8,805 matches
-
6 ieșite din departele ascuns al sufletului, cuvântul luminos privit din umbră: În suflet, mai departe - în zarea lui, acolo/ Privesc din umbră jocul cuvântului. Vocala/ O văd, și văd consoane, așa cum prinzi cu spaimă,/ Copil fiind, în codri, împerecherea stranie/ A unor zei de care n-ai bănuit nimica./ Acolo văd cuvântul, nu umbra lui: conturul/ Acela de cerneală, ci miezul tainei însuși:/ Un arc întins de sunet să săgeteze fuga/ Ce-și profilează forma pe stâncile simțirii" (Elegie pentru
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al nemișcării. Pentru a vedea ceea ce luminează, vederea se așază în umbră, se umbrește, își modifică natura, unghiul din care se deschide o nouă perspectivă. Astfel situată, ea nu vede lumina ci ceea ce apare în lumina neobișnuitului deja posibil, împletirea stranie dintre sunet și sens: imaginea neprevăzută a "unor zei de care n-ai bănuit nimica", "miezul tainei însuși". Ceea ce se vede apare însă ca ascuns; iese din ascundere cu ascuns cu tot, invizibil al vizibilului inaparent; arcuirea ființării în căutarea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și se ascunde, se dă în propria ascundere, precum "o statuie în umbră" sau "o dansatoare albă" care transpare "ca să răsară goală și iar să se-nvelească"9. Prin urmare, nu jocul plin de sens al ființei cuvântului, ci jocul straniu - dejucat - al imaginilor în fuga ființării, "jocul fără seamăn al luminii/ Pe dimineața ne-ncepută-a lumii" (Țărm pierdut)10. Joc al neobișnuitului și al neasemuirii, care este totodată veșnicul joc al începutului. Tot ce apare în limpezimea luminii e răsfrângerea unui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nevăzut și totuși întrevăzut, precum un astru ieșit din dezastru, al creației - divine sau poetice - care luminează intervalul ce leagă dispariția de apariție, invizibilul de adâncul unui vizibil nebănuit. Începutul e lumina; dispariția e transparența. Ce rezultă din ecuația acestei stranii creații? Dacă orizontul mundan dispare, ce lumină apare pentru a începe din nou, pentru a se da ca transparență a lumii? În primul rând, tulburarea tuturor celor ce ființează în lume, în lumina care ne ține ochii deschiși, încetarea celor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
capricii așa de minuțios organizate în acest delir al simetriilor care constituie plasma însăși a poemei, ceva ca o incidență a figurii tuturor întâmplărilor posibile, a imaginei totului, a fericitei unități. Poetul joacă cele mai libere posibilități, cele mai multe, cele mai stranii. El procede, ca destinul, la o continuă restituție a unității. (...) Sufletul totului, panpsyche, pare a se oglindi în aceste delicate lucrări, și pentru totdeauna, pe când el alină doar în treacăt o noapte străvezie"30. Spațiu al posibilului și, prin urmare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un trup, respectiv a divinului, care devine vizibil. Când sensibilul e pus în paranteză, inteligibilul se sensibilizează, apare în locul părăsit de lume. În ambele cazuri uitarea se absolutizează, se golește de propriu-i obiect, până când dispariția acestuia dobândește forma unei stranii apariții: trupul văzut ieșit la lumină din noaptea uitării de lume. Și în această din urmă ipostază, a fi umbrit înseamnă a nu fi văzut, a ieși din raza vizuală a celor ce se află în orizont mundan: un eu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vede întoarsă în sine, căci - în pustiul sfârșitului - doar pe ea se vede, respiră aerul care încă nu e. Coboară în propria imagine, iar ceea ce se arată dinspre sfârșit se pune în vederea începutului, deschide perspectiva unui acum în așteptare: "compoziții stranii de sunete se vor așeza/ pe nisipul lucios al așteptării/ și nu vor avea înțelesul cuvintelor/ și nu vor aminti nici de armonii muzicale:/ o ecolalie a unei lumi/ care a plecat fără tine mai departe". Suspensia realizează astfel survenirea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deveni conform" (Roger Munier, Le parcours oblique, Éditions de la Différence, Paris, 1979, p. 130). 42 A "citi" imaginea inaparentului presupune într-adevăr o lectură regresivă, de-creatoare, poemul fiind înțeles drept "profunzimea deschisă asupra experienței care-l face cu putință, strania mișcare ce merge de la operă către originea operei, opera însăși devenită căutarea neliniștită și infinită a propriei sale obârșii" (Maurice Blanchot, Spațiul literar, Editura Univers, București, 1980, p. 276). 43 Fără îndoială că "ceea ce este spus în poem pare inseparabil
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
