15,959 matches
-
fiind cea în care apare cuplul agentiv−pacientiv, iar cea intranzitivă, construcția în care nu apare acest cuplu. Cooreman, Fox și Givón (1984: 3)54 definesc noțiunea de tranzitivitate semantică prototipică în funcție de Agent și Pacient și de relația acestora cu verbul: Agentul = cauză vizibilă, tăcută, intenționată, controlată, Pacientul = rezultat vizibil, tăcut, neintenționat, fără control, iar verbul trebuie să fie compact, perfectiv, real. Tsunoda (198155, 198556) este de părere că noțiunea de bază care organizează semantica tranzitivității este gradul de afectare. Desclés
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apare acest cuplu. Cooreman, Fox și Givón (1984: 3)54 definesc noțiunea de tranzitivitate semantică prototipică în funcție de Agent și Pacient și de relația acestora cu verbul: Agentul = cauză vizibilă, tăcută, intenționată, controlată, Pacientul = rezultat vizibil, tăcut, neintenționat, fără control, iar verbul trebuie să fie compact, perfectiv, real. Tsunoda (198155, 198556) este de părere că noțiunea de bază care organizează semantica tranzitivității este gradul de afectare. Desclés (1998: 164) consideră, în schimb, gradul de control ca fiind indispensabil pentru o bună înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subliniază că distincția tranzitiv/intranzitiv este relevantă pentru variația morfologică (diateză)57. Gildea (2003) susține cu date din limbile din Caraibe că există o relație între tranzitivitate și timpul verbal: structurile cu viitor sunt mai tranzitive decât cele conținând un verb la trecut. Pentru problemele discutate în acest capitol interesează însă mai ales relația dintre tranzitivitate și ergativitate. Gildea (2003), citându-i pe Hopper și Thompson (1980)58, arată că gramatica ergativă este sensibilă la tranzitivitate, iar partea ergativă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sintactic principal care are formă distinctă, iar în alinierea ergativă, A are acest statut. Construcțiile intranzitive sunt neomogene. Tipologia alinierii intranzitive examinează posibilele relații între proprietățile termenilor A și P din construcții verbale bivalente și S, singurul argument principal al verbelor monovalente. Variațiile în alinierea intranzitivă sunt de două tipuri (pentru concepția lui Dixon asupra fenomenului, vezi Capitolul 1, 3.1.2.(b), 3.1.3.(a)): (a) partiția ergativă (engl. split ergativity): variație de aliniere condiționată de trăsăturile gramaticale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
monovalente. Variațiile în alinierea intranzitivă sunt de două tipuri (pentru concepția lui Dixon asupra fenomenului, vezi Capitolul 1, 3.1.2.(b), 3.1.3.(a)): (a) partiția ergativă (engl. split ergativity): variație de aliniere condiționată de trăsăturile gramaticale ale verbului (timp, aspect, mod) sau de principalele argumente (exemplul autorului: limba kurdă) − vezi Capitolul 1, 3.1.3.; (b) partiția intranzitivă (engl. split intransitivity), concept introdus de Van Valin (1990)59: în aceleași condiții gramaticale, verbele care apar în construcții intranzitive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
condiționată de trăsăturile gramaticale ale verbului (timp, aspect, mod) sau de principalele argumente (exemplul autorului: limba kurdă) − vezi Capitolul 1, 3.1.3.; (b) partiția intranzitivă (engl. split intransitivity), concept introdus de Van Valin (1990)59: în aceleași condiții gramaticale, verbele care apar în construcții intranzitive se împart în două sau mai multe clase, diferite după proprietățile de aliniere (exemple: rusă, latină). Tipurile (a) și (b) pot coexista în aceeași limbă, de exemplu, în georgiană (Lazard 1995). Creissels (2007) arată că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din punct de vedere diacronic, există câteva scenarii posibile: ● în limbile acuzative, construcția tranzitivă cu A arbitrar (numită