KorAP: Find »[drukola/base=scânteie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...305 306 307 ...315 >

7,858 matches

Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626

materialul de viață. Pastișarea propriilor expresii poetice în unele poezii de Victor Tulbure și N. Tăutu, de pildă, este un aspect al cenușiului din literatură (...). În cuvântul său, scriitorul Eusebiu CAMILAR a luat poziție autocritică față de gravele greșeli semnalate de Scânteia cu privire la conținutul ideologic greșit al reportajului Întâmplări de pe Călmățui (...). Ion MIHĂILEANU, abordând problema rămânerii în urmă a criticii literare față de cerințele vieții, a combătut poziția potrivnică dezvoltării literaturii și criticii noastre literare adoptată de Ion Vitner. Amintind că Ion Vitner

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Exemplele nu sunt cu mult mai variate decât cele pomenite la dezbaterea scriitorilor, dar ele sunt ilustrative pentru că desemnează poziția oficială, atât de importantă în condițiile date, când esteticul era permanent direcțional, apostrofat și legitimat, de factorul politic. Articolul din Scânteia 14 are mai multe capitole; după ce, în primul sunt expuse problemele tipicului pe filiera Marx-Engels-Lenin-Stalin-Malencov, se trece la radiografierea creației literare în lumina acesteia în capitolul: Să dezvăluim în toată măreția lui chipul omului nou, din care, ca și din

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
aport slab și în discuții - M. Davidoglu, E. Camilar și alții se datoresc în cea mai mare parte tocmai rămânerii lor în urmă - criticată cu asprime în cadrul dezbaterii - în ceea ce privește studierea marxism-leninismului (...)”. Importanța ajutorului dat de partid prin acest articol din Scânteia este subliniată în numărul proxim al Contemporanului 15, tot într-un editorial; revista dă și alte îndrumări secțiilor de creație ale breslei scriitorilor pentru depășirea formalismului și ineficienței în activitate: „Articolul redacțional apărut în Scânteia nr. 2648 cu titlul Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
partid prin acest articol din Scânteia este subliniată în numărul proxim al Contemporanului 15, tot într-un editorial; revista dă și alte îndrumări secțiilor de creație ale breslei scriitorilor pentru depășirea formalismului și ineficienței în activitate: „Articolul redacțional apărut în Scânteia nr. 2648 cu titlul Pentru o puternică înfățișare a vieții în literatura noastră este un document de o deosebită însemnătate pentru dezvoltarea creației și criticii noastre literare, pentru orientarea scriitorilor și a criticilor noștri literari, spre însușirea consecventă a metodei

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
o puternică înfățișare a vieții în literatura noastră este un document de o deosebită însemnătate pentru dezvoltarea creației și criticii noastre literare, pentru orientarea scriitorilor și a criticilor noștri literari, spre însușirea consecventă a metodei realismului socialist. Articolul apărut în Scânteia este o dovadă a grijii cu care partidul îndrumă în permanență munca scriitorului și a criticilor literari. Scânteia subliniază în acest articol deosebita însemnătate a tezelor cu privire la literatură și artă cuprinse în Raportul tovarășului Malencov la cel de al XIX

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
și criticii noastre literare, pentru orientarea scriitorilor și a criticilor noștri literari, spre însușirea consecventă a metodei realismului socialist. Articolul apărut în Scânteia este o dovadă a grijii cu care partidul îndrumă în permanență munca scriitorului și a criticilor literari. Scânteia subliniază în acest articol deosebita însemnătate a tezelor cu privire la literatură și artă cuprinse în Raportul tovarășului Malencov la cel de al XIX-lea Congres al P.C.U.S., teze care au îmbogățit estetica marxist-leninistă, trasând în fața oamenilor artei și literaturii însușirea realismului

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
nu au orientare clară în ce privește conținutul muncii acestor secții, că conducerea Uniunii Scriitorilor a lipsit secțiile de îndrumare temeinică (...). În fața secțiilor stă un vast program de activitate pentru asigurarea unei largi și sistematice dezbateri în jurul problemelor creației literare. Articolul din Scânteia a arătat că în cadrul dezbaterilor a fost generalizată cu totul insuficient experiența câștigată în ultimul an de literatura noastră (...). În cadrul operelor literare și în programul de activitate al secțiilor literare trebuie să intre astfel discuția asupra unor opere ca Nicoară

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
proletcultism, în acest an „cenușiul” înglobează toate slăbiciunile de care s-a făcut vorbire până acum: erou șovăielnic, palid, șters, fad; schematism, naturalism, formalism, manierism, scris de mântuială, monoton, neconvingător ș.a. O primă panoramă a aspectelor cenușii, recte netipice, face Scânteia în redacționalul 26 citat în primul capitol al acestei părți, reprodus și în Viața românească 27. În același număr, Mihai Gafița 28 interpretează câteva scrieri, amendându-și unele opinii anterioare pe motiv că, inițial, n-a sesizat cenușiul din scrierile

