7,838 matches
-
Murray, 1921, apud M. Eliade, 1997), pentru alții de vechi rituri de fertilitate (M. Eliade, 1992, 1997), iar pentru alții este vorba despre călătoria extatică, poate de tip șamanic, a celor vii către tărâmul morților (C. Ginzburg, 1996). Cercetările consacrate „vânătorii de vrăjitoare”, adică generalizării pe scară largă a acuzațiilor de vrăjitorie, au arătat că Între secolele al XV-lea și al XVII-lea, În Europa, au fost judecate În procese de vrăjitorie peste două milioane de persoane, dintre care un sfert
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
civilizațiile de agricultori. În plus, elemente arheologice provenind din paleolitic par să dovedească existența cultelor șamanice În perioadele de Început ale umanității. Alți antropologi privesc cu scepticism această generalizare, arătând că probele arheologice nu sunt concludente și că societățile de vânători studiate de etnografi erau deja de mult timp În contact cu alte civilizații de la care ar fi putut Împrumuta anumite elemente șamanice. Termenul șamani se referă, În sens strict, la practicienii acestor acte magice din Siberia. Prin extensie, el a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cadouri ritualice sau, În unele comunități, eliminarea celui Învins (sinteză În J. Townsend, 1997, pp. 447-450). Deși șamanismul a fost considerat de unii savanți drept o formă de exprimare a relației dintre om și lumea supranaturală specifică societăților primitive de vânători și culegători, deși adepții teoriilor evoluționiste consideră că șamanul este Înlocuit treptat de vindecător, de magician și, În final, de preot (M. Winkelman, 1990), studiile antropologice au arătat că șamanii și complexul magic al șamanismului conviețuiesc cu și se adaptează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Închisori inexpugnabile, fie În zone Îndepărtate și greu accesibile (cazul lui Napoleon oferă sinteza unei Închisori și a unei insule izolate) se subsumează acestor sisteme de proceduri ritualice și de reprezentări simbolice. De asemenea, acțiunile juridico-rituale legate de așa-numitele „vânători de vrăjitoare”, de la acuzațiile clasice de vrăjitorie până la epurările politice (acuzația de simpatii capitaliste - În sistemul comunist În ultimii ani ai perioadei staliniste - sau acuzația de pro-comunism - În procesele declanșate de senatorul McCarthy În SUA), precum și adeziunea maselor la asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care susțin că la originea sacrificiului s-ar află vânătoarea sau o crimă primordială. Astfel, Vidal-Naquet (1985, p. 138) susține că „funcția vânătorii este simultan complementară și opusă sacrificiului. Într-un cuvânt, vânătoarea definește relațiile dintre om și natura sălbatică. Vânătorul este simultan animalul prădător și posesorul unei arte (techne) pe care nu o posedă leul sau lupul. ș...ț Actul sacrificial este un act culinar, animalul sacrificial prin excelență fiind boul cu care se lucrează câmpul”. Iar J.Z. Smith
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
preotul lui Zeus Polieus, sacrificatorul calificat (M. Detienne, 1997b, pp. 145-146). O altă sursă de ambivalență provine din intruziunea actului violent, sângeros, În sistemul comunicării cu sacrul. Imolarea victimei este un gest de distrugere, asemănător aceluia specific crimelor, războiului sau vânătorii. Cum poate fi Împăcat gestul sângeros și distrugerea unui animal util, devotat omului, cu ideea adorării divinităților? După E. Leach (1976, pp. 83-84) „omorârea darului” se explică prin aplicarea unor serii de analogii simbolice: sufletele celor morți trec din lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
interdicții și prescripții nebiologice) și metafora care exprimă și actualizează această conversie (vezi pe larg discuțiile din volumul colectiv Violent Origins, editat de R.G. Hamerton-Kelly, 1987). Walter Burkert pornește de la observația că, spre deosebire de strămoșii săi (primatele), omul este carnivor și vânător. Aceasta presupune că oamenii primitivi trebuiau să construiască arme ca să suplinească lipsa unor colți sau gheare ucigătoare și trebuiau să se organizeze pentru a putea suplini lipsa de forță a fiecărui individ În parte. De aici, primele forme de diviziune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
incursiune În natura Îndepărtată, neatinsă de om, „curată” și o revenire cu un element al naturii considerat a fi Încărcat cu puteri magice (mișcarea este analoagă cu aceea din riturile feminine de culegere a mătrăgunei sau cu aceea a eroului vânător din colinde - vezi M. Coman, 1980). Bradul apare În trei ipostaze: a) ca un substitut al tânărului mort (trebuie să fie frumos ca acesta; este purtat pe umeri, cu vârful Înainte, la fel cum este dus mortul); b) ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vezi și M. Douglas, 1965; J. La Fontaine, 1985; M. Mead, 1973). Riturile calendaristicetc "Riturile calendaristice" Riturile legate de ciclurile naturii sunt, așa cum este firesc, mai complexe la societățile agrare și pastorale și mai simple la cele de culegători și vânători. Cu toate acestea, societățile, fie ele simple sau stratificate, au nevoie de astfel de Însemne rituale ale trecerii zilelor, anotimpurilor, anilor, Însemne care Înlocuiesc scurgerea egală a timpului cu una ritmată, fluxul impredictibil al evenimentelor cu o succesiune previzibilă de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