transimpersonală) poate fi reinterpretată ca fiind o construcție intranzitivă al cărei argument unic se comportă ca P; ● în limbile ergative, coalescența componentelor verbului ușor poate duce la reinterpretarea construcției tranzitive ca fiind intranzitivă; gramaticalizarea perifrazelor aspectuale (vezi Capitolul 1, 7.1.); ● partiția intranzitivă nu apare gradual, prin creșterea numărului de verbe intranzitive ale căror proprietăți se îndepărtează de tiparul dominant, ci ca o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cărei argument unic se comportă ca P; ● în limbile ergative, coalescența componentelor verbului ușor poate duce la reinterpretarea construcției tranzitive ca fiind intranzitivă; gramaticalizarea perifrazelor aspectuale (vezi Capitolul 1, 7.1.); ● partiția intranzitivă nu apare gradual, prin creșterea numărului de verbe intranzitive ale căror proprietăți se îndepărtează de tiparul dominant, ci ca o schimbare abruptă, care afectează o întreagă clasă de verbe intranzitive (de exemplu, în akhvakh). 5.3. Concepția scalară a tranzitivității Conform lui Lazard (1998: 55), concepția scalară a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fiind intranzitivă; gramaticalizarea perifrazelor aspectuale (vezi Capitolul 1, 7.1.); ● partiția intranzitivă nu apare gradual, prin creșterea numărului de verbe intranzitive ale căror proprietăți se îndepărtează de tiparul dominant, ci ca o schimbare abruptă, care afectează o întreagă clasă de verbe intranzitive (de exemplu, în akhvakh). 5.3. Concepția scalară a tranzitivității Conform lui Lazard (1998: 55), concepția scalară a tranzitivității − adoptată în lingvistica românească de Pană Dindelegan (2003a și alte studii) − nu este incompatibilă cu cea tradițională, însă are avantajul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu tranzitivitate slabă, Givón menționează pasivul și antipasivul. Lazard (1998: 58−61) ajunge la ideea tranzitivității scalare prin analiza variațiilor de construcție a obiectului, care țin de: definitudine, caracterul uman (uman, animat superior, animat inferior, inanimat discret, inanimat masiv), semantica verbului, tematicitatea obiectului. Lazard (1998: 62−63) aduce în discuție marcarea diferențială a obiectului (concept introdus de Bossong 198563), un fenomen foarte răspândit printre limbile lumii, care se corelează cu cel mai înalt grad de definitudine și/sau de umanizare și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
diferențială a obiectului (concept introdus de Bossong 198563), un fenomen foarte răspândit printre limbile lumii, care se corelează cu cel mai înalt grad de definitudine și/sau de umanizare și/sau de tematicitate a obiectului și cu pregnanța semantică a verbului. Obiectul încorporat este nonreferențial sau generic. Construcția indirectă a obiectului sau antipasivul se folosesc în locul construcției de bază dacă este vorba de un proces conceput ca fiind incomplet (Lazard 1998: 65, 68). Lazard (1998: 74) propune o teorie a tranzitivității
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
oferă structura de actanță dominantă a unei limbi, care poate fi acuzativă sau ergativă. Lazard (1998: 77) reia o idee exprimată anterior: existența a două scale de tranzitivitate, una fiind determinată de variația de actanță (schimbarea de construcție, cu același verb), cealaltă de diferența de valență (diferența între construcții cu verbe diferite). Între cele două scale de tranzitivitate propuse de Lazard și cele două tipuri de partiție stabilite de Creissels (vezi supra, 5.2.) se poate stabili o relație de corespondență
