9,583 matches
-
e absent. Există ploi, există soare, există noapte și există zi, dar toate emană parcă din ziduri, sunt o prelungire a zidurilor. Aerul e îmbîcsit de o pâcla fină și am senzația că va ploua. Sau chiar plouă? Parcă a tremurat luciul apei. Insomnia nopții tropicale dă vântului, când adie, un sunet bizar, de cântec de sirenă venit din junglă, insistent, insidios, ca mirosul de copal. Rămânem aici doar o noapte. Mâine, înainte de prânz, vom fi la Palenque, celebrul "oraș" pustiu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ar fi rare cazurile când duelurile ceremoniale se sfârșesc cu urechi tăiate sau chiar cu accidente mortale. Dar a reduce "machismul" la atât înseamnă a vedea în el ceva exotic, în vreme ce, în viziunea mexicanilor, Socrate însuși, ducând fără să-i tremure mâna, cupa cu otravă la buze, s-a purtat ca un adevărat "macho". Onoarea, glumea Herder, e o vorbă care costă puțin, dar pentru mexican ea prețuiește uneori mai mult decât viața. Primejdia există ca să fie înfruntată, chiar dacă îndrăznețul nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ieșit buba colcăitoare. Ochii tăi în oglindă, Victor, sânt frumoși, puternici, cinstiți, de cavaler fără pată și prihană. Te-am privit până când aerul din sala de baie s-a întunecat într-un cafeniu foarte închis iar eu am început să tremur în pijamaua prea mare pentru mine... Am intrat în cămăruța de culcare hiper-încălzită, unde doar lampa de pe masă tăia un cerc de lumină peste hârtiile și cărțile mele, restul rămânând în penumbre groase, am deschis ușița înroșită a sobei și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o vreme privind florile, apoi ne-am așezat pe iarba-ncîlcită. Corolele tindeau să se-nchidă deasupra capetelor noastre. Ne-am lungit unul lângă altul și am stat acolo, schimbând din când în când cîte-o vorbă, toată dimineața. Pe obrazul ei tremurau umbrele colorate ale petalelor atinse de soare. Un gândac cu carcasa metalică, verde-sclipitor, se cățăra pe o tulpină. O pânză de păianjen se umfla de vânt între două crenguțe. Priveam cerul care se lumina și se-ntuneca după cum curgeau norii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
suprafața vălurită și întortocheată a tunelului erau mai dese, ca interiorul unei gogoși de mătase, și se ridicau oblic, susținute de restul pânzei. îmi simțeam ochii crescând, acoperindu-mi jumătate de față. Am pășit încetișor pe podeaua de mătase, care tremura la fiecare atingere. Pâsla deasă estompa orice zgomot. Băteam din când în când din palme și nu se auzea, nimic. Strigam, simțeam cum îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ochii crescând, acoperindu-mi jumătate de față. Am pășit încetișor pe podeaua de mătase, care tremura la fiecare atingere. Pâsla deasă estompa orice zgomot. Băteam din când în când din palme și nu se auzea, nimic. Strigam, simțeam cum îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen. Curând drumul, care urca ușor la început, a devenit sinuos, cu cotituri și unghiuri imprevizibile. Corpuri mumificate, schelete delabrate, înfășurate strâns
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ta se regulează pe chifle", îi arunca unul celuilalt. "Mă-ta pe cârlige de rufe", răspundea celălalt, și o țineau tot așa până când unul dintre ei se enerva și putea ieși cîte-o încăierare. De-o-dată îi vedeai că se înroșesc și tremură de furie. Până la urmă se apucau de păr și se tăvăleau penibil pe jos. Se despărțeau roșii, gâfâind și lăcrimând, iar apoi fiecare se lăuda că l-a aranjat pe celălalt. De obicei, când se saturau de bancuri treceau la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
treptele scării printre troienele de zăpadă. Piatra de râu a zidurilor răspândea frig și singurătate. Căzuse noaptea. Foarte departe, pe muchea unui câmp, se vedeau ferestrele aprinse ale unei case. Nimic altceva nu mai dădea lumină. M-am aflat iarăși, tremurând și nins, în fața ușii stacojii, umflate de umezeală. Un lacăt mare, ruginit, pe care nu-l văzusem înainte, atârna pe ușă, prins în inele șubrede. Mi-am lipit urechea de lemnul ud. Pe scorojeala vopselei înnegrite fluturau fulgi răzleți de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pretențioasă cu realitatea, până în secolul XIX nimeni nu m-ar considera pictor văzând o astfel de pictură, un mâzgălitor, un orb ce încearcă să-și petreacă cumva timpul, în secolul XX însă, orice orb poate să picteze! și glasul lui tremurând tot mai nervos, Trăiască arta modernă! ultimele cuvinte au fost mai degrabă strigate decât rostite, într-o furie neputincioasă pe care eu nu pot să i-o înduplec, Sfântă orbire! lovindu-se zdravăn de colțul mesei, o înjurătură printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
