8,695 matches
-
Atacatorul era la el acasă, cunoștea foarte bine locurile iar el, era nevoit să joace pe teren străin. Nu numai că acum era încolțit, sau cel puțin așa i se părea, dar se afla și în pericolul de a se rătăci. Se opri pentru câteva clipe încercând să se orienteze. Trebuia să își dea seama în ce direcție mergea. Concentrat numai asupra acelui pericol nevăzut care îl amenința, ignorase acest aspect. Căuta să recunoască locul unde se afla, se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
locul și își va da seama că mai trecuse pe acolo, semn că se afla pe drumul cel bun. Zadarnic însă, locurile îi erau necunoscute. Toma nu se putea lăuda are cine știe ce experiență în ceea ce privește drumețiile montane dar nici nu se rătăcea cu una cu două. Avea simț de orientare, însă, acum, văzând că nu o scoate la capăt, simțea că îl cuprinde nelini ștea. Înserarea era aproape, iar asta nu făcea decât să îi creeze un stres suplimentar. Deja i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
intervin, o întrerupse Cristi, nu vreau să te superi dar trebuie să înțeleg și eu. Ce înseamnă "muntele își ia tributul"? E vorba de vieți omenești? Nu neapărat. Unii își pierd mințile, alții dispar și sunt găsiți după mult timp rătăcind în pădurile de acolo, iar uneori nu-i mai găsește nimeni. La fel de bine, sunt și cazuri când nu se întâmplă nimic. Taică-tu știe acest lucru? Toată lumea știe. Și mie de ce nu mi-a spus nimic? Ce să-ți spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din țigară suflând fumul în sus. În jurul lunii se formase un halo care o încingea cu un inel luminos. Gândul îl purtă iarăși la fiul său. Se întreba dacă și el se află undeva pe acolo. Poate că și Rândunel, rătăcit pe undeva în munți, se uita acum speriat la cerul scăldat în lumina ciudată a lunii. Nu mai putea suporta, durerea îi sfâșia inima. Sări în picioare și începu să se plimbe nervos în sus și în jos. Un vreasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fulgerat în loc nevenindu-i să-și creadă urechilor. Trupul îi tremura de încordare. Aștepta să audă din nou vocea aceea dar zadarnic, pădurea rămânea mai departe tăcută. Pe măsură ce trecea vremea, devenea tot mai sigur că era glasul lui Rândunel. Copilul rătăcise de unul singur prin pădure timp de două zile iar acum, prin cine știe ce minune, pașii îl aduseseră aproape de ai lui. Desigur că era obosit, flămând și înfricoșat peste măsură. Poate că nici nu mai era în stare să vorbească. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În toată alergarea lui nebună prin pădure, se dezorientase. Nu mai știa unde este tabăra țiganilor zlătari. Bănuia vag direcția în care ar fi trebuit să meargă, dar nu era de loc sigur. Nici nu era de mirare că se rătăcise, întunericul și negura jucaseră un rol foarte important. Se temea și de cei care erau pe urmele lui deși, având în vedere că glasul de copil se auzise din spate, putea fi aproape sigur că aceștia îl căutau în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul verde năpădise scoarța groasă și un mănunchi de ciuperci de lemn se ițea de dedesubt. Broboane mici de umezeală străluceau pe pălăriile mici și cafenii. Trebuie să fim atenți să nu ne rătăcim, spuse inspectorul, privind atent în jur. Fii fără teamă! îl liniști Ileana. Nu-i nici un pericol, cunosc pădurile acestea ca pe propriile mele buzunare, știu foarte bine unde ne aflăm. Ești sigură? întrebă Toma destul de neîncrezător. Eu am ceva spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu colega mea de la chimie și folosim dotările de acolo. Excelent. Atunci să nu mai pierdem timpul. Drumul până la mașină și apoi înapoi spre oraș se desfășură fără probleme. Cristi băgase bocancii într-o sacoșă nouă pe care o găsise rătăcită în portbagaj. O legase apoi strâns la gură și o îndesase între trusa de prim ajutor și cutia de scule, acoperind-o cu o pătură. Nu de alta, dar nu vreau să se împrăștie mirosul în mașină. E de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
au început comuniștii să aducă încoace oameni din toate părțile țării ca să muncească în mine, aceștia umblau pe aici și se întâmplau o mulțime de nenorociri. Urcau pe Muntele Rău și nu se mai întorceau. Îi găseau cu mințile pierdute, rătăcind în păduri, ori nu-i mai găseau de loc. Unul dintre localnici, Bolea îl chema, s-a hotărât să stea aici și să-i împiedice pe străinii aceia să treacă mai sus. Până la pârâul Bolii, poate să urce fără teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din cel nou, spuse Ileana, văzând că Toma o privește cu îndoială. Deși Dumnezeu i-a ajutat pe evrei să fugă din Egipt, amintește-ți cât de greu le-a fost după ce au ajuns în deșert. Patruzeci de ani au rătăcit izraeliții