KorAP: Find »[drukola/base=respira & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...305 306 307 ...415 >

10,353 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

am identificat sursa mirosului. Formol. Pereții erau acoperiți de rafturi pe care se aflau borcane cu organe conservate. Pe podea era o saltea pe jumătate acoperită cu o pătură cazonă. Deasupra ei zăceau un scalp roșcat și două caiete. Am respirat adânc și m-am silit să privesc totul. În fluid pluteau creiere, ochi, inimi și intestine. O mână de femeie, cu verigheta rămasă încă pe inelar. Ovare. Bucăți de viscere diforme. Un borcan plin cu penisuri. Secțiuni de gingii cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

Street către Castlegate. Luminile de pe stradă erau Încă aprinse, la fel și luminile de Crăciun. Cele douăsprezece zile ale Crăciunului: favoritele Aberdeenului, Întinzându-se de aici până la capătul cel mai Îndepărtat al Union Street. Logan se opri pentru o clipă, respirând aerul tare al dimineții. Ploaia torențială se oprise și fusese Înlocuită de o burniță care făcuse ca luminile de Crăciun să arate cețoase și neclare. Luminile de culoarea fildeșului proiectau „tineri cavaleri și lebede Înotând“ pe cerul plumburiu. Străzile se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Logan tremură de fiecare dată când agentul Steve reușea să deschidă o ușă. După ce ceea ce păruse o săptămână de greață și Înjurături, se opriră afară, sprijiniți de un zid care se sfărâma. Cu vântul În față. Cu genunchii Încleștați și respirând pe gură. Clădirile fermei erau pline cu pisici moarte și cu câini morți și cu arici și cu pescăruși și chiar cu vreo doi-trei cerbi. Tot ce putea să meargă, să zboare sau să se târască era aici. Era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
un bastard! Oricum, Împuțitul ăla ar fi trebuit să afle până acum... Arătă spre un număr din The Sun care zăcea deschis pe covor. Titlul cu litere de-o șchioapă anunța: „PSIHOPATUL PEDOFIL LOVEȘTE DIN NOU!“. Logan Închise ochii și respiră adânc. Femeia asta bătrână și nesărată Începea să-l calce pe nervi. — Trebuie să Îmi spuneți numele tatălui lui Richard, doamnă... domnișoară Erskine. — Nu Înțeleg de ce! Vecina sări În picioare. Acum o făcea pe apărătoarea nobilă care o proteja pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
se strâmbă. — La naiba. Va trebui să luăm la mână fiecare carcasă pe care-o are pe-acolo ca să le căutăm. E ca și cum am căuta acul În carul cu fân. Își trecu o pereche de mâini obosite peste față. — Așa. Respiră adânc și-și Îndreptă spatele. Autoritatea Îi revenise În voce. — Va trebui s-o luăm pe calea cea grea. Dacă nu putem scoate o mărturisire de la Philips, trebuie să stabilim o legătură cu cadavrele. Fetița pe care-am găsit-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de cealaltă parte a biroului ei. Logan făcu Întocmai, refuzând politicos țigara care Îi fusese oferită. — Dacă te-ai dus Într-adevăr la presă cu chestia asta, Împunse ea ziarul, fie ești atât de prost că nu poți nici să respiri dacă nu ești supravegheat, fie ai niște ambiții politice mărețe. Ești ambițios, domnule Erou al Poliției Locale? — Cum? — Știu că nu ești prost, Lazăre, spuse ea, fluturându-și țigara În aer. Dacă vorbești cu presa, asta se Întoarce mereu Împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Vrei să-l Întreb dacă-i place de tine? Logan simți cum se Înroșește. Știa cum e inspector Steel. Chiar venise așteptându-se ca ea să-l Înțeleagă sau să-l sprijine? Poate că Într-adevăr era prea prost ca să respire nesupravegheat. Îmi cer scuze, zise el, culegându-se de pe scaun. Ar trebui să mă Întorc la muncă. Îl opri când aproape ușa se Închisese. — O să fie al naibii de nervos. Poate nu pe tine, poate pe individul ăsta, Miller, dar o să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-l ridice din morman la fermă. Trebuiseră să adune ce mai rămăsese din organele interne de pe podeaua adăpostului. Toți din Încăpere aveau echipament de protecție: salopete albe de hârtie, Învelitori de plastic pentru Încălțări, mănuși de latex și măști pentru respirat. Numai că, de data asta, masca lui Logan nu mai avea iz de Carmol. Isobel se mișca lent, În sus și-n jos, Împungând carnea umflată cu un deget acoperit de două mănuși, făcând observații detaliate și metodice pe dictafonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