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
și schematică a unor acțiuni și personaje, nuvela Spre șantier dovedește totuși o serie de calități reale, mai ales în sesizarea unor trăsături autentice, convingătoare ale personajului principal, tânărul Landru. De aceea trebuie arătat că este nejustă critica apărută în Scânteia tineretului, într-o cronică semnată de Mihail Lupu. Autorul cronicii - la adăpostul unor observații critice întemeiate - exagerează lipsurile nuvelei ajungând până la urmă să declare că aceasta este lipsită de valoare (...). Este clar că articolul întitulat greșit O nuvelă care denaturează

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
cl.III; în acest an, în lumina tipicului, respectivul roman apare preponderent în exemplificări negative; nici în urma dezbaterii acestui roman cu cititorii, acesta nu apare într-o lumină mai favorabilă. O sinteză a acestor probleme face Ovid S. Crohmălniceanu în Scânteia într-o cronică literară. Rara avis, faptul! Căci de ani de zile n-am mai întâlnit această rubrică în oficiosul comunist; dar orice lucru are un început, căci, sporadic, rubrica va mai găzdui intervențiile lui Paul Georgescu 30, Petru Dumitriu

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
sunt atât de vizibile încât autorul s-a simțit obligat să preîntâmpine impresia neplăcută a cititorului, silindu-și unul din eroi să constate singur asemănările situației sale cu aceea a unor personaje din Soti (...)”. În scurtă vreme, într-un editorial, Scânteia 34 trece în revistă opere literare educative, dar și opere dăunătoare pentru „masele largi ale oamenilor muncii”: „Nu este deloc întâmplător faptul că între cele mai valoroase, cele mai realizate opere ale literaturii noastre noi se află cele care înfățișează

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
bogăția și adâncimea lui sufletească (...). Există, de asemenea, la unii scriitori, cum ar fi N. Jianu, părerea dăunătoare că se pot «descurca» în acest domeniu complex și fără o pătrundere a problemelor construcției socialiste”. Orientată serios cu fața spre literatură, Scânteia dezvăluie alte Căi neprielnice creației literare descoperite de Paul Georgescu 35 în urma citirii revistei clujene Almanahul literar: „De la o vreme, cititorii observă cu nemulțumire în multe din materialele din Almanahul literar o îndepărtare de viața și problemele actuale ale poporului

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
redacțional un serios ajutor în orientarea sa. O răspundere însemnată o poartă Uniunea Scriitorilor care nu s-a preocupat îndeajuns - atât prin secretariatul său cât și prin filiala sa de la Cluj - de îndrumarea ideologică a revistei”. Deși intransigentul colaborator al Scânteii, cheamă comitetul regional de partid să îndrepte „greșelile ideologice”, pare-se totuși, că motivul pentru care, de câteva luni, Almanahul era în vizorul criticilor din capitală, a fost mult mai terestru. Adică: în numărul 5, Almanahul publică - într-o mai

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
pe poziții (în nr.6), iar în nr.7 dezvăluind prezența scrisului de „mântuială” și în critica literară, nu numai în proză, cum ar fi, de exemplu, un articol al lui N. Moraru, găzduit de Viața românească. Până la urmă, arbitrează Scânteia și am văzut cum, prin pana (degetul arătător) al lui Paul Georgescu. Urmează autocritica Almanahului literar 36: „Colectivul redacțional al revistei Almanahul literar a analizat cu toată seriozitatea în spirit critic și autocritic articolul apărut în Scânteia - Căi neprielnice creației

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Până la urmă, arbitrează Scânteia și am văzut cum, prin pana (degetul arătător) al lui Paul Georgescu. Urmează autocritica Almanahului literar 36: „Colectivul redacțional al revistei Almanahul literar a analizat cu toată seriozitatea în spirit critic și autocritic articolul apărut în Scânteia - Căi neprielnice creației literare - și concluziile dezbaterii organizate la Cluj de către Uniunea Scriitorilor în zilele de 3 și 4 oct. a.c. A reieșit cu acest prilej, după cum semnala și articolul din Scânteia și totodată vorbitorii care au participat la dezbatere

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
în spirit critic și autocritic articolul apărut în Scânteia - Căi neprielnice creației literare - și concluziile dezbaterii organizate la Cluj de către Uniunea Scriitorilor în zilele de 3 și 4 oct. a.c. A reieșit cu acest prilej, după cum semnala și articolul din Scânteia și totodată vorbitorii care au participat la dezbatere, că în ciuda succeselor înregistrate de revistă de la apariția ei încoace, ultimele numere prin câteva din materialele publicate se abat în mod primejdios de la linia unei orientări sănătoase în literatură, alunecând pe panta

