11,435 matches
-
aură eroică este ridiculizată chiar de Geo Dumitrescu. Volumului Aventuri lirice i s-au reproșat compromisurile, dar textele de aici reprezintă totuși poezie autentică, iar autorul lor nu dorește să se erijeze într-un luptăror anticomunist. Portretul lui Geo Dumitrescu relevă un om deosebit, refuzul ipocriziei prin care se caracterizează poezia sa pare să corespundă și atitudinii autorului care respinge, la rândul său, mistificarea propriei existențe. Mult mai dificil este cazul lui Ion Caraion a cărui colaborare cu Securitatea (după eliberarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al Dosarului Bacovia (p. 64-66). Calamitățile au continuat însă și în prima jumătate a secolului trecut. Dau un singur exemplu, de la mijlocul perioadei. La 25 martie 1930, ziarul „Bacăul” publica un amplu reportaj despre „Inundațiile catastrofale din Bacău”. Subtitlurile lui relevă proporțiile dezastrului: „Un cartier prin foc și apă” - „Au rămas pe drumuri aproape 10.000 de suflete” - „Peste 1.000 de case inundate” - „Doliul populației”. Chiar dacă mai încolo, în prima terțină, Bacovia zice: „Și-n noaptea asta de nimic nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unui coleg de-al lor ajuns prorector ca, neapărat, să se treacă pe placa de pe zid denumirea de „Palatul Universității”, care a existat odinioară. Aș fi vrut ca lîngă ei să fi fost și un profesor de literatură pentru a releva fascinația pe care cuvîntul „palat” a avut-o, pretutindeni în țară, la sfîrșitul secolului XIX-lea și în primele trei decenii și jumătate ale secolului al XX-lea. în acest interval, invariabil, toate clădirile mari erau numite „palate”, deși multe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Femeile isterice și fetele bătrîne cu cît sînt mai urîte și mai decepționate, cu atîta sînt mai amorale și scriu obscenități mai teribile; nu se mulțumesc a scrie o scrisoare, două, ele scriu cu sunete, au o perseverență impresionantă”. Culmea - relevă doctorul -, uneori își scriu lor înșile, ca domnișoara citată într-un articol dintr-o revistă medicală a momentului: o franțuzoaică „privé d’amour”, „care-și scria ei singure anonime și la toată lumea din orașul în care locuia”.1) Celibatar pînă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
voi...’’ pare o reluare, sau mai exact, o revenire la tema lui ,,Vobiscum”. Astfel, versul 1 al acestuia, „în cercul lumii comun și avar...” și versul 6 din „Cu voi...”, „în cerc barbar și fără sentiment- ” sînt, ca înțeles, identice: relevă o atitudine persistentă în societatea romînească, de incomprehensiune și lipsă de generozitate față de oamenii de talent. Aceeași corespondență există între versul 5 al poemului din 1916 și versul 5 al celui din 1929: „...Dar vai acei învinși, pe veci pierduți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
confortul (îi plăceau căldura, covoarele moi, halatele de mătase, ceainicele de porțelan) și care, din cînd în cînd, dă dovezi de rafinament, sesizînd, de pildă, parfumul specific unor mobile vechi. Faptul că trage cu ochiul la lux n-a fost relevat încă. în versurile și în proza sa, din toate etapele creației, există însă, cum am să arăt, numeroase cuvinte care denumesc obiecte de lux. Pe unele le simțim ca atare și astăzi, pe altele - nu, pentru că nu reușim să ne
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ani Eugen Ionescu -, breasla cea mai incultă, inertă, inactuală, nepregătită dintre toate breslele o constituie, oricît pare paradoxal, profesorii și mai ales profesoarele. (...) Cancelarii întregi am văzut fără nici un profesor cult”.3) Cine stătea să judece situația în amănunt, să releve „excepțiunile”? La distanță de timp, noi o putem face. Cînd a apărut Cu voi..., în Bacău mai trăiau încă doi dintre profesorii lui Bacovia ale căror reputații se păstraseră neștirbite. Doi „mandarini ai vieții provinciale”: Panaite Topliceanu și Lascăr Veniamin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rumoare prin unele redacții și instituții de cultură locale. Dînd la o parte ostentația gestului făcut de Viorel Savin, trebuie spus că el a atacat pentru că Ovidiu Genaru i-a dat ocazia să atace. Dacă acesta din urmă ar fi relevat el însuși, în cuvîntul introductiv, că poemele „Sic transit(I)” și „Antrenare” sînt ortografiate diferit (și de ce), orice nedumerire și orice interpretare tendențioasă ar fi fost excluse. Datoria unui editor e să argumenteze tot ce i ar putea contraria pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
