9,158 matches
-
mine, fierbinte ca într-un cazan cu smoală, grijile mari, spaima că s’ar putea să nu ne mai vedem niciodată, dacă evenimentele ne-ar scoborî o perdea de fierîntre noi. Atunci, iubita mea, nu știu ce aș face; poate m’aș prăbuși; poate ce mai e viu, rezistent și oltenesc în mine ar găsi o soluție între viață și moarte, o luptă pe viață și moarte, ca să te văd. Totul e atât de orânduit în biurou și în odăița ta; am știut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
termina cu șoptitul alături în sufragerie, cu boncănitul în bucătărie, cu intrările în bae și [...], când vor amorți toate zgomotele casei, eu voi privi nostalgic, cu lacrimi, odaia ta, în care intru pios; după ce-ți voi scrie mă voi prăbuși în somn, care uneori e adânc și fără deșteptări, alteori frânturat (sic) și fantastic; eu niciodată nu te-am visat, Monica. Lucrez nebunește, fără spor, cu imense dificultăți bănești - apa, lumina, întreținerea casei s’au ridicat la sume astronomice... Astă-seară
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rupi legăturile cu țara. Poate că spunând că dorești să continui studiile (aci și recomandația Carré) cu consimțământul guvernului și că nu vrei să-ți pierzi cetățenia. Îți spun drept, Monica dragă, nu știu ce sfaturi să-ți dau, căci totul se prăbușește de la o zi la alta și mi-e frică de ziua când se va lăsa grea și inexorabilă perdeaua de fier peste noi. Eu trec uneori prin deprimări imense; mai este și această scumpă și mizerabilă Ly, care în fiecare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
III 18 decembrie [1948], sâmbătă [...] Fetița mea, fetița mea! De dragul meu, alungă deprimarea, izgonește-o spunându-ți: „O fac pentru mama. Suntem două luptătoare pe frontul viitorului, al viitorului nostru. Să avem curaj, să avem credință“. Și chiar dacă totul se prăbușește, cum cred pesimiștii, să fim alături în catacombe, precum creștinii de demult. Prin labirintul lor o să încercăm totuși să ne regăsim. Te strâng la piept, adorabila și neuitata mea Antigonă. V 21 decembrie [1948], marți Scumpa mea, frumoasa mea, buna
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trebuia sau nu trebuia s o facă, iar mama ei n-ar fi trebuit să depună nici o contestație împotriva lui Wally. Rezultatul vineri, 27 octombrie. Deloc grozav, deloc plin de speranțe. Oricum ar fi, să se sfârșească odată, altfel mă prăbușesc. La urma urmelor, toate astea sunt fleacuri. Totuși, încăpățânată și rezis tentă, aștept. [...] Mouette, draga mea, pescărușul meu negru, uneori chiar că sunt istovită de așteptare, obosită să mai sper, să mai trăiesc. Tocmai când lansam strigătul ăsta de descurajare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bună!“. Nu primesc nici un răspuns, așa că deschid ușa de la sufrageria noastră multifuncțională. La radio Madonna cântă cât o țin băierile, televizorul e pe MTV, iar câinele robot cel nou al lui Danny încearcă să escaladeze marginea canapelei. Iar Danny e prăbușit peste mașina lui de cusut, într-un nor de mătase aurie, și doarme dus. — Danny? zic ușor panicată. Hei, trezește-te! Danny tresare, se ridică și începe să se frece la ochi. Are cârlionții turtiți, iar ochii albaștri deschis îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spun că întâlnirea cu Sheldon Lloyd, pentru a discuta despre ornamentele pe care le vom pune în centrul meselor s-a mutat marți, 21, la 2.30. Paa! Nu mai apuc decât să mă gândesc scurt „Ciudat!“ înainte să mă prăbușesc pe pernă și să mă cufund într-un somn adânc, fără vise. Opt ore mai târziu mă trezesc și mă așez în capul oaselor. Ce-a fost asta? Mă întind spre robot și apăs pe butonul Repetare. Vocea lui Robyn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întâmplat ceva? — Nu, nimic! zic repede. Pe bune, totul e super! Sunt doar puțin obosită. — Pari cam terminată. Mă duc să pun de-un ceai, și pe urmă vreau să aflu totul despre Suze. Iese din cameră, iar eu mă prăbușesc fără vlagă pe canapea. Ce naiba fac acum? The Pines Elton Road 43 Oxshott Surrey MESAJ TRIMIS PRIN FAX CĂTRE BECKY BLOOMWOOD DE LA MAMI 20 mai 2002 Becky, draga mea, nu vreau să te îngrijorezi, dar se pare că femeia aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