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
șabloane de circulație în literatura noastră, cu altele, mai vechi sau mai noi - a căror repunere în circulație dădea la un moment dat iluzia «noului». La rădăcina acestui fenomen trebuie văzută în primul rând izolarea despre care vorbea articolul din Scânteia și, firește, o practică greșită ce începea să se manifeste la unii poeți ai Almanahului literar, și care trebuie lichidată în germene. Este vorba de o practică greșită în lupta contra șabloanelor, cu un cuvânt - o practică greșită în ceea ce privește lupta

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
după 1944 romanele Frații Jderi și Neamul Șoimăreștilor; Mitrea Cocor apare și el în a treia ediție. De altfel în acest an continuă să apară și alte reeditări de romane și nuvele: Dulăii de Zaharia Stancu - ediția a 2-a, Scântei în beznă de A.G. Vaida - ediția a 3-a, Bijuterii de familie de Petru Dumitriu - ediția a 3-a - Undeva pe Dunăre de Al. Jar - ediția a 2-a. În rest, câteva romane: Ogoare noi (Aurel Mihale), Valea Fierului (Dragoș

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
de scris și-ți pregătesc cărți pentru la anul! Numai lor li se pare uneori cam grea truda, dar totuși le place, e mare lucru să dăruiești frumusețe, vis și adevăr (...). Ce părere aveți, tovarăși redactori ai ziarelor România liberă, Scânteia Tineretului, Contemporanul și dv. cei din provincie? Atâta viață cu binele, cu răul ei, cu eforturile, succesele și eșecurile ei - n-ar merita două coloane duminica, de cronică literară și încă o coloană de note și ecouri?”. ASPECTE ALE POEZIEI

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
putut fi tăinuit, sub încercările de argumentare contrară. Nu trebuie crezut că în cronicile respective, atât cea despre Stelele păcii cât și despre Oameni de azi sau Bălcescu nu există și numeroase observații juste, analize adânci”. Înainte de intervenția finală a Scânteii (vezi nota 36 și contextul) prin articolul lui Paul Georgescu, intervenție finalizată, cum știm, cu autocritica revistei clujene, intră în discuție și Mihu Dragomir, evidențiind cam aceleași lacune ale „sectorului poezie” pe care le stigmatiza, cu zel demn de o

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
goalele abstracțiuni ale «cântecelor»”. *** Petre DRAGOȘ 62, într-o scrisoare trimisă la Contemporanul: „Tovarăși, mă surprind anumite concepții, tonul și limbajul ce se strecoară în vremea din urmă în unele din articolele noastre de critică sau discuție literară. (...) De asemenea, Scânteia a analizat recent manifestările nesănătoase, dăunătoare din paginile revistei Almanahul literar din Cluj. Eu aș vrea să mă ocup de câteva rânduri din articolul Poezii de dragoste publicat de Dan Costa în paginile Almanahului literar din Cluj (nr.6), articol

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
revistei Almanahul literar din Cluj. Eu aș vrea să mă ocup de câteva rânduri din articolul Poezii de dragoste publicat de Dan Costa în paginile Almanahului literar din Cluj (nr.6), articol care m-a nemulțumit și m-a indignat. Scânteia a arătat că în acest articol precumpănesc teorii și păreri dăunătoare, teze idealiste care trebuie combătute. Aș vrea să exemplific mai larg această apreciere referindu-mă mai ales la tonul și limbajul lui Dan Costa, care trădează pozițiile sale cosmopolite

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
te-au chemat departe Și acum ce rar ne întâlnim! Lectura unor asemenea versuri banale produce o impresie penibilă, mai ales dacă te gândești că autorul este un poet de talent (...) Pe o treaptă artistică asemănătoare, se află poeziile Ziarului Scânteia, Urarea mamelor din Grecia și chiar Mesteacănul, poezii bântuite de un patos declamatoriu, sărace în idei. Elementele formaliste apar mai evident în unele din poeziile cuprinse în ciclul Eliberarea Clujului, Seară clujeană (...). Era firesc ca poezii ca acelea cuprinse în

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
și colectări. În: Contemporanul, nr. 191, 2 iun, 1950 Semănat-am semănat Ca să crească rod bogat Rodul mult și bobul plin Fără boz și mărăcini. Am plivit grâul, plivit La prășit am hărnicit, Că ne-ajunserăm, măi frați, Și-n Scânteia lăudați (...). Ăla măi, mi-e frate bun Ce ni-e bun cârmaci la drum Muncitor și făurar, Clăditor de fapte mari. Și să vezi și să tot vezi Că ne-a dat mândre cirezi Nu de boi ci de mașini

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
în apus. Focul își sălta limbi de pară micuță, Erau flămânzi și tata să cânte s-a pus. Cântecul vorbea despre-un țigan călare Care umplea aerul din pământ până-n cer. Galopa după o rândunică pe muchi și ponoare, Detunând scântei sub copita de fier. Rândunica fugea și țiganul cu dreapta în nouri După ea, în neștire. Cică rândunica se chema fericire... (...) Viața lui se mistuia în kilometri de drum. Pierduți de șir, au rămas să-și înjghebe-o colibă frumoasă

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]