abia 20 de ani, ai terminat primul an de facultate și mai ai încă trei ani de gândire înaintea pasului decisiv și vei învăța să te cunoști mai bine, Nu știu ce-aș putea face în lume, și glasul îmi tremură acum turburat, Să fii tu însuți, Daniel! Și-atunci părintele Ioan mi-a explicat, luându-mă de mână am intrat în biserică și ne-am oprit în fața unei picturi înnegrite de fumul lumânărilor, Nașterea Domnului, aplecată deasupra ieslei Maica Sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a adresat fetei, Nu tu vei intra! Tu rămâi afară! Numai Dorina va intra pe ușa asta! și a făcut semnul crucii deasupra ei, fata s-a zvârcolit de câteva ori, s-a dat de pământ și a început să tremure din tot trupul, Părintele Ioan a făcut semn părinților, ei au ridicat-o de jos și au intrat cu ea în biserică, Tu ce crezi, m-a întrebat Radu mai târziu pe stradă, n-ai scos aproape nici un cuvânt, Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nu-ți fac nimic, i-a spus, Și Venețianul a început să plângă, îi vedeam bine lacrimile, Ea s-a apropiat tot mai mult până a ajuns să-i întindă mina, și-a spus numele, dar el a început să tremure în asemenea hal încât aveam impresia că se va prăvăli, în clipa următoare a căzut la picioarele ei și a început să i le sărute, și ea cred că mișcată de gestul său s-a aplecat spre el să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
buzele se odihnesc pentru o clipă, Mă auzi, fată dragă? mă întrebi zâmbind și-aș vrea să mă iei în brațe, chiar dacă suntem pe punctul de a intra în biserică, Hai, vino! Și mâna logofătului Tăutu îmi prinde nerăbdătoare mâna, tremuri de nerăbdare să ajungi înaintea frescelor unde iarăși te pierd, Theo! Doar noi doi la ora asta în biserica logofătului Tăutu, și doamne, nu mă copleșește atât sfințenia acestui loc cât apropierea ta atât de îndepărtată, Și fremătând îmi explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
caut tatălui meu ceva de lucru, și Aida scotocește grăbită câteva din sertarele bibliotecii masive de lemn, scoate în cele din urmă două gheme mari de ață gălbuie, Tata croșetează, ne explică ea, ca fost dirijor au început să-i tremure foarte tare mâinile, cred că pe bază nervoasă și am adus o femeie care să-l învețe să croșeteze, de atunci parcă s-a mai liniștit, mi-e foarte greu cu el de la moartea mamei, asta a fost întotdeauna neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
plăcere neobișnuită, chiar dacă nu văd defel ceea ce desenez, optsprezece ani, inima mea se pornește năvalnic de parcă ea mi-ar purta creionul și nu mâna, orbit de lumină! Prea multă lumină, desenez cu lumina în ochi, șaisprezece ani, lumina dispare, nu tremur, abia țin creionul în mână, încordare, mi-e frig, mi-e tot mai frig, învelește-mă, am frisoane, și când m-am întors spre stânga, de acolo vine frigul, ochii mei n-au putut vedea, du-te! Nu! Unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vârstă, la optsprezece ani ai desenat acest chip abstractizat, făcut parcă la computer, și eu urmăresc curios chipul de robot stilizat compus numai din linii verticale și orizontale, biserica aceasta ai desenat-o când ne-am oprit la șaisprezece ani, tremurai din tot corpul de aceea liniile sunt ușor contorsionate, o biserică cu elevație verticală, dar întoarsă cu acoperișul în jos, Aldo întoarce desenul ca să pot mai bine vedea biserica, e într-adevăr o biserică, cu vârful foarte alungit, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Întors din sat, îi cer cu hotărâre părintelui Varava cheia de la biserica cea nouă, voi intra acolo, de ce oare n-am făcut-o până astăzi?! Mi-a fost frică?! De ce?! Abia reușesc să împing ușa înaltă cu mâinile ce-mi tremură fără să le pot stăpâni și mă întâmpină în pronaos