8,615 matches
-
iar restul flotanți (funcționari vamali, poliție de graniță, jandarmi, alte naționalități). Din datele Recensamantului din 1910 rezulta ca numărul românilor a fost de 1390 de suflete, pe când al străinilor de 657.Astăzi satul se întinde pe 2 km pe o terasă din stânga Oituzului, lățimea trecătorii fiind de 800-900 m, pe vechea vatră de 48 de hectare, densitatea gospodăriilor fiind însă redusă dovedind o slabă ocupare a terenului cuprins în vatră, lucru datorat transformării perimetrelor construibile ocupate înainte de război în grădini și
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
și Șiretul. În partea de nord a comunei se află șoseaua națională care unește municipiul Bacău cu restul județului iar satul Letea-Veche este străbătut de la nord la sud de Dc 87. Formele de relief distincte sunt Lunca Șiretului și Bistriței, terasele acestora. Declivitatea terenului este foarte redusă. Teritoriul comunei se învecinează în partea de nord cu comună Săucești, la sud - est cu comună Tamași, la est cu comună Buhoci, la sud - vest are vecin comună Nicolae Bălcescu iar la vest orașul
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
lipsită de apă - în comparație cu văile vecine. Este situat de-a lungul unei văi descendente care pornește de pe versantul de est al Piemontului Orbenilor, prelungire sud-estică a Culmii Pietricica. Valea coboară acoperind zona de tranziție dintre culme și culoarul Siretului, precum și terasele corespondente și lunca de pe dreapta acestuia. În partea vestică a satului, pădurile acoperă dealurile, iar în partea estică dealurile sunt cultivate cu vii ale localnicilor Localitatea se află la aproximativ 18 km de Adjud și aproximativ 38 km de Bacău
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
posesiunii sunt indicate următoarele: Drumul Câmpului, Valea Podului, temelia bisericii catolice vechi, stricate, cimitirul bisericii ortodoxe și Drumul cel Mare al Ocnei. Din poziția descrisă a hotarelor, se poate desprinde că biserica veche a fost în spatele bisericii actuale, pe mica terasă inferioară, spre Trotuș nu departe de biserica actuală, loc ocupat compact de case, cu greu de cercetat pentru că temeliile de piatră, în decurs a peste 150 de ani de la data actului au fost scoase de oameni și folosite la construcții
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
în defileu, un teritoriu propice în care capitala s-a putut dezvolta în liniște, fiind apărată de castrele Tibiscum, Voislova, Micia și Bumbești. Cetatea, un patrulater format din blocuri de piatra masive ( de perete Dacian ) , a fost construită cu cinci terase , pe o suprafață de aproape 30.000 mp . Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunăre și făcea legătura cu extremul nord al provinciei, la "Porolissum" (Moigrad). Deoarece romanii voiau sa evite o nouă luptă foarte dificilă la
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
altădată plantate cu viță indigenă din soiuri cele mai bune și potrivite climatului. Acestea dădeau un vin foarte bun și sănătos. Filoxera însă a distrus aceste vii iar sătenii luând pildă rea de prin alte ținuturi, au replantat cu hibrizi: terasă, noha, steibel, etc, care pe lângă vinuri proaste și dăunătoare sănătății, acestea strică și bunul renume al viței românești. Fânețele și pășunile fiind acoperite cu iarbă grasă, în comună se regăsesc numeroase familii care cresc vaci și viței, pentru carne și
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Marea parte a Pochiței, asemeni Vlașcăi, este situată la un nivel jos, apropriat albiei de curgere a râului, astfel, la inundații puternice, apa a făcut ravagii gospodăriilor aflate la acest nivel. Există în Pochița și case construite mai sus, pe terase ale dealului Podu Mare, fiind astfel ferite de revărsările violente ale apei, însă fiind totodată și mai greu accesibile. Principala legătură dintre Pochița și satul Cașin se face printr-un pod ce trece peste apa Cașinului, putându-se astfel ajunge
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Biserica „Vintilă Vodă“, cu hramul Sfânta Alexandrina, este o construcție importantă al artei secolului al XVII-lea din vecinătatea Bucureștiului, aflată pe lista monumentelor istorice din Județul Ilfov. Clădirea este situată pe terasa sudică a Dâmboviței. Inițial a funcționat ca biserică parohială ortodoxă a fostului sat Popești-Români, actualmente parte a orașului Popești-Leordeni din județul Ilfov, pe strada Unirii nr. 26. Biserica este reprezentativă pentru acea perioadă, fiind construită în manieră tradițională, după tipul