până să ajungă pe pământul făgăduit. Pentru că nu au respectat poruncile lui Dumnezeu. I-a pedepsit din această cauză. Da, numai că eu nu aș numi asta o pedeapsă, mai degrabă aș spune că este vorba de o condiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu poate trece peste Râpa Dracului, spuse mai departe Calistrat, noi însă da. De multă vreme paznicii au lăsat trunchiul acesta ca o punte peste hăul de sub noi. Nu-i pentru păzitori ci pentru oamenii obișnuiți care s-ar putea rătăci pe aici. De câte ori putrezește lemnul, ne îngrijim să îl înlocuim cu altul proas păt tăiat. Eu am schimbat trei până acum. Să-ți dea Dumnezeu zile să apuci să schimbi tot atâția, ori poate chiar mai mulți! oftă cu regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doar nu crezi că bestia are nevoie de un drum ca să pătrundă acolo. Dacă vrem s-o împiedicăm să ucidă, trebuie să știm unde se află și să ne punem în calea ei. Altfel, nu avem nici o șansă, în timp ce noi rătăcim pe aici, ea poate fi oriunde și poate face orice. No, dacă gândesc prost, te rog să mă contrazici! N-am spus că gândești prost. Ai perfectă dreptate, trebuie să o găsim cât mai repede. Întrebarea era cum procedăm acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acord cu tine. De asta am și spus că trebuie să ne întoarcem în pădure ca s-o căutăm. Ai răbdare numai câteva clipe, îl opri Cristian, hai să ne facem un plan de bătaie! N-are rost să rătăcim la întâmplare. No, spune repede la ce te-ai gândit! Acesta este cel mai scurt drum spre oraș, începu inspecto rul, arătarea nu a venit pe aici, cel puțin nu pe unde am mers noi. Asta însă nu înseamnă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clipe. În momentele acelea, liniștea era atât de profun dă încât auzea zgomotul acelor de brad căzând de pe crengile copacilor din jur. Își amintea de nopțile de vară de acasă, mult mai fierbinți decât cele de aici. Îi plăcea să rătăcească prin crângurile din lunca Nistrului. Se prăvălea cu fața în sus pe iarba din poienițe privind cerul înstelat. Aștepta cu nerăbdare să vadă urma luminoasă a unui meteor, șoptindu-și apoi, repede, în gând, o dorință, așa cum îi spusese maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Umerii lui Boris Godunov se strângeau sub tirul de acuzații al șefului. Pentru cineva care nu fusese în peșteră, lucrurile păreau simple iar faptul că își pierduse pistolul îl rodea și pe el cumplit. Vezi dacă nu cumva oamenii tăi rătăcesc prin pădure, speriați și ei de creatura din mină! continuă Vlad să-l ia peste picior. Pune pe cineva să îi caute, n-am chef să îi găsească alții înaintea ta. Deci, ții morțiș să ne întoarcem acolo. Fără doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strigăt strangulat. - Destul! spuse zeul. Din firimiturile memoriei tale și din informațiile pe care le-am cules până la venirea ta, ți-am reconstituit aproape în întregime povestea. Dă din cap, dacă înțelegi... Omul își clătină capul, dar privirile îi erau rătăcite. - E un caz unic, pronunță cu o încântare șuierătoare paralelipipedul din stânga: ZEUL VITEZEI. Propun ca vestigiile minții lui să fie amplificate, traduse și exprimate de vocea umană. Un piezodifuzor roșu de deasupra lui Homer gâfâi: - Ce se întâmplă cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
părinților lui, numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit și toată legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise." 9. Dar ei n-au ascultat, și Manase a fost pricina pentru care s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decît neamurile, pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10. Atunci Domnul a vorbit astfel prin robii Săi proorocii: 11. "Pentru că Manase, împăratul lui Iuda a săvîrșit aceste urîciuni, pentru că a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
lui Itai din Gat: "Pentru ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te, și rămîi cu împăratul, căci ești străin, și ai fost luat chiar din țara ta. 20. De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești cu noi încoace și încolo, cînd nici eu însumi nu știu unde mă duc! Întoarce-te, și ia și pe frații tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate și credincioșie!" 21. Itai a răspuns împăratului, și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Nu mai sînt și pentru tine, Vremea trece, vremea vine. Vremea trece, lumea minte Cu mult prea multe cuvinte. Ai crezut în ea și tu, Pînă noaptea se-abătu Cu-ntuneric și tăcere. Vremea trece, omul piere. Tu te-ai rătăcit în noapte, De nimic n-ai avut parte. Lumea trece, călătoare, Nu te-ntreabă ce te doare. De trăiești, de nu trăiești, Astăzi ești, mîine nu ești. Ești o mînă de pămînt Aruncată-n ploaie, -n vînt.
CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_860]
-
undeva casa asta? - Dacă era deșchis... - Și cum intri așa într-o casă străină? De ce nu te duci la dumneata? - Unde să mă duc? - La dumneata acasă (n-am înțeles de ce nu se putea duce „la el acasă“, tipul era rătăcit total. Așa rătăcit, își pregătise ca un actor în culise hainele de schimb în baie, o pereche de blugi de-ai mei, canadiana lui nepotu-meu Alecs, căciulă-fular tot de la unul de-ai casei). Dumneata cu ce ești îmbrăcat? întreabă mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am luat-o la fugă fără o țintă anume pe străduțele acelea înguste, mărginite de ziduri înalte, alcătuind din când în când curți interioare care te derutau, lăsându-ți impresia că ai intrat pe domenii private și că te-ai rătăcit. M-am trezit la un moment dat că alerg pe un ponton. Picioarele-mi săreau de parcă urmau să se desfacă de la locul lor, gata, gata să ma lase să cad în apă, podul îngust se balansa cu mine și nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
iar eu mă îndrăgostisem de ea iremediabil fără să fi avut un motiv concret. Voiam să-i găsesc o mie de scuze, îmi doream să cred că e cu fetele din clasa noastră la o prăjitură și că mintea mea rătăcea din cauza peisajului sinistru, dar inima îmi spunea clar că ea nu-mi va aparține niciodată. Priveam trist la apa care curgea peste gândurile mele. Creței îi plăcea să fie mereu în centrul atenției, îi plăceau băieții înalți cu trăsături exotice
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
N-am văzut prea des doi oameni care să se potrivească așa cum vă potriviți voi amândoi. Nici frumusețea fizică, nici banii și nici coincidența de nume nu pot să o facă pe ea să te uite. Eu cred că doar rătăcește. Poate că tipul fusese regele discotecii în seara asta și Creața a vrut să-și demonstreze că-l poate avea dacă și pune în cap, dar fiindcă a luat masa tot împreună cu tine, eu zic să nu-ți faci griji
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
intră în căminul de fete cu Creața în brațe și asta în plină zi. Era interzis băieților accesul acolo și se putea lăsa chiar și cu exmatricularea, dar el era Petruș și pentru el se aplicau alte legi. Priveam aiurea, rătăcit prin gânduri și nu mai știam ce să cred. Totul se petrecuse prea repede pentru mintea mea înceată, iar inima abia de-mi mai bătea. O pierdusem, chiar dacă nu fusese niciodată a mea și simțeam cu toată tăria că nici
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
niciun sunet. Dacă ar ști că am plecat de acasă, poate că ar chema polițiștii. Mă gândeam ce să-i spun... poate că era bine să-i îndrug o poveste cum că am fost într-un grup până m-am rătăcit, că am văzut puțină lumină și că m-am cuibărit fără să fac nimănui niciun rău ca să mă culc... dar sprâncenele lui se uneau supărate în timp ce eu stăteam încremenit. Dintr-o dată l-am zărit în coșciug. Chipul său pământiu, zguduit
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]