poate fi deranjată. — Te rog, spun. Scoate-o din ședință. E extrem de important. — Și colaborarea noastră cu American Airlines e la fel, spune Gina. Va trebui să aștepți. Dar nu înțelegi! E o problemă vitală! — Becky, nu cred că se prăbușește cerul dacă o fustă de la Prada nu are lungimea pe care o vrei tu, spune Gina agasată. În lumea leasingului de avioane, în mod sigur nu e așa. — Nu e vorba de haine! zic enervată - după care șovăi o clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ele. Și care prind viteză. Dacă reușesc să mă feresc din calea unuia dintre ele, tot nu voi avea cum să scap de impactul cu celălalt. Privesc chipul prietenos și deschis al lui Laurel și nu vreau decât să mă prăbușesc în brațele ei și să o rog, tânguitor: „Te rog, fă-mi ordine în viață!“ — Orice dorești, repetă Laurel, și mă strânge de umăr. Mă întorc în cabină cu pași târșâiți și adrenalină zero. Simt cum vechea îngrijorare, atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe mine. A mai trecut o zi, și eu tot n-am găsit nici o soluție genială. Habar n-am ce-o să fac. Și timpul se scurge, în defavoarea mea. Poate că adevărul e că nu pot rezolva asta singură, mă gândesc, prăbușindu-mă în scaun. Poate că am nevoie de ajutor. De mașini de pompieri și de echipe de intervenție. Sau, poate, doar de Luke. Cincisprezece Când ajung acasă, sunt surprinzător de calmă. Aproape ușurată, aș putea să spun. Am încercat tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trec. Luke are o criză de personalitate... tipa care organizează nunta m-a amenințat că mă dă în judecată... Sunt complet singură și părăsită... Spre groaza mea, ochii mi se umplu de lacrimi. Mă ascund repede în spatele vitrinei și mă prăbușesc pe covor, unde nu mă poate vedea nimeni. — M-am trezit cu două nunți și nu o să am parte de nici una! Orice aș alege, o groază de oameni o să fie foarte supărați pe mine. Orice aș alege, o să fie un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
făcut uz de arme. În anii 1938 și 1939, situația internațională a cunoscut o deteriorare tot mai gravă. După ocuparea Austriei și Cehoslovaciei, România devenea tot mai vulnerabilă. Sistemul de la Versailles, pe care se baza politica externă a României, se prăbușea. Franța și Marea Britanie se aflau într-o continuă defensivă, în timp ce, Germania și Uniunea Sovietică se afirmau puternic ca, cele mai „mari puteri” ale Europei. La 23 august 1939 a fost semnat pactul Molotov Ribbentrop, prin care Uniunea Sovietică și Germania
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Era dispariția unui simbol de rezistență față de vandali, era o făclie de eternă speranță ce se stingea de pe suprafața pământului. Durerea nu a fost numai morală, ci aproape fizică, cu atât mai mare cu cât după cetatea luminii s-a prăbușit și Franța. Și într-adevăr, în urma acestor vești sfâșietoare o umbră deasă s-a întins asupra sufletului și minților celor care credeau în dreptate și libertate. Ultima licărire de speranță în inima celor mai mulți s-a stins. Pe acest fond regele
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
private. Cei care refuzau să se înscrie erau automat revocați din funcție. Ernest Urdăreanu a fost numit șeful Statului Major al Partidului Națiunii și ministru secretar de stat. Partidul Națiunii nu a apucat să se organizeze pentru că regimul s-a prăbușit, datorită evoluției rapide a evenimentelor externe. În speranța că va obține bunăvoința lui Hitler, Carol al II-lea a promulgat la 22 iunie 1940 decret-lege pentru apărarea ordinei publice unice și totalitare a statului român, care prevedea pedepse grele pentru
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ceară măsuri care să oprească dezastrul țării. De exemplu, generalul Ion Antonescu, fost șef al Marelui Stat Major și ministrul apărării naționale, în iulie 1940, a trimis o scrisoare regelui Carol al IIlea, în care atrăgea atenția că „Țara se prăbușește, în Basarabia și Bucovina se petrec scene sfâșietoare. Mari și mici unități, abandonate de șefi și surprinse fără ordine, se lasă dezarmate la prima amenințare...Poporul și armata se lasă dezarmați fără luptă. Ion Antonescu a avut curajul să exprime
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
actorilor noștri: „Pag.9: <<Este un singur fel de a afla dacă o ideie (sic!, n.n.) este adevărată sau nu: Aruncați-o pe piața liberă a ideilor (subl.În orig.). Dacă ideia e bună, rămîne În picioare, dacă nu, se prăbușește>>”. La pagina 73, cenzorul se supărase pentru că autorul băgase În piesă și un preot, fapt care nu „cadra” cu părerea comuniștilor despre religie, În general, și despre preoți, În special, pe care-i clasaseră la periferia scării lor sociale. Aici
