9,297 matches
-
făcut faimoasă la un moment dat cetatea Oradea (Biblioteca Episcopului Ioan Vitéz de Zredna, cuprinzând cărți copiate aici sau comandate în Italia. Ea a stat la baza celebrei biblioteci "Corviniana" a lui Matei Corvin și a servit pentru elevarea multor principi, diplomați sau umaniști transilvăneni) și o cafenea. Un lapidariu la subsol, cu spații expoziționale, spații de depozitare, spații de cercetare, laboratoare, spații administrative, cafenea, spațiu comercial, garderobă, spații pentru secretariat și informații, sală de lectură, bibliotecă virtuală, grupuri sanitare și
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
și informații, sală de lectură, bibliotecă virtuală, grupuri sanitare și punct termic, însumând 5.909,60 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Palatul Princiar - actualul Corp B (colțul vestic) a fost construit în două etape între 1620-1629, respectiv 1638-1648, sub oblăduirea principelui Gabriel Bethlen și după planurile arhitectului italian Giacomo Resti. Inițial făcea legătura între vechea catedrală gotică și palatul episcopal renascentist (Corpul A), si corpul A avea rol inițial de reședință princiară. Actualmente leagă extremitatea sudică a palatului cu biserica barocă
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
avea rol inițial de reședință princiară. Actualmente leagă extremitatea sudică a palatului cu biserica barocă. El adăpostește în interiorul său Direcția Județeană a Arhivelor Statului, filiala Bihor. Corpul C, latura sud-estică a Palatului Princiar, a fost construit între anii 1638-1648, în timpul principelui Gheorghe Rakoczi I. Planurile sale au fost elaborate la comanda conducătorului transilvănean de arhitectul autohton Emeric Sardi din Cluj. El păstrează, ca și celelalte două corpuri ale complexului princiar, un rol primordial de reședință a prințului. Interesantă este prezența celor
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
ca concepție aceluiași arhitect militar Lodovico Marini. Se pare că pe locația ocupată de acest corp de clădire, cu un nivel mai jos decât toate celelalte din complexul princiar, având doar un etaj, fusese ocupată anterior de grajdurile construite în timpul principelui Rákoczy al II-lea, servind probabil Poarta de Est. Azi clădirea este bibliotecă a Facultății de Arte Vizuale. Corpul E, latura nordică a Palatului Princiar, a cunoscut mai multe etape constructive. Prima este demarată în timpul domniei principelui Gabriel Bethlen. Între
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
grajdurile construite în timpul principelui Rákoczy al II-lea, servind probabil Poarta de Est. Azi clădirea este bibliotecă a Facultății de Arte Vizuale. Corpul E, latura nordică a Palatului Princiar, a cunoscut mai multe etape constructive. Prima este demarată în timpul domniei principelui Gabriel Bethlen. Între anii 1620-1629 se continua construcția sa după planurile arhitectului Giacomo Resti. A treia etapă constructivă (1638-1648) i se datorează lui Gheorghe Rákoczi I și constă în extinderea construcției. Forma actuală, corespondentă ultimei etape de edificare, o ia
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
secolului al XVIII-lea fac ca peste aceasta, posibil afectată de numeroasele asedii, să se ridice o clădire de grajduri. Adăpătorile și fântâna din apropiere relevă rolul ei. Poarta de vest (1573) a fost proiectată și construită in timpul domniei principelui Ștefan Báthory. Ea era la un moment dat singurul acces în incinta fortăreței. În stampa lui Hoefnagel poartă purta deasupra sa un turn cu mai multe nivele. Pe tunelul de acces era situată camera de strajă și mecanismul de ridicare
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Aparține ca concepție aceluiași arhitect militar Lodovico Marini. Se pare că pe locația ocupată de acest corp de clădire, cu un nivel mai jos decât toate celelalte din complexul princiar, cu un singur etaj, fusese ocupată de grajdurile construite în timpul principelui Rákoczy al II-lea, servind probabil Poarta de Est. Actualmente, clădirea este bibliotecă a Facultății de Arte Vizuale. Surse: http://www.aioradea.ro/content/view/31/76%20/ http://www.cetateaoradea.ro/turvirtual/ Cetatea Oradea - tur virtual contemporan - dvd multimedia
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