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fi acuzativă sau ergativă. Lazard (1998: 77) reia o idee exprimată anterior: existența a două scale de tranzitivitate, una fiind determinată de variația de actanță (schimbarea de construcție, cu același verb), cealaltă de diferența de valență (diferența între construcții cu verbe diferite). Între cele două scale de tranzitivitate propuse de Lazard și cele două tipuri de partiție stabilite de Creissels (vezi supra, 5.2.) se poate stabili o relație de corespondență. Faptul că noțiunea de tranzitivitate scalară este aplicabilă unor sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tranzitivitate forte și de indici de tranzitivitate slabă. Kachru (1987: 224) analizează problema tranzitivității în hindi. Pentru definirea acestui concept potrivit cu realitățile limbii investigate, este nevoie de câteva trăsături sintactico-semantice: prezența subiectului, animarea, agentivitatea și voința subiectului, natura dinamică a verbului, marcarea postpozițională a agentului. Toate aceste trăsături creează o scală de tranzitivitate: (a) verbe tranzitive ('a citi', 'a gândi', 'a crede'), (b) tranzitivitate medie ('a înțelege', 'a uita'), (c) verbe intranzitive ('a cădea', 'a pluti'). 6. RELAȚIA ERGATIV−PASIV DIN
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în hindi. Pentru definirea acestui concept potrivit cu realitățile limbii investigate, este nevoie de câteva trăsături sintactico-semantice: prezența subiectului, animarea, agentivitatea și voința subiectului, natura dinamică a verbului, marcarea postpozițională a agentului. Toate aceste trăsături creează o scală de tranzitivitate: (a) verbe tranzitive ('a citi', 'a gândi', 'a crede'), (b) tranzitivitate medie ('a înțelege', 'a uita'), (c) verbe intranzitive ('a cădea', 'a pluti'). 6. RELAȚIA ERGATIV−PASIV DIN PUNCT DE VEDERE SINTACTIC Studiul lui Hale (1970), apud Van de Visser (2006: 203
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prezența subiectului, animarea, agentivitatea și voința subiectului, natura dinamică a verbului, marcarea postpozițională a agentului. Toate aceste trăsături creează o scală de tranzitivitate: (a) verbe tranzitive ('a citi', 'a gândi', 'a crede'), (b) tranzitivitate medie ('a înțelege', 'a uita'), (c) verbe intranzitive ('a cădea', 'a pluti'). 6. RELAȚIA ERGATIV−PASIV DIN PUNCT DE VEDERE SINTACTIC Studiul lui Hale (1970), apud Van de Visser (2006: 203), reprezintă prima abordare generativă a ideii că, la origine, construcțiile ergative sunt pasive. Această relație diacronică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dintre pasiv și ergativ, precum și anumite confuzii (mai ales terminologice), determinate de asemănarea dintre pasiv și ergativ au fost prezentate în Capitolul 1, 5, 7. În această secțiune voi prezenta câteva dintre teoriile privind relația dintre ergativ (cu referire la verbe, nu la tipul de limbă) și pasiv formulate în cadru generativ, precum și posibilitatea unei analize comune pentru pasiv și sistemul ergativ (de această dată, cu referire la tipul de limbă). Studiul lui Dubois (1968) este un exemplu tipic de amestec
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativ (de această dată, cu referire la tipul de limbă). Studiul lui Dubois (1968) este un exemplu tipic de amestec al celor două concepte, ergativ și pasiv. Autorul arată că există patru tipuri transformare pasivă: (1) reversibilă, valabilă numai pentru verbele tranzitive cu obiect direct: Les nuages ont caché le soleil/ Le soleil est caché par les nuages ' Norii au acoperit soarele'/'Soarele este acoperit de nori'; (2) însoțită de modificarea relațiilor sintactice (subiect, obiect...), de apariția demarcativului (prepozițional): Le soleil
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