puterii, dar, în același timp, convingerea că adevărul s-ar lăsa administrat ca un fond funciar pasiv - parcelat, cartat, cadastrat, dominat de principiul partes extra partes - e începutul pierzaniei ei; doar se știe că groapa săpată altuia are o afinitate stranie pentru săpător, și că suprafața se poate uneori contorsiona concav la paroxismul încleștării ei cu adâncul. Arhitecții încercau să-și mobilizeze toată imaginația întru spulberarea temerilor că, odată oferită lecturii lor, urma felului de-a fi al gazdelor avea să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Scufițo! își arătă și Trees colții într-o caricatură de ferocitate. − Aaa, dar chiar te rog să te servești! De tine nu mi-e frică; Ian însă avea ceva de acvariu insondabil, de vas comunicant capabil să dea o rezonanță stranie liniștii doar aparent conținute. Dar să revin: ca să scapi de proteza de care vorbeam trebuie să ai curajul să greșești, să riști, să sari gardul în necunoscut, să faci cunoștință cu colți și gheare aprige - în orice caz, să te
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
docil și resemnat îndărătul lui, ca în umbra unui handicap, dar poate și șarja cu el ofensiv, folosindu-l în felul unei arme terorizante. − O mască de scrimer în stilul samurailor japonezi? De fapt, da, văd că torera îi întinde, straniu, o sabie. Dar spune-mi mai bine ce l-a făcut pe Picasso să se identifice cu monstrul mitic; poate modul lui de-a trata femeile... Se priviră cu subînțeles și chicotiră complice, după care Ondine reluă: − Felul lui extrem de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
gâtul de ardența subiectului. În drum spre localul din interiorul muzeului, Trees veni cu o propunere: − Aseară, citind ceva despre Picasso ca să mă pun în temă pentru azi, am dat peste o reflecție de-a lui referitoare la un fapt straniu: se pare că numai în sudu-i natal găsea inspirația să picteze fauni, centauri, Minotauri și alte personaje mitologice. Chipurile, o asemenea faună exotică s-ar fi sfiit să-l bântuie pe-aici, prin Paris. Ei, asta mi-a dat ideea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se înfășurau și desfășurau, sfâșiau și cârpeau, alunecând ca două păsări de pradă una pe lângă alta, în accese abia perceptibile de erotică marțială. A survola cu privirea numai aparențele superficiale, într-un fel reținut din decență, intra astfel într-o stranie conivență fumigenă cu a privi mult dincolo de ele, în domeniul aspirațiilor încă de împlinit, înspre nuditatea ultimă, edenică a umanului. Aspirațiile sociale cele mai nobile își protejau dreptul la o confirmare viitoare prin refuzul deliberat de a lăsa privirea să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
descărcărilor electrice. Cine atinge un superlativ al conductibilității conflictuale se lasă traversat de frică fără reziduuri, cu eleganța firescului și fără acel blocaj indus de protecția excesivă, care e frica de frică; e de așteptat atunci ca, în locul tihnei, o stranie jonglerie jupiteriană cu fulminența să-i trezească interesul. Obscuritatea, marginalitatea și disperarea sunt condiția lustragiului de fulgere, dar și infatuarea proprie indestructibilului. În repetatele impasuri ale dialogului cu nomazii, și foarte probabil sub inspirația realității înconjurătoare, mintea unuia dintre arhitecți
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui. Auzise ceea ce ar fi vrut de la ei, și totuși, judecând mai bine, auzise mai mult decât ar fi vrut: urechea lui prinsese și vântul zdrențuit de ierburi al stepei, răsunând în vocile lor fără fund și împrumutându-le tonalități stranii, de ventriloc. Dinspre fundal răzbătea în ele alt zvon, fără început sau localizare. Ah, bine i-ar fi prins acum cartea de vizită a unui șaman mongol! VI − Spune, străinule, în cetatea ta bărbații nu sar peste tauri? întrebă Pasife
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
spuneau că trupurile sunt fântâni și că zvâcnirile lor ar fi fost în stare să scoată din pământ liniile-i de forță elementară întrerupte de suprafețele colțuroase, dându-le drumul mai departe prin medierea mâinilor abile. Alții scoaseră la iveală stranii instrumente de detectat microturbulența locală, care, credeau ei, și-ar fi putut ordona forțele dispersate în jurul unei perechi de mâini bune conducătoare. Astfel apăru, în semiobscuritatea cavernei, firul de păianjen cu fulg, rotitor ca o morișcă de măcinat neclintirea. Doi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se crăpase încă de ziuă, Ian Rechner se trezi din somn în furca unei duble împunsături: una în stomac, de la curry-ul prea iute amestecat de bucătarul indian în chiftelele de ceapă din seara precedentă, și alta în subconștient, de la visul straniu ce tocmai luase sfârșit. Căută