operă a unui regizor și poet cu scriitură fină, calmă, Nicolae Cabel. După enunțarea succintă a principalelor teme bacoviene, filmul evocă mediul băcăuan, așa cum l au fixat ilustratele de la începutul secolului XX, evidențiază pasiunea lui Bacovia pentru desen și muzică, relevă existența banală, aproape anonimă, a poetului și, prin contrast cu aceasta, difuzarea tot mai largă prin ediții succesive și traduceri, a operei sale. Nicolae Cabel caută să descifreze în fiecare din fotograme melancolia poetului, ivită la răscruce de veacuri, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pustiului și al golului. Cu singura diferență că acestea din urmă sînt elemente ale vieții, iar vidul aparține cel mai adesea neantului. La fel cu cei trei amintiți mai sus, Bacovia simte și impulsul de a-l încerca, gest care relevă „setea de repaos” a celui istovit de cugetare. Pare greu de crezut, dar undeva Bacovia afirmă: „aprecierile de mare poet îmi adaugă încă un gînd amar”. Sînt, totuși, destule exemple care să-i justifice această indispoziție. „Mare” era (și continuă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dacă pagina e din epoca Stanțelor burgheze, e de dinainte sau ulterioară? Singura sugestie pe care mi-o dă acest vers e că Bacovia, cunoscut ca admirator al lui Rollinat, citea, probabil, și literatură rusă, lucru care n-a fost relevat pînă acum. în 1964, cu ocazia apariției Ateneului, am scris primul meu articol despre Bacovia. A fost o mică bravură, pentru că în acel an au apărut doar trei articole despre poet. Critica încă era reținută în fața operei sale. Ulterior, spre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
deoarece gusturile se schimbaseră. Ajunsă la maturitate, generația lui Bacovia se distanțase de mitul lui Lamartine, un „autor nou” cînd studia el în liceu Meditațiile, dar care, între timp, fusese înlocuit de alți „autori noi”, extracurriculari. Ar mai fi de relevat și un alt aspect: un om de știință rămîne, în cele mai multe cazuri, legat de valorile literare clasice, asimilate în școală, pe cînd un poet se îndepărtează de ele și caută cu tot dinadinsul să se atașeze de valorile cele mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
septembrie 1930, p. 1) Temele lui Bacovia sînt cele ale poeților din secolul al XIXlea, sau și mai vechi: singurătatea, plictiseala, trecerea ireversibilă a timpului etc. Ceva mai recentă e nevroza, boală resimțită cu acuitate la începutul secolului XX. De relevat însă că, pentru autorul „Lacustrei”, acestea nu sînt numai teme literare, ci și, chiar în primul rînd, teme existențiale. O întreagă generație (Bacovia, Minulescu, Topîrceanu, Cezar Petrescu și alții ) e sensibilă la ploaie. De ce? Mă îndoiesc că-i vorba numai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și Ionescu, îndeosebi, știa că „insolitul universului, banalitățile cotidiene sînt străbătute de ceva cumplit și fioros”. Ca și autorul Rinocerilor, autorul Plumbului a înțeles, în întregul lor dramatism, ce înseamnă „limită”, ce înseamnă „abis”, ce înseamnă „amețeală” existențială. Angoasele dramaturgului relevă că senzațiile poetului n-au fost eronate și că mintea sa a penetrat adînc, mult mai adînc decît s-a crezut sau se mai crede. Analogiile (pe această fișă am schițat doar cîteva) sînt, în egală măsură, confirmări ale faptului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de prisma prin care privim lucrurile: Democrit rîdea și Heraclit plîngea de viciile oamenilor, căci toate acțiunile noastre par comice unora și tragice altora. E chestie de seriozitatea ce le-o acordăm.” (Note și amintiri, p. 24) Iar Ernst Jünger releva, în „Primul jurnal parizian”, la 29 aprilie 1941: „Nehotărît, între Pont Neuf și Pont des Arts, am înțeles dintr-odată că starea labirintică se află în noi înșine. Oriunde am dezerta, purtăm înnăscutul în noi; nici chiar prin sinucidere nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la acest aspect. Ceea ce nu mi se întîmplă des, am găsit-o destul de repede. Mi am notat acolo, văd, finalul unui articol de Édouard Herriot („Inspirația lui Chopin”, în „Universul”, 55, nr. 42, 12 februarie 1938, p. 2). Eseistul francez releva: „A produce o emoție atît de mare cu opere care, în realitate, sînt materialmente atît de scurte (autorul se referea îndeosebi la „Poloneze” - n. m.), iată în ce constă geniul lui Chopin. El are în această privință puncte comune cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
viață, afectând egal femeile și bărbații. Disfagia este simptomul principal al acalaziei, prezentă atât pentru solide cât și pentru lichide; uneori este mai importantă pentru lichide („disfagie paradoxală”). Bolnavul resimte obstacolul în regiunea apendicelui xifoid. iar o anamneză atentă poate releva că disfagia se ameliorează la adoptarea unor poziții de către bolnav (ridicarea brațelor, îndreptarea spatelui, manevra Valsalva) sau la consumul de băuturi carbogazoase în timpul mesei (probabil prin creșterea presiunii intraesofagiene și forțarea SEI). Durerea toracică anterioară localizată în regiunea retrosternală cu
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
