună cu cavalerul de onoare, cum murmură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în cascadă, lalele, crini și... ce sunt alea, orhidee? — Deci, tu intri pe ușa dublă, spune Robyn, conducându-mă spre terasă, și încep să cânte trâmbițele... sau trompetele... ce vrei tu... Te oprești în fața fântânii, îți aranjezi trena, faci niște poze. După care, orchestra filarmonică începe să cânte și pornești pe culoarul din mijloc... — Orchestra filarmonică? o îngân uimită. Am vorbit deja cu Filarmonica din New York, intervine Elinor. Au zis că își verifică programul turneelor și, dacă avem noroc... Filarmonica din New York? Măiculiță. — Mireasa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de milioane. Sincer, nu știu cum aș fi scos-o la capăt fără tine. — Ei, doar nu era să te las să apari la nuntă ca un cotlet de miel, nu? Suze zâmbește cu gura până la urechi. Chestia ciudată e că, în pozele de la nunta ei, maică-ta arată foarte bine cu ea. Însă în viața reală... Se strâmbă sugestiv. — Exact. Vai, Suze, ce bine îmi pare că ați venit. O îmbrățișez brusc. Credeam că de-acum gata, o să fii complet... măritată. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ta! — Becky, stai liniștită, nu sunt tâmpit. Toată chestia asta cu binefacerea o să prindă bine și companiei. În fine, catadicsește să se întoarcă și să mă privească. Afacerea asta a mea înseamnă capital de imagine. Când mi se face o poză înmânând cine știe ce cec imens unei instituții meritorii, asta va avea un efect pozitiv formidabil. În ziua de azi, oamenii țin foarte mult să fie asociați cu companii care se gândesc la binele societății. Avem deja promisiuni de a ni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la lucruri mai plăcute. Antoine, ai văzut detaliile despre nunta lui Becky. Într-adevar, spune Antoine, zâmbindu-mi larg. Va fi un eveniment foarte frumos. — Știu, mă trezesc spunând. Abia aștept! Deci... discutăm despre tort... trebuie să-ți arăt niște poze... între timp, poate încă puțină șampanie? — Da, vă rog, spun și-mi întind paharul. Nu vă pot refuza. Șampania, deschisă la culoare și delicioasă, fâsâie în pahar. Antoine dispare, iar eu iau o înghițitură, disimulând în spatele unui surâs faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
COMBATE OBOSEALA MUNCII DE BINEFACERE. Sub el este o fotografie a lui Elinor cu un surâs înghețat, pe treptele unei clădiri impozante și înmânându-i un cec unui tip în costum. Privirea mi se îndreaptă automat spre cuvintele scrise sub poză. Elinor Sherman s-a luptat cu apatia pentru a strânge bani pentru o cauză în care crede. Dar nu trebuia ca Luke să fie cel care înmânează cecul în poză? Scanez rapid articolul, căutând locul în care se vorbește de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
costum. Privirea mi se îndreaptă automat spre cuvintele scrise sub poză. Elinor Sherman s-a luptat cu apatia pentru a strânge bani pentru o cauză în care crede. Dar nu trebuia ca Luke să fie cel care înmânează cecul în poză? Scanez rapid articolul, căutând locul în care se vorbește de Brandon Communications. Sau de Luke. Dar ajung la capătul paginii - și numele lui nu a apărut nici măcar o dată. E ca și cum el nu ar avea nici cea mai mică legătură. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am întâlnit la Lake District! — Cu cine? — Cu mătușa Zannie! Nu-ți mai amintești când îți puneai toate colierele ei la gât? Și pantofii ei. Și noi ne distram foarte tare când te vedeam târșâindu-ți picioarele și luându-ți poze de mare doamnă... — Mami. Fii atentă. Trebuie să vorbesc ceva foarte important cu tine. — Și au același băcan, acolo în sat. Cel care-ți vindea Mivvis de căpșuni. Îți mai amintești când ai mâncat până n-ai mai putut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mi-a luat cineva pantofii de la Jimmy Choo? zic superfericită - după care mă opresc brusc, pentru că am apucat să-i văd expresia. Luke... glumesc. Îmi dreg glasul. Uite. Ăsta e băiatul lui Suze. Tocmai am developat trei filme, și majoritatea pozelor sunt cu Ernie și Suze. — Ăsta-i Ernie în cădiță... îi arăt, dându-i pozele pe rând. Și ăsta-i Ernie când doarme... și Suze... Ia stai... Dau repede peste cele cu Suze care-i dă să sugă lui Ernie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pentru că am apucat să-i văd expresia. Luke... glumesc. Îmi dreg glasul. Uite. Ăsta e băiatul lui Suze. Tocmai am developat trei filme, și majoritatea pozelor sunt cu Ernie și Suze. — Ăsta-i Ernie în cădiță... îi arăt, dându-i pozele pe rând. Și ăsta-i Ernie când doarme... și Suze... Ia stai... Dau repede peste cele cu Suze care-i dă să sugă lui Ernie, în chiloți. Adevărul e că și-a cumpărat o bluză specială pentru alăptat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dar s-a enervat atât de tare cu porcăria aia de fermoar ascuns, că a aruncat-o după numai o zi. Și uite! Asta-i ziua când l-am adus acasă! Luke se așază la masă și se uită la poze, cu o expresie ciudată pe față. — Pare... cât se poate de fericită, spune. — Păi e, răspund. Îl adoră pur și simplu. Chiar și atunci când urlă. — Par deja extrem de legați unul de celălalt. Se uită la o fotografie cu Suze care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în timp ce Ernie o apucă de păr. — Așa și sunt. Când am plecat eu, zbiera