îndelung prin pat căldura primitoare a trupului lui Ondine, ca un om ce abia învață să înoate în vastitatea intimidantă a singurătății. Cum nu o găsi, în cele din urmă se hotărâ, fără tragere de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a face cu confuzia dintre intrări și ieșiri, creatoare de abstracțiunea adimensionalului. Un punct ale cărui intrări și ieșiri se confundă poate părea infinit de mic sau de mare, în funcție de potențialul lui labirintic, determinat de configurații de puncte exterioare. Felul straniu cum femeia se răsucea sub mângâierile lui și-afară din calea lor crea ceea ce un observator superficial, prizonierul unui referențial euclidian, ar fi numit contratimpi. Totuși, deși sensibilizat la asprimile detenției, pentru Rică problema acestui prizonierat nu se punea; în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prin martie, când păreau foarte bucuroși de ajutorul oferit ... Da ... E regretabil că bunele intenții sfârșesc astfel. Mă rog, faptul e consumat ... Mulțumesc, asemeni! Cu toată considerația! Răsuci de câteva ori receptorul în mână înainte de a-l așeza în furcă. Stranie întorsătură! La sfârșitul ședinței care urmă, o anunță și colegilor săi: − Cu titlu de fapt divers: chiar înainte de întrevederea noastră am primit vestea că proiectul locativ pentru nomazi va fi sistat. Materialele trimise au dispărut fără urmă. Evident, s-a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
decât pare la prima vedere. De aceea, indiferent cât de reprobabilă din punct de vedere civic, înjurătura rămâne un recurs de ultimă instanță la virtuțile expectorante ce au trezit-o din moarte clinică pe o Albă ca Zăpada, de pildă. Straniu, manevra evocă dublarea unui cap dificil în navigație - nu al Bunei Speranțe, ca în cazul Olandezului zburător, ci al Ultimei Speranțe, în care limbajul e singura formă de propulsie rămasă la dispoziția echipajului. Afundarea într-o groapă de potențial și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
schimb prelung de tăceri. Către sfârșitul lui, când Ian se pregătea să iasă din umbra lunecoasă ce-l mângâiase sărind peste el ca un funambul nerăbdător, vaporul slobozi un semnal prelung de sirenă. Punctuația finală a acestui salut ambiguu rezonă straniu în ființa arhitectului. Când începe un vapor în scufundare să starnească turbionul ce trage după el obiectele înconjurătoare? E vârtejul creat în aer un preludiu la cel acvatic? Și cât de semnificativă este, metafizic vorbind, diferența dintre cele două fluide
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
savanții ("își scot coada din treaba asta") trimitem pe calea aerului o patrulă de curățare și facem ordine. După asta ne continuăm drumul și ne uităm iar la locul de casă. B.-A. spune să încercăm să-l cumpărăm. Foarte stranie și fascinantă atmosferă e aici în octombrie. E într-un fel un loc rupt de lume și nimic n-are aici nicio importanță. De altfel azi e duminică. 23 octombrie Azi radiografie la încheietura mânii. "5 grade deviație". Cât ar
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
încoace, tătarii nu i-au încălcat regatul? Regele i-a vorbit atunci că s-a pregătit să-l atace, deoarece este păgân și vrea să-l supună vasal și în această calitate să-i plătească tribut. Hanul tătar a găsit stranie această pretenție și a răspuns: Ce s-ar întâmpla dacă în război l-ar învinge el? În cele din urmă a acceptat să primească creștinismul, dar să-i fie vasal, nu. Totodată, a adăugat că ar dori să fie în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
forța înmulțită cu situația”. Forță, tracțiune politică ați arătat în alegeri. Înmulțiți-o cum trebuie cu situația și veți evita ipostaza președintelui care a constatat că a câștigat alegerile dar nu și puterea. Alegerile. Lordul Percy: „Este o teologie foarte stranie cea potrivit căreia Dumnezeu vorbește doar prin vocea celor 51% (care au câștigat) și nu și prin vocea celor 49% (care au pierdut)”. Dacă PUR, cu jocul lui la două capete, este mai mult un pretext decât motivul adevărat al
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Băsescu. Nu altfel stau lucrurile în legătură cu averile mirobolante ale unor politicieni. Sunt aceștia acuzați de jecmăneală fiindcă jurnaliștii care-i demască urăsc averile inexplicabile sau pentru că averile acestora din urmă nu sunt încă în aceeași ligă cu cele ale politicienilor straniu de bogați? A jeli zilnic pe umărul milioanelor de oameni trăind sub sau la limita sărăciei, dar a folosi serile la număratul milioanele de euro sau dolari a devenit un sport răspândit printre boșii de presă. Mulți politicieni sunt arătați
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]