bolnavului este cel cu facies peritoneal (ochii înfundați în orbite și încercănați, nasul ascuțit, fața palid-teroasă), extremități reci, zace imobilizat pe spate, cu coapsele flectate pe abdomen, respirație superficială, cu starea de conștiență tot timpul păstrată. Examenul obiectiv al abdomenului relevă: 1) la inspecție: abdomen imobil și retractat într-o primă fază, apoi bombat din cauza meteorismului; 2) la palpare: în stadiile incipiente este prezentă apărarea musculară (palparea produce durere la care bolnavul reacționează prin contracția musculaturii abdominale care, după întreruperea palpării
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
cu cele trei țări nu se aplică în acest caz, pentru ca, în aprilie 2003, să promită că va suspenda programul de fabricare a centrifugelor. La finalul aceluiași an, Agenția Internațională pentru Energie Atomică a emis un raport în care se releva modalitatea prin care regimul islamist de la Teheran a indus în eroare opinia internațională, încă de la jumătatea anilor '80, în ceea ce privește programele sale nucleare. Pentru Statele Unite, o altă temere devenea principală preocupare în ceea ce privește Iranul: legăturile sale, din ce în ce mai active cu Irakul. Administrația Bush
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
atunci este relevant să subliniem că acest proces de deconsolidare democratică − sau, cum l-a numit O'Donnell (1992), "înceata moarte a democrației" - a început înainte ca Hugo Chávez să-și facă apariția pe scena politică. În schimb, acest lucru relevă faptul că populismul nu este singurul factor, și posibil nu cel mai decisiv, când vine vorba despre explicarea procesului de erodare a calității democrației din Venezuela de astăzi. Această constatare este foarte relevantă, de vreme ce experții au fost înclinați să afirme
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
infinității Sale, pentru că „natură Să neextinsă, lipsită de cantitate și necircumscrisa conține în ea însăși eoni și toată creația în ei și trece în întregime dincolo de infinitatea lor, datorită eternității propriei naturi. Astfel, nu are nici un semn care să-i releve natură”. Caracterul evaziv al acestor relații reiese foarte clar: deși creația are un început, el vorbește de „infinitatea” eonilor, iar infinitatea lui Dumnezeu, la rândul său, este descrisă ca extinzându-se dincolo și conținând extensia eonică, deși este, în realitate
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
are și o latură ironică, pentru că el a părăsit după o vreme literatura și s-a dedicat jurnalismului de senzație (Pattee, History 408). Alții au încercat să adopte o atitudine mai sobră și o judecată critică de mijloc care nu relevă mai puțin influența pe care acest gen a avut-o asupra discursului literar. Într-un articol anonim din Scribner's Magazine, "The point of view" ("Punctul de vedere"), se notează că "există un joc subtil de planuri între jurnalism și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
state vechi deplată, colectorii de informații sociale, cercul literar al lui William Dean Howells confundau realitatea cu fenomenele externe, "care, credeau ei, erau obiectul legilor fizicii și cauzalităților așa cum erau ele descoperite de științele naturale și așa cum puteau să le releveze cele sociale" (74). Acești jurnaliști, literatori și savanți ai structurilor sociale își subliniază credința într-o cunoaștere determinabilă, care a fost fondată pe credința criptoteologică a pozitivismului. Totuși într-un anume moment al acestei perioade au început să apară dubii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu faptele, Garland nu numai că pune în față subiectivitatea scriitorului dar răstoarnă și tendința curentului principal jurnalistic care era factual și obiectiv și care în efortul său de obiectivizare încerca să nege sau să neutralizeze subiectivitatea. Comentariile lui Garland relevă un naturalism care și-a propus pentru sine însuși, în cele din urmă, un scop imposibil de atins, nu numai pentru că lumea este indeterminată dar chiar și pentru că subiectivitatea sau amintirile impresioniste despre lume trebuie să fie în alegerea lor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acum a devenit un obiect distanțat. Acest stil e reflectat în sfaturile care stau în cărțile despre jurnalism. Într-una autorul numește ca "cea mai importantă parte" a unei știri "obiective" linia poveștii, iar el prescrie ca această linie să releve cât mai rapid toate detaliile relevante (Fedler 139, 214). Aspirația acestuia este un așa numit sinopsis care încearcă să nu lase nici o întrebare fără răspuns - păreri contencioase. În afară de problemele epistemologice ale unei asemenea ambiții, rezultatul este că direcția principală a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]