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
de mișcările eustatice (mișcări ale nivelului apelor și oceanelor, cauzate de variațiile climatice globale: În cazul ridicării uscatului sau al eustatismului negativ, faleza, plaja și o parte din platforma de abraziune rămân suspendate față de noul nivel al mării, formând o terasă marină. Așa de ex., în timpul cuaternarului, nivelul Oceanului Planetar a suferit oscilații importante, ce au dus la crearea unui sistem de terase marine. După geneză și structură, ele pot fi împărțite în: Mai cunoscute in literatură sunt cele de pe țărmul
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
faleza, plaja și o parte din platforma de abraziune rămân suspendate față de noul nivel al mării, formând o terasă marină. Așa de ex., în timpul cuaternarului, nivelul Oceanului Planetar a suferit oscilații importante, ce au dus la crearea unui sistem de terase marine. După geneză și structură, ele pot fi împărțite în: Mai cunoscute in literatură sunt cele de pe țărmul Mediteranei și Atlanticului. În regiunile calde, între paralelele de 30ș, în mările calde (peste 20ș), cu mare transparență, cu salinitate în general
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
înclinări mici) - fluvio-glaciară (din acumulările fluvio-glaciare de la periferia calotelor de gheață, unde au acționat intens apele provenite din topirea ghețarilor) Ținând seama de geneza diversificată, loessul se clasifică în următoarele tipuri: - eolian, existent în general de-a lungul văilor, pe terase și pe versanți - aluvial situat în cadrul văilor propriu-zise și pe unele terase mai vechi - fluvio-glaciar situat în zonele marilor câmpii deltaice și fluvio-glaciare - deluvial existent în regiuni de câmpii piemontane, câmpii joase, depresiuni, văi mult lărgite - proluvial întâlnit în perimetrul
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
au acționat intens apele provenite din topirea ghețarilor) Ținând seama de geneza diversificată, loessul se clasifică în următoarele tipuri: - eolian, existent în general de-a lungul văilor, pe terase și pe versanți - aluvial situat în cadrul văilor propriu-zise și pe unele terase mai vechi - fluvio-glaciar situat în zonele marilor câmpii deltaice și fluvio-glaciare - deluvial existent în regiuni de câmpii piemontane, câmpii joase, depresiuni, văi mult lărgite - proluvial întâlnit în perimetrul conurilor de dejecție - eluvial pe sectoarele cumpenelor de ape, suprafețele și versanții
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
observa trepte antitetice. Cheile sunt văi înguste, adânci, cu fundul integral acoperit de apă. Ex: Cheile Râmneților (Munții Trascău), Cheile Nerei, Cheile Bicazului. Când sunt mai largi și mai alungite se numesc defilee. În cadrul lor apar sectoare de luncă și terase înguste (defileul Dunării, Oltului). Canioanele sunt văi adânci, cu versanți terasați cu umeri litologici sau trepte structurale (canionul Colorado). Cursurile alohtone ca și cele autohtone, când traversează o zonă carstică, pot pierde parțial sau integral apa; iau naștere văile seci
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
apă, materializat prin sculptarea primeia. Apar astfel galeriile, coridoarele și diverticolele. În cadrul galeriilor se dezvoltă porțiuni lărgite denumite săli. Scurgerea turbulentă sculptează excavații circulare sau ovale denumite marmite de fund, respectiv, laterale. Nivelele de marmitaj se extind sub forma unor terase în rocă. Pe pereții, tavanul și patul peșterilor pot fi întâlnite lapiezuri, forme concoidale (lingurițele și farfurioarele turbionare), striuri de frecare. Formele de precipitare chimică și acumulare dau o gamă deosebit de complexă și de variată; cea mai mare parte se
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
comuna Luciu sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău, ambele ca situri arheologice de interes local situate în zona satului Caragele. Unul cuprinde o așezare din perioada Halstatt (secolele al XII-lea-al V-lea î.e.n.), aflat pe terasa de pe malul stâng al Călmățuiului, la nord și nord-est de sat. Celălalt, aflat pe „Movila Lungă”, cuprinde o așezare din epoca migrațiilor aparținând culturii Cerneahov (secolele al IV-lea-al V-lea e.n.)