căpșune. Pornește banda, sergent,. Nicholson Își lăsă capul În jos, privindu-și fix mâinile, care continuau să tremure pe tăblia mesei, În fața lui. — Am... am lucrat pentru unii din pariori, cămătari, știți. Vocea Îi era gâtuită și fu nevoit să respire adânc Înainte de a continua. Ceva de genul cercetător-recuperator, știți: Îi urmăresc pe cei care nu plătesc. Le fac poze lor și famiilor lor. Eu... eu le tipăresc acasă și dau pozele celor cărora le datorează bani. Se lăsă și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
În care se aflau rămășițele fetiței pe care o găsiseră la Hoitar. Îl deschise scrâșnind din dinți, și se dădu Înapoi când mirosul fetid se izbi de aerul antiseptic al Încăperii. — Așa, spuse el, strâmbându-se, Încercând din greu să respire doar pe gură. Știm că fata a murit datorită unei traume produse prin lovire... Normal că așa a murit! se răsti Isobel. Ți-am notat chestia asta În raportul de autopsie. Fracturile de la partea frontală și dorsală a craniului trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
venin. Logan oftă. — Uite, cu toții am crezut că rănile au fost provocate de loviturile Hoitarului... — Leziunile corespund bătăii. Am zis asta În raportul de autopsie! Cât timp trebuie să petrecem cu chestia asta? Ai zis că ai dovezi noi! Logan respiră adânc și puse radiografiile cap la cap astfel Încât să formeze scheletul complet al unui copil. Fracturi de șold, picior, coaste, craniu fracturat. Imaginea avea mai puțin de patru picioare În Înălțime. Înghenunchiind, Logan ținu imaginea scheletului astfel ca picioarele să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Încețoșa aerul. Pete Întunecate În jurul intrarilor de beton, trimițând umbre ca de copaci de la Înălțimea șoldului și până la pământ, marcau locul unde cineva urinase repetat pe ușa vecinului. Mirosul dăinuia acid și rânced În holul Înghețat. Logan scârțâi oprindu-se, respirând greu, cu ochii fixați asupra urmei de urină. Doug s-ar fi putut adăposti În oricare dintre apartamentele acelea. Sau putea doar să fie undeva unde să nu fie văzut, În spatele scărilor. Se apropie ca să se uite, dar Doug Disperatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
găsea o parcare neasfaltată, doar cu praf adunat ani de-a rândul, din cauza folosirii, ascunsă sub zăpadă. Un fag singuratic se Înălța În mijloc, decorat de iarnă și Înconjurat de polițiști care se-nvârteau pe-acolo fără un scop evident, respirând aburi În aerul amar. Înghețaseră până-n măduva oaselor. Logan trase chiar lângă duba jegoasă a celor de la Investigații, opri motorul și coborî În zăpada alunecoasă, troientită bine. Aerul rece fu ca o palmă Încasată peste față. Tremură pe drumul către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
vorbi În cele din urmă, vocea Îi era Înecată, abia audibilă peste boxele mașinii. — Isuse, Laz, nu știam, că dac-aș fi știut, nu publicam nici un cuvânt! Îmi pare rău. Și chiar suna ca și cum Îi părea rău de-adevăratelea. Logan respiră adânc și băgă mașina În viteză. — Trebuie să-mi spui cine e sursa ta... — Știi că nu pot face așa ceva, Laz. Nu pot. Oftând, Logan plecă din semafor, Îndreptându-se Înapoi Înspre oraș. — Ascultă, Laz, am cam terminat aici, vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
fața pijamalei. Lăsă o pată roșu cu negru. Nu-i așa, domnule Porc? — Vrei să chem un doctor? Îl Întrebă Logan. Bătrânul râse cu amărăciune, iar râsul i se dizolvă În alt acces de tuse. N-are rost, șuieră el, respirând rapid și Întretăiat. Am văzut un mucos din ăla de dimineață. Ți-am zis, domnule Porc: io am cancer. Numai că nu mai e un an sau doi. Doctorul zice acum că mai e o lună. Își lovi pieptul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Io-s o labă tristă. „Du-te acasă, tataie, altfel Îți rup mufarina...“ Un zâmbet știrb se transformă Într-un hohot care deveni un alt acces de tuse. Doug se lăsase pe spate pe vraful de perne tari de spital, respirând greu. Așa că l-am bătut de l-a luat naiba. Chiar acolo În cameră. Apoi apare bastardu’ de frate-su ăla delicat din dormitor, jelind, Învelit tot În halatu’ lui roz. Și io n-aveam nici o părere. Știi, mă gândesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
străină. Știi tu, nemțoaică sau vreo afurisită de norvegiancă. Ceva de genu’ ăsta. Și se uita la mine cu ochii ei căprui și mari, plângea și zicea chestii murdare. „Ți-o sug. Fute-mă În cur...“ Iar și iar. Bătrânul respiră cuprins de fiori și avu un accces de tuse care cutremură patul. Când Încetă În cele din urmă, era alb ca laptele. Se... se ținea de piciorul meu, plângând cu mucii peste tot, zicându-mi că vrea să o fut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