, alternativ "Urseolo", Petru I, (n. 1011, Veneția - d. 1046, Albă Regală) a fost al doilea rege al Regatului Ungariei, fiul dogelui venețian Pietro Ottone Orseolo al III-lea și al ficei marelui principe Géza pe care diverșii autori o pomenesc uneori cu numele Gizella, alteori Ileana sau Maria. Tatăl său a fugit în anul 1026 la Constantinopol din cauza unei rebeliuni care a avut loc în Veneția, în timp ce el și-a găsit refugiu în
Petru Orseolo () [Corola-website/Science/302654_a_303983]
-
I", în croată "Franjo Josip I", în ), (n. 18 august 1830, Viena - d. 21 noiembrie 1916, Viena) a fost un împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916. Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916. Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului. Franz Joseph s-a născut la Palatul Schönbrunn din Viena, fiind primul născut al arhiducelui Francisc Carol Joseph (1802 - 1878), care era fratele mai tânăr al împăratului Ferdinand I al Austriei. Mama lui a
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
care o anexează în 1908. Franz Joseph a inițiat modernizarea Vienei prin demolarea fortificațiilor vechii cetăți și construirea celebrului bulevard Ringstrasse pe terenul eliberat. Între 1848 și 1867 Franz Joseph a fost ultima persoană care a ocupat funcția de mare principe al Transilvaniei. La 8 iunie 1867, la Buda, în Biserica Mátyás, Franz Joseph a fost încoronat și ca rege apostolic al Ungariei (1867-1916) și în această calitate a aprobat legea privind încorporarea Transilvaniei în Ungaria, la 27 mai 1867, punând
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
II-lea, în 1526, a devenit Rege al Boemiei și Ungariei, iar în 1556, la abdicarea fratelui său Carol V împărat romano-german, a devenit Împăratul Sfântului Imperiu Roman, în mod oficial din 1558 și domnind până la moartea sa. A fost principe a Transilvaniei între anii 1551-1556. Deviza sa a fost "Fiat justitia et pereat mundus": "Să se facă dreptate de-ar fi să piară pământul". Ferdinand s-a născut la Alcalá de Henares, la 40 de km de Madrid, ca al
Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/302725_a_304054]
-
chiar sprijinea zgomotos tendințele separatiste, organizând manifestații la Iași, la care a participat chiar mitropolitul Moldovei. În consecință, pentru a depăși cât mai repede aceste momente de nesiguranța politică statală, românii au urmat exemplul grecesc și au propus aducerea unui principe străin. În acest sens i s-au făcut propuneri prințului de Flandra, mezinul regelui Leopold I al Belgiei. Acesta însă a refuzat, neavând garanția marilor puteri, astfel că după mai multe discuții interpartinice, s-a hotărât aducerea în țară a
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
păstrată. Totuși, din precauție, planul a fost păstrat secret, până ce noul domn a fost adus în țară, cu sprijinul Franței, simpatizantă a unui stat unitar român, după care a început procesul anevoios de recunoaștere internaționala a domniei lui Carol I. Principele Carol s-a născut la 7 aprilie 1839 fiind al doilea fiu al prințului Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen si al prințesei Josefina de Baden si a avut o copilărie liniștită petrecuta in domeniul familiei de la Sigmaringen. Apoi petrece cu frații
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
au avut o mare însemnătate pentru viața sa de mai apoi. A legat relații intime cu familia regală a Prusiei, totuși nu a avut niciodata legături de prietenie cu Bismark, conducătorul politic al Prusiei (cancelarul i-a purtat chiar dușmănie principelui pentru ca pe vremea războiului franco - prusac acesta a simpatizat cu Franța). Prin 1863 se părea că viitorul său se va decide înspre Franța, Napoleon poftindu-l sa stea la el și era cât pe ce să-i aranjeze o căsătorie
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
presupunere, că el va fi alungat de pe tron după 3-4 ani. Totuși, Carol care avea atunci 27 de ani, a acceptat propunerea de a ocupa tronul României, fără nici o garanție de la marile puteri, în afară de Franța lui Napoleon al III-lea. Principele avea un puternic aliat la curtea lui Napoleon al III-lea în persoana Hortensiei Cornu, o apropiată a acestuia, care-l recomandă împăratului, acesta având care are o atitudine favorabilă fața de acest proiect. Deși Napoleon al III-lea îl
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
având care are o atitudine favorabilă fața de acest proiect. Deși Napoleon al III-lea îl recunoaște pe Carol (cu care era de altfel înrudit prin bunica sa Ștefania, copil de suflet al lui Napoleon Bonaparte) în postura sa de principe al României, el nu i-a acordat însă întregul său sprijin, dar l-a pus în gardă față de Rusia și Anglia care se opuneau acestei numiri. Din Prusia, Bismarck s-a arătat total ostil proiectului. Este greu de stabilit în