Comuna Luciu, Buzău () [Corola-website/Science/300822_a_302151]
-
câmpiilor sucolinare este mai restrânsă. Cursurile transversale ale celor trei Crișuri și ale Barcăului o împart în subunități, cea dintre Crișul Repede și Crișul Negru fiind Câmpia Miersigului. Această câmpie se compune dintr-o fâșie mai înaltă de glacișuri și terase situate sub Dealurile Hidișelului (Tășadului) și o alta mai joasă, în vest, până aproape de Canalul Crișurilor. Cea de-a doua, având înălțimea de 100- 200 m, alcătuită din depozite loessoide, mai este numită și Câmpia Gepiului sau Câmpia Veljurilor. La
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
Chintelnic, mai demult "Chintelec" (în dialectul săsesc "Kinteln", în , în ) este un sat în comuna Șieu-Măgheruș din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Satul Chintelnic - așezat pe terasa I a râului Șieu, pe malul drept - la linia de trecere între Câmpia Transilvaniei și dealurile Bistriței ardelene, pe un loc plan, înconjurat de o serie de dealuri: Pleșca, Bunguri, Lazuri, se află în județul Bistrița-Năsăud, la o distanță de
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
solurile specifice sunt cele brune în zona deluroasă și aluvionare în lunca, prielnice creșterii animalelor și plantațiilor de pomi și viță de vie. Dintre localitățile Văii Ilișua se distinge satul Căianu Mic, așezat pe malul drept al văii, pe patru terase, fiind cel mai reprezentativ din acest “coridor” de 33 km. Căianu Mic este despărțit de Căianu Mare prin Valea Ilișua, dar privite de pe culmile dealurilor apar ca o singura așezare, atât de mica este distanta care le separa. Dealurile care
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
fâșie îngustă de calcare negre triasic superioare și apoi o bandă de calcare masive aparținând triasicului mediu. În cuprinsul micului bazin depresionar de la Șuncuiuș, în sectorul care se află pe raza comunei Vadu Crișului, se întâlnesc pietrișuri și nisipuri de terasă, de vârstă cuaternară. Teritoriul se dispune pe diferite unități de relief: în lunca largă a Crișului, cu aspect de câmpie, pe dealurile cu caracter premontan de la poalele Munților Plopiș și Pădurea Craiului și în zona montană ce aparține de Pădurea
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
adevarată imagine a Depresiunii Vadului. Alcătuită din pietrișuri și nisipuri fluviatile, lunca prezintă o ușoară creștere în altitudine de la râu spre cei doi versanți. Râul este adâncit cu 2-5 m în formațiunile de luncă, dar malurile albiei minore sunt inegale. Terasele întâlnite sunt dezvoltate mai ales în zona de confluență a Crișului Repede cu afluentul său de dreapta, valea Borodului. Structura tuturor teraselor este de tip aluvionar, peste roca de bază se dispune un orizont de pietrișuri și nisipuri cu grosime
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
doi versanți. Râul este adâncit cu 2-5 m în formațiunile de luncă, dar malurile albiei minore sunt inegale. Terasele întâlnite sunt dezvoltate mai ales în zona de confluență a Crișului Repede cu afluentul său de dreapta, valea Borodului. Structura tuturor teraselor este de tip aluvionar, peste roca de bază se dispune un orizont de pietrișuri și nisipuri cu grosime variabile. Cea mai mare parte din suprafața a localității se desfășoara în spațiul montan al Munților Pădurea Craiului. Alcătuit din calcare, relieful
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
la vest, valea Bistriței Ardelene la sud și valea Dorna în prelungire peste Buba și Dălbidan în est. Încadrându-se organic în acest areal, teritoriul satului Lunca Ilvei este alcătuit dintr-un relief extrem de variat, ce cuprinde: munți, muncei, măguri, terase, poderee și lunci. Forma depresionară a reliefului așezării, străjuit de culmi montane pe toate laturile, fac din aceasta o unitate geografică distinctă, de o mare frumusețe și originalitate. Teritoriul localității Lunca Ilvei este străbătut de o veritabilă rețea de ape
Lunca Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300882_a_302211]
-
principalelor văi colectoare. Neîntrerupt, șirul lor este fragmentat de văi debitoare, în general scurte, care drenează apele pluviale și izvoarele de pe clinurile lor. Luncile sunt înguste, gresiile dure pe care le traversează împiedicând generarea unor profile evazate, așa încât contactul cu terasele se face, cel mai adesea, cu panta abruptă. Rar există și treceri lente. Rețeaua hidrografica a comunei,formata exclusiv din ape curgătoare care aparțin bazinului Someșului Mare. Principalul colector al rețelei este Valea Ilișua, râu cu debit oscilant dar cu
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
sau a Molișetului, văi cu obârșii în Munții Țibleșului. Majoritatea afluenților, Agries, Racateș, Zambrita, Mihaleasa sunt încă subsecventa cu asimetrii pronunțate ale pofilelor transversale, flancați de cueste. La baza cuestelor și a abrupturilor de natură litologică s-au format mici terase de galcisuri, utilizate agricol. Formate, mai ales în parte superioară a bazinului hidrografic al Văii Ilișua într-un mediu preponderat forestier, prin procese de bioacumulare caracterizate prin humificarea activă a suprafeței organice, solurile sunt în mare parte brune, brune acide
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
vai colectoare. Apare neîntrerupt, șirul lor este fragmentat de vai debitoare, în general scurte, care drenează apele pluviale și izvoarele de pe clinurile lor. Luncile sunt înguste, gresiile dure pe care le traversează împiedicând generarea unor profile evazate, așa încât contactul cu terasele se face, cel mai adesea, cu pantă abruptă, rar existând și treceri lente. Unele vai au lunca dezvoltată sub formă de fâșie, cu lățime variabilă față de mijlocul apei. După ieșirea din Târlișua valea se lărgește, parazitata însă la confluenta cu
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]