jocuri tâmpite? Fața Îi sclipea roșie ca sfecla, cu scuipatul sărindu-i arcuit În luminile fluorescente ale camerei de anchetă, atacând prima țintă care i se oferise de la dispariția copilului MacCreath. — Ăăăă..., spuse Watson când Insch făcu o pauză ca să respire. Inspectorul Îi aruncă o privire atât de plină de ură că aceasta făcu realmente un pas Înapoi, ținând la piept ceainicul fierbinte ca pe un scut. — Ce? mugi el. — Sunt toate Întreținute de consiliul local? spuse ea cât putu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Watson apucă telefonul și se târî Înapoi spre bucătărie. Plângea acum deschis, iar incapacitatea și mila de sine se amestecau cu groaza de a vedea cum o altă ființă umană este ucisă. Și cu faptul că știa că urmează ea. Respirând adânc, tremurat, Își Închise ochii și Încercă să-și amintească numărul de mobil al detectivului McRae. În spatele ei, prin ușa deschisă a bucătăriei, putea auzi cum piciorul doamnei Strichen lovește din ce În ce mai slab podeaua. Degetele lui Jackie urmăriră pe tastaură numărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ghemuite pe podea, celălalt vorbind la stație: — Repet, avem un polițist rănit. Ochii lui Logan scrutară Încăperea Înghesuită, oprindu-se asupra unui morman de material În colțul de lângă coșul de gunoi. Un al treilea agent În uniformă păstrunse În cameră, respirând greu. — Am fost În toată casa: nici urmă de altcineva. Logan Împunse mormanul de material. La un moment dat fusese o pereche de pantaloni negri. Și acolo, dedesubt, se aflau resturile unui pulover negru și ale unei bluze albe. Genul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
bucătăriei. — Mișcați-vă, zbieră Logan. Aceștia porniră. — Cum se simte? Întrebă el, pășind pe deasupra corpului Întins și deschizând ușa din spate, permițând astfel unui zid de aer rece să se prăbușească În Încăpere. — A Încasat o lovitură urâtă În ceafă. Respiră, dar n-arată prea bine. Logan clătină din cap. — Rămâi cu el. Întinse degetul către ultimul agent. — Tu, vino cu mine! În grădina din spate, zăpada le ajungea până la genunchi. Se adunase În dreptul pereților clădirii, urcând până aproape de ferestre, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
sfârșitul anilor cincizeci. Locul era unul bântuit. Un loc pentru cei morți. I se potrivea perfect. Poliția nu trebuia să fie acasă! Nu era bine. Nu trebuia să fie acolo... Își croia drum prin zăpada până la glezne, către cabana carierei, respirând anevoie. Era grea, Îl dureau umerii din cauza ei. Dar avea să merite totul. Era o fată bună. Nu se zbătea. Martin o lovise În cap doar o dată, și după aceea se făcuse bună ca pâinea caldă. Tăcută și senină, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-se, cu ochii scanând peisajul. Urma ducea direct de la casă În Întuneric. Și acum urma dispăruse. Înjură cu amărăciune. Polițistul pe care-l târâse după el pufăi, oprindu-se În spatele lui. — Ce facem acum, domnule? Întrebă el, luptându-se să respire. Logan privi dincolo de el, Încercând să ghicească În ce direcție mersese Martrin Strichen, luând-o cu el pe Watson. La naiba! Îi spusese lui Insch că era o idee proastă să lase doar doi În casă! — Ne despărțim, zise În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Agenta Watson Încercă să sară-n picioare, dar era Încă legată de mâini și de picioare. Tentativa făcuse camera să se Învârtă În jurul capului ei, cu marginile mișcându-se Înainte și Înapoi ca un dans demonic. Își strânse ochii și respiră șuierat, printre dinți. Treptat, zbaterea se opri. Când deschise din nou ochii, se uita drept la fața Îngrijorată a lui Martin Strichen. Îmi pare rău, zise el, aducând o mână tremurătoare să-i Îndepărteze părul de pe față. Nu voiam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
tu... Să-mi dau drumul. După aia o să fie OK. O s-o facem și-o să fie bine. N-o să mai am nevoie de asta. Își mușcă buza și flexă din nou cablul. O să fiu normal și totul o să fie OK. Respirând adânc, făcu o buclă din cablul strâns În pumni. Exact cât să Încapă prin ea capul lui Jamie McCreath. Băiețelul gemu terorizat, cu ochii fixați asupra lui Jackie, care se chinuia și se zvârcolea. — De te duci azi În pădure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]