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
boierii ieșeau afară din conacele lor și-l salutau. În timpul acestei călătorii și-a dat seama că va trebui să aducă multe schimbări și ca-l așteaptă o sarcină grea, situația din țara nefiind deloc roz. Tot pe parcursul acestei calatorii, principele și-a promis sa nu plece din țară până nu va introduce drumul de fier (a fost impulsionat probabil și de o întâmplare deloc plăcută - ruperea unei roți de la căruță). La 10 mai 1866 ajunge în București, unde este primit
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
au fost foarte grei, fiind dominați de o puternica instabilitate guvernamentală datorată faptului ca în tot acest timp au reînceput luptele între partidele politice, fiecare formațiune politica încercând să-l câștige pe Carol de partea sa. La 25 august 1869 Principele le comunică reprezentanților națiunii dorința sa de a-și vizita familia pe care nu o văzuse de trei ani. Acesta era și cel mai bun prilej de a-și căuta o nevastă consolidându-și în acest mod și poziția sa
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
familia pe care nu o văzuse de trei ani. Acesta era și cel mai bun prilej de a-și căuta o nevastă consolidându-și în acest mod și poziția sa care devenise destul de fragilă. După niște încercări nereușite, la sfatul principelui Friedrich Wilhelm de Prusia, fostul sau coleg de la școala de cadeți din Stuttgart, ruda și bunul său prieten, a acceptat să-i facă o ofertă de căsătorie principesei Elisabeta de Wied și a aranjat o întrevedere la Köln cu principesa
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
mai) Carol a proclamat-o și a preluat conducere armatei. Rușii s-au opus însă elanului românesc și a participării efective a armatei române la lupte. La 25 iunie țarul Alexandru al II-lea al Rusiei a făcut o vizită Principelui Carol și Elisabetei, care l-au primit extrem de bine. După doua luni vine momentul intervenției propriu zise. Marele Duce Nicolae îl îndeamnă pe Carol să treacă Dunărea. Apoi țarul i-a oferit comanda supremă a tuturor trupelor ruso-române. În acest
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
foarte bun medium. Ferdinand care trăia la palat avea pe atunci 23 de ani si era un tânăr parcă prea cuminte. Scânteia s-a aprins și cei doi tineri s-au îndrăgostit, încurajați și de atitudinea permisiva a Elisabetei. Însă principele moștenitor nu se putea căsători cu Elena Văcărescu (deși aceasta a dovedit ca si prin venele ei curge sânge nobil și vechi) iar Carol s-a opus vehement, acest lucru provocând o disensiune între cei doi soți. Pretinzând că este
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
ecleziastică a mitropoliilor românești cu Biserica Romei. A rămas emblematică jertfa unui episcop român "mic de statură și cu plete lungi", care a luptat neînfricat alături de trupele imperiale, încercând zadarnic să apere cetatea Sătmarului, asediată în ianuarie 1605 de soldații principelui ardelean (calvin) Ștefan Bocskai. Nașterea Bisericii Române Unite în Transilvania este legată de extinderea influenței Casei de Habsburg în Transilvania și Partium începând cu mijlocul secolului al XVII-lea. În anul 1651 mitropolitul Simion Ștefan l-a consacrat la Alba
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
de călăreți. Mercenarii erau înarmați cu archebuze și țăpini și erau bine antrenți din războiul din Italia. Dacă zidurile cetății ar fi fost peste tot într-o stare bună, ar fi asigurat un mare avantaj apărătorilor Vienei. Ajutorul solicitat de principele Ferdinand a rămas în mare parte neîndeplinit, iar el a așteptat zadarnic ajutorul fratelui său Carol Quintul, care era angajat în lupte cu Franța. Organizarea orașului era asigurată de Niklas Graf Salm și Wilhelm von Roggendorf. Primul s-a preocupat
Primul Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302754_a_304083]
-
Petrogradul pentru a-i respinge pe bolșevici, cât și Karelia rusească. Germanii s-au opus acestor atacuri conform tratatelor de pace semnate de ei cu Rusia. La 9 octombrie, sub presiunea Germaniei, Senatul monarhist și parlamentul parțial au ales un principe german, pe Friedrich Karl, cumnatul împăratului german Wilhelm al II-lea, să devină rege al Finlandei. În cele din urmă, generalul Rüdiger von der Goltz a reușit să profite de vidul de putere și de puterea duală formată în Finlanda
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]