P. Vidal-Naquet, 1985). Dar ele nu sunt o simplă povestire a scenariilor ceremoniale. Unele elemente narative pot fi asociate cu acțiuni rituale: retragerea În natură și imitarea Înfățișării (prin acoperirea cu blană) și a comportamentului unui animal carnasier, metaforă a vânătorului și războinicului (prin consumul de carne crudă, vânătoarea fără arme sofisticate, atacarea satului); răgetele Înfiorătoare, cursele nocturne, transa și moartea și renașterea rituală (vezi M. Eliade, 1995, pp. 11-29). În acest sens, eroul și inițiatul se află Într-un stadiu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Paris Vernant, Jean-Pierre, 1995, Mit și gândire În Grecia antică, Meridiane, București Veyne, Paul, 1996, Au crezut grecii În miturile lor?, Univers, București Vickers, Brian, 1984, Occult and Scientific Mentalities in the Renaissance, Cambridge University Press, Cambridge Vidal-Naquet, Pierre, 1985, Vânătorul negru, Eminescu, București Villadary, Agnes, 1968, Fête et vie quotidienne, Les Éditions Ouvrières, Paris Vincent, Joan, 1990, Anthropology and Politics: Visions, Traditions, and Trends, The University of Arizona Press, Tucson Vlăduțescu, Gheorghe, 1984, Filosofia În Grecia veche, Albatros, București Voegelin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
voi și pe copii voștri pentru viitorul neamului, voi întemeietorii partidului liberal clasic, voi nu știați desigur în ce mâini avea să cază drapelul vostru. [...] Iată urmașii voștri liberali. Iată haitele catilinare de politicieni liberali, de diplomați de mahala, de vânători de slujbe și de mici gheșeftari: avocăței lătrători, samsarași dibaci, toate lichelele și drojdiile sociale, tinzând să suie cât mai sus, distincție fară merit, avere fără muncă, pofte fără sațiu roade minunate ale unei școli ce le-a înarmat numai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru că, exact ca în lumea lui Caragiale, "mai teribil e pentru unele naturi vileagul, sincerul, necruțătorul vileag, decât însuși păcatul, oricât de vizibil, însă tăgăduit cu dârză încăpățânare"55. Astfel că, dintr-un încornorat penibil, Manaru se transformă într-un "vânător" al soțiilor "amicilor", pentru a le demonstra acestora că "toate sunt cârnățărese"56, până când sinuciderea singurei femei virtuoase pe care o sacrificase experimentului îl readuce fatal în ipostaza de soț înșelat pentru care doar crima poate, instinctual, să-i "repereze
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la prevederile codului penal referitoare la adulter, îl conving că tânărul era nu doar chiriașul, ci și amantul soției sale. Întors în cameră fără să bănuiască nici un pericol, Mihnea reușește să iasă totuși învingător din capcanele întinse de soțul gelos, vânător de confirmări ale imprudentei dezvăluiri făcute de Polixeni. Confruntarea verbală între bărbatul înșelat și craidonul descoperit are o dublă referențialitate: una directă, la adresa cazului dezbătut în presa de scandal și una de natură aluzivă, la relația dintre Polixeni și Băiatu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Devenită Parc Național (1987), aborigenii participă la administrarea Întregii regiuni, Încercând să prevină eroziunea provocată de turiști. Se Întâlnesc termitiere ce se ridică până la cinci-șase metri Înălțime, canguri pitici și câteva feline (quolls), șerpi dungați de circa doi metri lungime, vânători de noapte, de aici și denumirea de „tigrul nopții”, ce se hrănește cu animale mici, precum șopârle. 26 Smithsonian, Terra, p. 231. 27 Desigur că flora este adecvată ținuturilor secetoase (spinifex, cu frunze aciculare, acacia și palmierii evantai, care formează
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu viteza de 350 km/h, de aceea este considerată 41 Marmota, cu corpul Îndesat de mărimea unui iepure, excelent constructor de tunele În golurile dintre prăpăstiile stâncoase expuse soarelui, se hrănește cu vegetație din pășuni. Efectivul este redus din cauza vânătorii iraționale 69. Reptilele sunt reprezentate prin circa 360 de specii de șopârle, 140 de șerpi, două specii de crocodili, 15 specii de broaște țestoase de apă dulce și șase broaște marine 70. Șerpi neveninoși se găsesc din abundență (șarpele de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
unui continent sudic (Terra Australis Incognita) de către Ptolemeu În antichitate, două mii de generații de aborigeni străbătuseră Australia pe mare și pe uscat până la debarcarea omului alb182. Aborigenii nu cunoșteau agricultura, creșterea vitelor, olăritul nici măcar arcul cu săgeți, nomazi culegători și vânători, În condițiile unei naturi neospitaliere, aride, se hrăneau cu fructe și vânat, prelucrau fibrelor vegetale 183. S-au emis numeroase ipoteze În legătură cu originea aborigenilor: unii i-au considerat aparținând rasei negroide datorită aspectului general (pielea de culoare Închisă, fruntea relativ
