8,392 matches
-
fără aplauze. Când reuși să pătrundă În grota făcută din saci, aproape toată zăpada se topise sau o scăpase pe jos, dar apăsă ce-i rămăsese pe gura doctorului. Asta păru să-l ușureze. Stătea nemișcat, iar zăpada i se topea pe buze și i se scurgea printre dinți. Era Într-atât de liniștit, că fata mai aprinse o făclie, ca să-i vadă fața, și fu surprinsă de privirea lui inteligentă și conștientă. Îi vorbi, dar el era prea plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stratagemă le stătea În putere, Înclinându-se când Într-o parte, când În cealaltă și schimbându-și punctul de sprijin când Încoace, când Încolo. Trebuia să fii foarte viu, foarte flexibil, să profiți de orice. Zăpada de pe buze i se topise și efectul ei trecea. Înainte ca făclia să pâlpâie și să se stingă, privirea i se Încețoșă, iar magazia uriașă, cu stivele ei de saci, se depărtă de el În Întuneric. Nu avea senzația că se află Înăuntru. Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, și vei vedea că te poți odihni liniștit. 19. Te vei culca și nimeni nu te va tulbura și mulți vor umbla după bunăvoința ta. 20. Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!" $12 1. Iov a luat cuvîntul și a zis: 2. "S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteți voi și că odată cu voi va muri și înțelepciunea! 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine? 4. Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie. 5. Cine dă pe prieteni să fie prădați, copiilor aceluia li se vor topi ochii. 6. M-a făcut de basmul oamenilor și ca unul pe care-l scuipi în față! 7. Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră. 8. Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
la căderea lui și-l fluieră la plecarea din locul lui. $28 1. Argintul are o mină de unde se scoate, și aurul are un loc de unde este scos ca să fie curățit. 2. Fierul se scoate din pămînt, și piatra se topește ca să dea aramă. 3. Omul pune capăt întunericului, cercetează pînă în ținuturile cele mai adînci pietrele ascunse în negură și în umbra morții. 4. Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor; stă atîrnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
veni în ajutor. 14. Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărîmăturilor. 15. Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt; ca un nor a trecut fericirea mea. 16. Și acum, mi se topește sufletul în mine și m-au apucat zilele suferinței. 17. Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează. 18. De tăria suferinței haina își pierde fața, mi se lipește de trup ca o cămașă. 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
m-a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l-a făcut și pe el? Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pîntecele mamei? 16. Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei, 17. dacă mi-am mîncat singur pîinea fără ca orfanul să-și fi avut și el partea lui din ea, 18. eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naștere am sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
un timp, ne-am desprins unul de celălalt și ne-am privit cu pasiune... ― Mi-a fost atât de dor de tine, scumpule - a reușit să îngaime Zâna, învăluindu-mă într-o privire ce ar fi fost în stare să topească și un sloi de gheață... ― Aceleași cuvinte voiam să le spun și eu, dar mi-ai luat-o înainte, dragoste. ― Sper să nu te superi dacă am să-ți spun că tu, acolo, la Iași, te mai întâlnești cu unul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
înspre și dinspre muncă. În special, după amiază, pe la începutul căderii înserării. Tineret, dar, nu numai, peste tot, de-a lungul traseului. Entuziasm, dăruire totală, femeile, masculilor și invers, scene rupte din cea mai bogată și ispitititoare imaginație! Toate îi topeau sufletul. Dar, de nimic, nu se încumeta să se apropie. și nimic nu-i încetinea, măcar, pasul, din mers. Dimpotrivă. Îi grăbeau bătăile inimii. Îi puneau sângele în mișcare. O răscoleau, toate, ca pe un jăratec. Ajungea, de cele mai multe ori
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să studiezi până când o să-mi poți spune, fără ezitare, ce reprezintă fiecare dintre semnele astea și în ce poziție o să se afle Bora Bora în fiecare moment al călătoriei... E clar? Zeilor milostivi! O să-i sece creierul! O să i se topească mintea! O sa orbeasca înainte să reușească să dezlege acel labirint complicat de semne și arsuri, care voiau să reprezinte stele și constelații în trecerea lor peste bolta cerului, raportându-le neîncetat la poziția insulei Bora Bora. Din fericire, Vetéa Pitó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cele din ziua în care se formase taifunul, însă, de această dată, mentorul lui nu părea dispus să-i dea explicații, ci își petrecu cea mai mare parte a zilei contemplând, absent, imensitatea unui ocean care părea să se fi topit sub soarele canicular. Tapú Tetuanúi observase că, de când părăsiseră insula sălbaticilor Te-Onó, eroul sau abia dacă mai dormea, si se întreba cât timp avea să mai reziste fără să cadă bolnav, ținând cont și de continuă tensiune emoțională la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și care știe că nu va găsi către cine să se întoarcă. Fiii mei vor avea curând propria lor viață. Studiază în Europa, și eu nu sunt pentru ei decât obligația unei scrisori la două săptămâni. Iar eu mă voi topi treptat printre cărți, mâncată de cari, ca și ele, până în ziua când voi fi pusă într-o ladă și vândută la solduri - râse încet, cu amărăciune. Și nu cred că va veni cineva capabil să se împovăreze cu tot... — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