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
era smuls cu violență. Astfel, deținutul cădea , zdrobindu-și fața, arcadele, nasul, dinții și umerii. Uneori era urcat În picioare pe birou și legat. Anchetatorii Îi ordonau să sară jos, sau Îl Împingeau, În timp ce-i fixau picioarele; astfel, deținutul se prăbușea În cap. Bătaia la testicule. Această tortură consta În prinderea glandelor Între degete, după care erau bătute cu un bețigaș sau cu o andrea de Împletit până se umflau. În acest fel, cel torturat nu mai putea umbla și avea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sfârșitul vieții ei. În seara zilei de 4 martie 1977, spectacolul Oamenii cavernelor a fost suspendat din cauza îmbolnăvirii unui actor. Eliza Petrăchescu s-a dus acasă unde , în jurul orei 21.20 min., a surprins-o tragicul cutremur. Blocul s-a prăbușit, iar din ființa ei n-a fost găsit nici măcar un fir de păr. Eliza Petrăchescu a fost printre puținii noștri mari actori, care a lăsat în cinematografie câteva marcante amprente ale trecerii ei, în cele 13 filme în care a
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
țipând și fără haine pe el și, doar povestind, văd cum fața i se contractează cu durere. Udita a continuat să alerge printre forme luminoase neumane, a încercat să se îndrepte către templul central, nu a reușit și s-a prăbușit întrun colț de alee, tremurând speriat și cerând ajutor cu bolboroseli greu de înțeles. Îmi descrie reacția celor din jur ca la vederea unui câine turbat și povestește cum, unul dintre bătrânii ashramului l-a luat într-o cameră și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Nu vă manipulez prin simbolism. Vă prezint, în stilul cel mai plat cu putință, un exemplu cît se poate de banal. E povestea a doi frați care comit o crimă, dar nu pot trăi cu ea. Unul (Colin Farrell) se prăbușește psihic încă de la început. Celălalt (Ewan McGregor) rezistă, dar nici pe el nu-l țin curelele să-și ucidă propriul frate atunci cînd acesta devine un pericol. Allen pare să-i privească foarte de sus de acolo de unde i-ar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un credit bancar. În anul 1983, ne-am mutat și ca membri în comunitatea din strada Mioriței nr. 14. La aceea dată, Gabriela - fiica noastră - avea 2 ani. În 1986, la cutremur, stăteam pe marginea patului și așteptam să se prăbușească blocul. Locuiam la etajul 8. I-am mulțumit Domnului pentru că ne-a scăpat și atunci ne-am hotărât să ne cumpărăm o casă, lucru care s-a și întâmplat până la sfârșitul aceluiași an. În biserică am găsit un grup de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
arate și să-și împrăștie razele sale. - Amintește-ți că după furtună, întotdeauna lucrurile se calmează! - Când crezi că ai pierdut totul, deoarece vezi doar ruină în jurul tău și socotești că pierderea este ireparabilă; când vezi că totul s-a prăbușit... Amintește-ți că atâta timp cât există viață, există speranță! - Când intenționezi să-l ridici pe cel căzut și după ce îl ridici, el cade încă o dată; când crezi că nimănui nu-i pasă de propriile tale dureri și neplăceri... - Amintește-ți că
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
șanț de comunicații. E adăpostit până la piept și se crede în deplină siguranță, dar aproape imediat cade lovit de un glonț în cască. Sar și eu într-un salt impetuos, ca un arc prea comprimat și în câteva secunde mă prăbușesc la pământ, în timp ce pistolul mitralieră din mâna dreaptă îmi zboară razant 2-3 metri în fața mea. Momentan am falsa impresie că m-am împiedicat într-un rug de mure. Mă uit să văd ce s-a întâmplat, dau să merg mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să-i cânte dulce la ureche înainte de culcare spunându-i că tăticul ei drag se va întoarce sigur acasă!... La 20 iulie 1944 se atentează la viața lui Hitler, Germania clocotește în disperarea cauzei de mult pierdute. Armatele germane se prăbușesc, se destramă pe toate fronturile! Sfârșitul se apropie vertiginos! La jumătatea lui august părăsesc spitalul aproape complet restabilit. Am timp să merg la Buzău, apoi la Priponești și Buciumeni-Tecuci, la nașii noștri de cununie. Aceeași apăsare în nesiguranță și aici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]