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
unealtă pentru obținerea focului, precum și ca vas În care strâng sânge. Ploaia de săgeți, urletele, zgomotul tobelor În timpul luptelor atinge paroxismul. VÂNĂTOAREA Vânătoarea de canguri presupune multă pricepere și răbdare, de aceea se face În grup și mai rar individual. Vânătorul se apropie tiptil de animal care nebănuitor paște cu capul plecat În iarbă, Își potrivește arma În cumpănă pe aruncătorul de suliță, și Încordat, trecându-și greutatea pe piciorul dinapoi aruncă sulița cu toată puterea corpului său. Animalul sare departe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
arma În cumpănă pe aruncătorul de suliță, și Încordat, trecându-și greutatea pe piciorul dinapoi aruncă sulița cu toată puterea corpului său. Animalul sare departe Îngrozit și Îndurerat, căci sulița Îi perforase coastele și după câțiva metri se prăbușește. După ce vânătorii scot toate măruntaiele din burta cangurului, Închid 93 tăietura cu o crenguță ascuțită, legându-i coada de picioarele dinainte și lăsându-i picioarele dinapoi desfăcute pentru a putea mai ușor să fie transportat. Alte metode de prindere a cangurilor sunt
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mânarea În zone anumite cu ajutorul crengilor sau al unor plase speciale Împletite din fibre speciale, utilizarea focului cu ajutorul ierbii pârjolite de soare, iar când pământul este plin de apă de ploaie urmărirea cu ajutorul câinilor dingo 200. Dacă sunt mai mulți vânători, cangurul poate fi gătit simplu, asemenea metodei de e preparare a „oii tâlhărește” În groapa de jăratec, cu blană cu tot, lăsându-l circa o oră201. Bărbații vânează animale mari (canguri, emu, wallaby și șopârle mari), În timp ce femeile, ajutate de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
precizie care era numărul membrilor unui trib, dar fiecare avea un nume, un teritoriu, anumite obiceiuri și ritualuri, limbă deosebită sau dialecte proprii, nerespectarea unor reguli ducea la izgonirea din trib sau chiar moartea (ibidem, p. 23). 98 fie iscusit vânător și războinic, să poată exercita cu ocazia diferitelor ceremonii procedeele magice cerute de Împrejurări, fiind și un păstrător al obiceiurilor și tradițiilor. Obiectele de uz personal (arme, unelte, bunuri casnice, podoabe) erau proprietate personală a fiecărui membru, iar după moartea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
un păstrător al obiceiurilor și tradițiilor. Obiectele de uz personal (arme, unelte, bunuri casnice, podoabe) erau proprietate personală a fiecărui membru, iar după moartea sa erau așezate În mormântul acestuia sau reveneau rudelor apropiate. Bătrânii, considerați oameni cu experiență, iscusiți vânători, aveau un rol important În conducerea Întregii vieți economice și sociale a tribului, fiind uneori specializați În confecționarea uneltelor de piatră și a armelor, hrana fiind asigurată de ceilalți oameni mai tineri ai tribului 211. Interesante sunt formele pe care
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de rudenie cu tribul respectiv, mai ales În caz de conflict, ținând cont că ele sunt mai puțin. expuse uciderii (ibidem, p. 146-147). 100 Însemnătate pentru răspândirea unor elemente de cultură (ținerea Împreună a jocurilor corrobari și altele). Populațiile de vânători și culegători, bunăoară aranda și loritia, au reguli precise de Împărțire a prăzii, uneori vânătorul nu se alege cu nimic, totul sau cea mai mare parte revenind grupului totemic. Există norme privitoare și la proprietatea personală (unelte, arme, podoabe, copaci
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sunt mai puțin. expuse uciderii (ibidem, p. 146-147). 100 Însemnătate pentru răspândirea unor elemente de cultură (ținerea Împreună a jocurilor corrobari și altele). Populațiile de vânători și culegători, bunăoară aranda și loritia, au reguli precise de Împărțire a prăzii, uneori vânătorul nu se alege cu nimic, totul sau cea mai mare parte revenind grupului totemic. Există norme privitoare și la proprietatea personală (unelte, arme, podoabe, copaci roditori, stupi de albine ș.a.)217. Conflictele Între triburi porneau din dorința de răzbunare pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ține seamă de aceste semne și-și Însușește totuși poamele sau mierea, cel păgubit are dreptul să-l străpungă pe hoț cu sulița, până moare, ca și În cazul În care-și Însușește un animal rănit sau răpus fără Învoirea vânătorului. În cazul unor bunuri furate lipsite de interesul colectiv, dacă hoțul le Înapoiază pricina e socotită Încheiată, În caz contrar păgubașul are dreptul să-i străpungă piciorul cu sulița sau să arunce În el cu bumerangul. Bunurile personale se moștenesc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]