am fi fost cu totul în altă lume. Sau poate că așa și eram. Atîta zăpadă părea să ne fi transformat în alte creaturi din alte vremuri și dimensiuni, devenisem fantastici prin simpla prezență în acea ninsoare. Fulgi pufoși se topeau pe bărbie și pe nas, în aburii calzi ai răsuflării. Ei i se așezaseră în păr, mie pe umeri... eram oameni de zăpadă, oamenii zăpezii într-un tărîm cu spiriduși și crăiese înaripate și ghidușe... De fapt, prima dată cînd
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
încerca orice ca să îi oferi fericirea?... Cum știi că îți place într-adevăr cineva? Asta e ușor: e un sentiment inconfundabil... plutești deasupra lucrurilor, te afli în al nouălea cer, tresari numai cînd ochii tăi îi întîlnesc privirea și te topești pe loc, mai repede ca ceara, dacă se apropie de tine... apoi te apucă fericirea și totul îți pare miraculos și minunat chiar dacă plouă cu găleata și ești ud leoarcă. Dar cum știi dacă sentimentul e reciproc? Asta e mai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
depășind-o în viteză și luptîndu-mă cu iubirea pe care o simțeam încă pentru ea și cu detașarea de acest sentiment. Atunci a fost ultima dată cînd ea s-a mai numit „angela” pentru mine. Dar deja începuseră să se topească literele, însemnătatea, frumusețea și infinitul acestui nume... De acum înainte ea va fi o comună, insignifiantă trecătoare... O voi mai vedea, poate, dar nu va mai fi ea Angela pe care o caut... Ce ușor te dă realitatea peste cap
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Nu, zău! Și ce este o cometă după tine? Un corp ceresc. Și ce face acest corp ceresc? Gravitează în jurul Soarelui. Nu, zău! Din ce este făcut? Din gheață, de cele mai multe ori. Și merge în jurul Soarelui? Da. Și nu se topește? Mai pierde ceva particole din coadă. Colonelul se scarpină în cap, gîndește profund și persiflează. Deci, gheața se apropie de Soare, se topește și rămîne doar coada. Simplu ca bună ziua. Dar de ce se tem oamenii? Nu știu. Vezi? Se tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Din ce este făcut? Din gheață, de cele mai multe ori. Și merge în jurul Soarelui? Da. Și nu se topește? Mai pierde ceva particole din coadă. Colonelul se scarpină în cap, gîndește profund și persiflează. Deci, gheața se apropie de Soare, se topește și rămîne doar coada. Simplu ca bună ziua. Dar de ce se tem oamenii? Nu știu. Vezi? Se tem de sfîrșitul lumii. Dacă trăsnește pămîntul? Dispar toți coloneii... Ce-ai spus? Am glumit. Coloneii nu dispar nici cu bomba atomică. Ești șmecher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lumină slabă cîteva lumînări pîlpîie mărunt cineva plînge acolo Încet Înfundat celelalte uși de la parter sînt toate Închise oamenii dorm Încă Îmi fac curaj și intru scoarțe decolorate de prea mult spălat pe pereți ștergare miros de levănțică și ceară topită pe pat e Întins nea Dumitru În haine negre de ginere „s-a dus doamnă s-a stins azi noapte ca un pui de găină cine o să-mi mai poarte de grijă?“) — M-oi plăti și eu la nevoie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toate momelile lui Ulisse eu am pus mîna, cu ochii Închiși, tocmai pe bucata asta de săpun, așa cum tînărul orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
meu pisicuța mea cărnuri albe grase alunecoase pe terenul de joacă din colț la Chiristigii era o casă cu un etaj la parter ședea un plăpumar sus locuia mama Jana capul ei alb și rotund ca un bulgăre de zăpadă topindu-se Încet În fereastră Îl duceam pe Tiberiu la ea cînd aveam bilete la film sau ședință de cenaclu Bucur Obor aici Îmi dădeam Întîlnire cu Nino au trecut douăzeci și șase de ani la cinematograful Moșilor i-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu „captivitatea“ mea arta noastră oglinda ciobită a unei slujnice Stephen Dedalus o fi avut norocul să audă pașii prietenului mereu pe trotuarul său piața largă imensă străjuită În anii mei nebuni de statuia omului de oțel care s-a topit peste noapte ca o feștilă prea scurtă pentru un Întuneric atît de lung istoria un coșmar din care tot Încerc să mă trezesc și paradisul aerul Începe să vibreze copacii sînt parcă locuiți de naiade ghirlande de viță sălbatecă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mici hieroglife care la un moment dat ar Începe să se repete anulîndu-le identitatea pînă la nașterea unui nou alfabet și mai Întîi fiecare scriitor ar deveni o literă și pe urmă grupe și clase Întregi de autori s-ar topi În același simbol grafic, ales arbitrar după cum indică acul istoriei, pînă cînd toți autorii ar intra În golul unei vocale, nemailipsind decît un pas ca să ajungă virgulă sau paranteză sau punct. De cînd a făcut al doilea accident vascular nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a doua zi, de, toată ograda era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l lipesc pe obraz o simt pe mama În fiecare seară Înainte de culcare Doamne Doamne cere-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a răsplăti două patrii deodată“, nu știu, nici nu vreau să aflu ce mecanism secret le-a declanșat, ce amintire sau ce presimțire și-a tremurat pentru o secundă imaginea pe retină ca să-și lepede apoi de bunăvoie forma reală topindu-se docil În cîteva cuvinte. Am mai vorbit despre toate astea cu el mai de mult; mi-a spus că Înainte de a scrie adormea, o dată a visat un bărbat de gips și o femeie de gips și dialogul lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cadă. Și ce nostimă era, săpunită toată. De pe atunci era frumoasă. Acuma fotografiile. Atelierul de dagherotipie de care mi-a povestit tata, săracul. E o Înclinație ereditară.“ Și jetul acela de apa curgînd continuu În băiță - șuvoiul vieții - și săpunul topindu-se, irosindu-și tăria acolo, pierzîndu-și sensurile, pierzîndu-și forma. O urnă În care curg spații inaccesibile. Totul a fost folosit. Mai presus decît lumea, vocile celor din cărți, din morminte. În atelierul lui Niki Bârsan, o femeie Între două vîrste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]