ca din gură de șarpe dacă cineva voia să-l ia din brațele ei. Mă uit la Luke, impresionată. Nu-și mai poate dezlipi privirea de la pozele astea. Ceea ce e o mare surpriză pentru mine. N-am crezut niciodată că se înnebunește după copii. Vreau să zic că majoritatea bărbaților, dacă le dai un teanc de poze cu sugari... — Eu n-am nici o poză cu mine bebeluș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la Luke, impresionată. Nu-și mai poate dezlipi privirea de la pozele astea. Ceea ce e o mare surpriză pentru mine. N-am crezut niciodată că se înnebunește după copii. Vreau să zic că majoritatea bărbaților, dacă le dai un teanc de poze cu sugari... — Eu n-am nici o poză cu mine bebeluș, zice, ajungând la o fotografie cu Ernie care doarme ca un îngeraș, la pieptul mamei lui. — Nu? Ei... — Mama le-a luat pe toate cu ea. Pe chipul lui nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dezlipi privirea de la pozele astea. Ceea ce e o mare surpriză pentru mine. N-am crezut niciodată că se înnebunește după copii. Vreau să zic că majoritatea bărbaților, dacă le dai un teanc de poze cu sugari... — Eu n-am nici o poză cu mine bebeluș, zice, ajungând la o fotografie cu Ernie care doarme ca un îngeraș, la pieptul mamei lui. — Nu? Ei... — Mama le-a luat pe toate cu ea. Pe chipul lui nu se poate citi nimic și încep să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se aprindă beculețele. Pe bune? zic, cât pot de firesc. Ei, se mai întâmplă... — Poate că a vrut să le aibă mereu sub ochi. — Da, spun cu îndoială în glas. E posibil. O, Doamne. Trebuia să-mi dau seama că pozele astea o să-i aducă iar aminte lui Luke de maică-sa. Nu prea știu ce s-a întâmplat între ei cât am fost plecată. Tot ce știu e că într-un final Luke a reușit să dea de ea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
distruge și pe el. Incredibil, oare Annabel citește gândurile oamenilor? De unde a știut că tocmai asta era imaginea din capul meu, cu mine, cu Elinor și cu un topor... Îl privesc pe Luke, care se uită ca vrăjit la o poză cu Suze care-l pupă pe Ernie pe burtică. — Oricum! zic repede, strângând pozele și băgându-le în plicurile lor. Și între Tarkie și Ernie e o legătură la fel de puternică. Vreau să zic că și dragostea de tată e la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tocmai asta era imaginea din capul meu, cu mine, cu Elinor și cu un topor... Îl privesc pe Luke, care se uită ca vrăjit la o poză cu Suze care-l pupă pe Ernie pe burtică. — Oricum! zic repede, strângând pozele și băgându-le în plicurile lor. Și între Tarkie și Ernie e o legătură la fel de puternică. Vreau să zic că și dragostea de tată e la fel de importantă ca dragostea de mamă. Mai ales în ziua de azi. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
când și-au dat seama că vorbesc cu accent britanic, mi-au spus că poate semăn cu Elizabeth Hurley, pentru că au o sosie foarte reușită pentru ea. Ce să zic! Și totuși. Nu se știe niciodată. O să le trimit o poză, pentru orice eventualitate. Poate o să se dovedească că sunt bucățică ruptă din vecina lor, sau din cine știe cine. Nu-mi plac galbenul și portocaliul. Vocea lui Amy Forrester continuă, pe același ton plicticos de moarte. Și, când spun să arate elegant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ochelarilor. E adevărat că o să ai orchestră filarmonică, DJ și o formație formată din zece oameni? — Ăă... da. — Prietenele mele mă invidiază de moarte, spune Erin, cu chipul radiind de încântare. Toată ziua mă bat la cap să le arăt pozele dup-aia. Avem voie să facem poze, da? — Îhm... nu știu. Bănuiesc că da. — Cred că abia aștepți, spune doamna Zaleskie. Ești o fată foarte nococoasă. — Ăăă... știu. Nu mai pot. Îmi trebuie o gură de vodcă, urgent. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
filarmonică, DJ și o formație formată din zece oameni? — Ăă... da. — Prietenele mele mă invidiază de moarte, spune Erin, cu chipul radiind de încântare. Toată ziua mă bat la cap să le arăt pozele dup-aia. Avem voie să facem poze, da? — Îhm... nu știu. Bănuiesc că da. — Cred că abia aștepți, spune doamna Zaleskie. Ești o fată foarte nococoasă. — Ăăă... știu. Nu mai pot. Îmi trebuie o gură de vodcă, urgent. — Trebuie să plec, murmur și mă grăbesc spre raionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ai... zic șovăitoare. S-a întâmplat ceva? — O tâmpenie. Clatină din cap. Azi am dat din întâmplare peste o chestie. Inspiră adânc. M-am dus la ea acasă să iau niște documente pentru Fundație. Și nu știu de ce - poate din cauza pozelor cu Ernie și cu Suze pe care mi le-ai arătat azi-dimineață. Ridică privirea spre mine. Nu știu cum, m-am trezit căutând în biroul ei fotografii mai vechi. Cu mine copil. Cu mine și cu ea. Habar n-am ce căutam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
toast cu scoțișoară. De când îmi doresc să asist la o crimă. Se aude un ciocănit în ușă, și mă ridic să răspund. — În locul tău m-aș schimba în ceva mai acătării zice Danny. Juriul din sala de judecată va vedea poze cu tine măcelărită. Trebuie să arăți cât se poate de bine. Deschid ușa, așteptându-mă să văd încă un curier cu cadou. Dar în prag se află Michael, cu un pulover galben de cașmir și un surâs prietenesc. La simpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]