face să doarmă'. Așa cum se poate observa, autorul include sub pasivizare mai multe fenomene care astăzi sunt tratate distinct de majoritatea lingviștilor: pasivul cu auxiliar, alternanța cauzativă (vezi Capitolul 3, 5.), construcțiile medii și impersonale, variațiile reflexiv/nonreflexiv care afectează verbele ergative (vezi Capitolul 3, 6.1.), cauzativele ergative. Este interesant de observat că autorul consideră verbele de tipul a intra (pe care astăzi le-am considera ergative/inacuzative de schimbare de localizare/mișcare direcționată − vezi Capitolul 3, 3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt tratate distinct de majoritatea lingviștilor: pasivul cu auxiliar, alternanța cauzativă (vezi Capitolul 3, 5.), construcțiile medii și impersonale, variațiile reflexiv/nonreflexiv care afectează verbele ergative (vezi Capitolul 3, 6.1.), cauzativele ergative. Este interesant de observat că autorul consideră verbele de tipul a intra (pe care astăzi le-am considera ergative/inacuzative de schimbare de localizare/mișcare direcționată − vezi Capitolul 3, 3.2.2.3.) ca fiind verbe intranzitive, care sunt mereu la pasiv, și, de aceea, nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
3, 6.1.), cauzativele ergative. Este interesant de observat că autorul consideră verbele de tipul a intra (pe care astăzi le-am considera ergative/inacuzative de schimbare de localizare/mișcare direcționată − vezi Capitolul 3, 3.2.2.3.) ca fiind verbe intranzitive, care sunt mereu la pasiv, și, de aceea, nu pot fi urmate de un obiect direct: Il entre dans la pièce (imperfectiv) Il est entré dans la pièce (perfectiv). O analiză în care ergativul este subordonat pasivului a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
entré dans la pièce (perfectiv). O analiză în care ergativul este subordonat pasivului a fost propusă în lingvistica românească de Pană Dindelegan (1999 [1974]) − vezi Capitolul 3, 2.2. Mackenzie (2006: 11−12) arată că Analiza Ergativă (subiectul aparent al verbelor inacuzative/ergative este obiect de adâncime; subiectul inacuzativelor are o poziție structurală inițială mai joasă decât subiectul inergativelor) și Ipoteza Inacuzativă (vezi Capitolul 3, 1.) au dus la analiza paralelă a subiectului pasivului și a subiectului inacuzativelor. Deosebirile dintre pasiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Inacuzativă (vezi Capitolul 3, 1.) au dus la analiza paralelă a subiectului pasivului și a subiectului inacuzativelor. Deosebirile dintre pasiv și inacuzativ sunt însă semnificative: în italiană, pasivul selectează auxiliarul essere, dar în franceză, pasivul selectează avoir la perfect, ca verbele inergative; în spaniola modernă nu mai există selecția auxiliarului, dar în spaniola veche pasivul selecta auxiliarul 'a avea'; în spaniolă, capacitatea de a accepta subiecte postverbale "nude" o au numai inacuzativele, nu și pasivele (Falta café ' Lipsește cafea'; *Fue enviado
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
definiții universale pentru conceptele subiect, obiect, tranzitivitate și urmărirea relevanței acestora pentru limbile ergative (secțiunile 4. și 5.); în sfârșit, paralelismul dintre anumite construcții din limbile acuzative (pasivul, nominalizările) și sintaxa limbilor ergative (secțiunea 6.). Capitolul 3 SEMANTICA ȘI SINTAXA VERBELOR ERGATIVE/INACUZATIVE DIN LIMBA ROMÂNĂ Interesul pentru clasa verbelor ergative/inacuzative a sporit odată cu cercetările privind interfața dintre sintaxă și semantică și identificarea aspectelor din sensul unui verb care sunt relevante pentru sintaxă. În funcție de modelul teoretic în care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
relevanței acestora pentru limbile ergative (secțiunile 4. și 5.); în sfârșit, paralelismul dintre anumite construcții din limbile acuzative (pasivul, nominalizările) și sintaxa limbilor ergative (secțiunea 6.). Capitolul 3 SEMANTICA ȘI SINTAXA VERBELOR ERGATIVE/INACUZATIVE DIN LIMBA ROMÂNĂ Interesul pentru clasa verbelor ergative/inacuzative a sporit odată cu cercetările privind interfața dintre sintaxă și semantică și identificarea aspectelor din sensul unui verb care sunt relevante pentru sintaxă. În funcție de modelul teoretic în care s-au înscris, studiile rezervate acestei clase de verbe au mers
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]