peretele gol din stânga și nu ridic ochii spre boltă unde mi-o amintesc pe Preacurata Fecioară Maria rugătoare cu pruncul Iisus la pieptul ei, încadrată de îngeri în zbor, slăvită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fără nici un gând, atent doar cu ochiul la schimbul de ziuă tăcut ce se face în natura din jurul meu, mă uit când la dreapta, când la stânga drumului, ca să nu pierd nimic din spectacolul fascinant al învierii lumii, boabe de rouă tremurând la apropierea nemiloasă a razelor de soare, colțuri de umbră iluminându-se, lăstari tineri crescuți împrejurul copacilor mari, înlănțuiți de dorința de a acapara cât mai mult din peticul de cer ce-l lasă neacoperit coroanele uriașilor arbori, păsări scuturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apăruse, pe neașteptate, el însă mi-a căzut în genunchi și a mormăit ceva, Iertare, părinte, iertare! Eu te-am omorât! i-am așezat fără teamă mâinile pe cap, binecuvântându-l și la atingerea mea vie a încetat să mai tremure, am îngenuncheat și eu lângă el încercând să-i surprind privirea rătăcită, i-am pus mâinile pe umeri aproape obligându-l să privească în ochii mei și și-a pornit mărturisirea, ca un șuvoi, ca o cascadă i-au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pun să se dezbrace, dau la o parte pătura de pe pat, îmi schimb și eu hainele și-o las singură pentru câteva clipe cât voi pregăti la bucătărie ceaiul, întors în cameră, ea vârâtă până sub nas în patul meu, tremurând, mi-e frig, glasul ei, vino, mă dezbrac și vin lângă ea, binecuvântată ploaie ce mi-a adus-o în brațe, se strânge la pieptul meu tremurând, pe măsuța de lângă pat ceaiurile noastre se răcesc treptat, pe fereastră se întunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bucătărie ceaiul, întors în cameră, ea vârâtă până sub nas în patul meu, tremurând, mi-e frig, glasul ei, vino, mă dezbrac și vin lângă ea, binecuvântată ploaie ce mi-a adus-o în brațe, se strânge la pieptul meu tremurând, pe măsuța de lângă pat ceaiurile noastre se răcesc treptat, pe fereastră se întunecă umed în arborii încărcați de ploaie din curte, ea tremurând în pijamaua mea, nu pentru mult timp, mâinile mele dezbrăcând-o de pijamaua bărbătească și învăluind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vin lângă ea, binecuvântată ploaie ce mi-a adus-o în brațe, se strânge la pieptul meu tremurând, pe măsuța de lângă pat ceaiurile noastre se răcesc treptat, pe fereastră se întunecă umed în arborii încărcați de ploaie din curte, ea tremurând în pijamaua mea, nu pentru mult timp, mâinile mele dezbrăcând-o de pijamaua bărbătească și învăluind-o fierbinte în mreaja atingerilor pline de dorinți, Fratele Rafael căutându-mă peste tot, îl văd apropiindu-se pe cărarea din pădure spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la Batjocorirea lui Iisus, tablou de dimensiuni mari, e încă frig în biserică și nu-mi place să fiu prea gros îmbrăcat, fiindcă nu mă simt în largul meu, de aceea am răcit și strănuturile repetate mă fac să-mi tremure pensula în mână, 7 aprilie, îmi vine scrisoare de la Corina cu, Mă opresc din citit, eu Daniel, neputându-mă desprinde de clipa aceea de groază pe care am trăit-o intrând după el în biserică, crezusem că s-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâini, emoționată, se așază din nou pe pat lângă mine, desculță, în pantaloni scurți albi și un tricou și eu când mă gândesc că n-am pe mine decât, uite-l, îmi întinde caietul roșu, nu-l deschid, mâinile îmi tremură, Tu nu ai un jurnal? mă mai întreabă ea, nu! Eu uimit de ușurința cu care crede fata asta că un asemenea caiet în care sufletul tău, N-aș avea ce scrie în el, îi mărturisesc, nici nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
învoisem de la școală și în duminica a 23-a după Rusalii l-am lăsat dormind, adormise îmbrăcat, și n-am tras perdelele, încă îl mai supăra lumina, cu o zi înainte pe frescă nesigur la trupul unui înger i-a tremurat mâna, din fericire nu se prea observă eu n-am îndrăznit să-i fac observație cum albastrul de mantie îngerească, și-n duminica a 23-a după Rusalii am ieșit din biserică înainte ca părintele Varava să isprăvească slujba, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]