8,156 matches
-
conduși de Mircea cel Bătrîn se apără împotriva cotropirii turcești", "faptele de vitejie ale românilor în timpul lui Vlad Țepeș", "poporul român condus de Ștefan cel Mare și Sfînt apără independența țării" sau despre "lupta românilor pentru eliberarea țării" sub Mihai-Vodă Viteazul (Almaș, 1994, pp. 35, 45, 52, 63). Impresia lăsată este că întregul popor român s-a raliat sub călăuzirea războinică a marilor săi conducători, ceea ce evident nu a fost cazul. Emisiunea retorică a literaturii didactice se cristalizează și în ideea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și în ideea de unitate belică a tuturor românilor, care au strâns rândurile în "frontul antiotoman" în fruntea căruia s-au ridicat, succesiv, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și, împlinind vremelnic "visul străvechi al unității politice", Mihai Viteazul (Daicoviciu et al., 1992, pp. 112-116). Fapta lui Mihai Viteazul din 1600 continuă să fie celebrată ca o împlinire a destinului istoric al unității politice românești. În formule apodictice preluate din vechiul discurs național- comunist, manualele declamă necesitatea obiectivă a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au strâns rândurile în "frontul antiotoman" în fruntea căruia s-au ridicat, succesiv, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și, împlinind vremelnic "visul străvechi al unității politice", Mihai Viteazul (Daicoviciu et al., 1992, pp. 112-116). Fapta lui Mihai Viteazul din 1600 continuă să fie celebrată ca o împlinire a destinului istoric al unității politice românești. În formule apodictice preluate din vechiul discurs național- comunist, manualele declamă necesitatea obiectivă a unificării politice a Țărilor Române: "Unirea a fost un fapt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
poziție construcționistă, care admite contingențele istorice și implicit fragilitatea (în opoziței cu eternitatea) statului național. Un alt aspect care a intrat sub tirul critic a fost management-ul spațiului textual alocat personajelor clasice (Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul etc.) în comparație cu spațiul rezervat vedetelor de televiziune și personalităților contemporane (Andreea Esca, Cristian Tudor Popescu, Ion Cristoiu, respectiv Ion Iliescu, Emil Constantinescu etc.). Nici în acestă privință nu au fost respectate canoanele implicite împărtășite tacit în comunitatea autorilor de manuale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
continuând paradigma legendarului național: "În fața scundelor și sărăcăcioaselor chilii, unde-acum optzeci de ani dascălul Lazăr punea în mâna copiilor cea dintâi carte românească, se-nalță falnic palatul universității, iar pe locul acela sfânt s-au așezat trei statui: Eliade, Mihai Viteazul, Gheorghe Lazăr - poetul, eroul și apostolul"; sau: "Românii au fost un neam statornic și viteaz, cu mari conducători de țară: Burebista, Decebal, Mircea, Ștefan, Iancu, Mihai și mulți alții" (p. 105). Exemplele pot continua, însă cele deja redate sunt suficiente
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
punea în mâna copiilor cea dintâi carte românească, se-nalță falnic palatul universității, iar pe locul acela sfânt s-au așezat trei statui: Eliade, Mihai Viteazul, Gheorghe Lazăr - poetul, eroul și apostolul"; sau: "Românii au fost un neam statornic și viteaz, cu mari conducători de țară: Burebista, Decebal, Mircea, Ștefan, Iancu, Mihai și mulți alții" (p. 105). Exemplele pot continua, însă cele deja redate sunt suficiente pentru a face să se resimtă clar ecourile vechii paradigme monumentalist-eroizante a trecutului și culturii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Țării Rumănești. 3 volume. București: În tipografia lui I. Eliad [Text cu caractere chirilice]. Aaron, F. (1843). Patria, patriotul și patriotismul, București: Tipografia curții a lui Fr. Valbaum [Cu alfabet de tranziție]. Bălcescu, N. (1894). Istoria românilor sub Mihaiu Vodă Viteazul (3 volume), însoțită de o precuvântare și note de Al. I. Odobescu, Bucuresci: Editura Librăriei Socecŭ & Comp. Edițiune școlară aprobată de Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor. Baltiiski, N. (1945). Despre patriotism. Scânteia, Anul 2, Nr. 253, 254 și 255
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
princeps după manuscris, de Ioan Chindriș. București: Viitorul Românesc. Cuprinde Istoria și lucrurile și întâmplările românilor (1995a) și Istoriia besericească a episcopiei românești din Ardeal (1995b). Olahus, N. (2011). Ungaria. Ediție bilingvă. București: Editura Biblioteca Bucureștilor. Panaitescu, P.P. (1936). Mihai Viteazul. București: Fundația Regele Carol I. Papiu Ilarianu, A. (1852). Istori'a Romaniloru din Daci'a Superiore. 2 volume, Viena: Cu literele lui C. Geroid și Fiiu. Papu, E. (1977). Din clasicii noștri. Contribuții la ideea unui protocronism românesc. București: Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Social and Political History of Modern Education. New York: The Macmillan Company. Renan, E. (1990). What is a Nation? În H.K. Bhabha (coord.), Nation and Narration (pp. 8-22). Londra și New York: Routledge. Rezachevici, C. (2000). Legenda și substratul ei istoric. Mihai Viteazul "Restitutor Daciae"?. Magazin Istoric, Octombrie 2000, disponibil online la adresa http://web.archive.org/web/20071121152143/http://www.itcnet.ro/history/archive/mi2000/current 10/mi8.htm, accesat în 10 octombrie 2013. Roper, S.D. (2000). Romania: The Unfinished Revolution. Amsterdam: Harwood
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
într-o lumină nefavorabilă, devine o naivă care se lasă copleșită de sentimente, își uită demnitatea de regină, cerșindu-i lui Enea dragostea, implorându-l să nu o părăsească, ba chiar punându-și propria viață în mâinile lui. Părăsită de viteazul cuceritor, nu are forța de a trece mai departe prin existență, alege sacrificiul suprem. La fel se întâmplă și cu Philida: trădată de Demophon, decide sălășluirea voită în tărâmul umbrelor. Sinuciderea rămâne o renunțare la speranță, o frică în fața necunoscutului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nani, copilaș, / Dragul mamii fecioraș, / Că mama te-a legăna / Și mâna ți-a săruta / Ca pe-o floare, dragă, aleasă, / Ca pe-un îngerel în fașă. / Nani, nani, cu mama, / Că mama te-a descânta, / Să te faci un viteaz mare / Ca domnul Ștefan cel Mare, / Să fii viteaz la război, / S-aperi țara de nevoi. / Nani, nani, puiul meu, / Tare drag te mai am eu, / Să fii `nalt, să fii frumos, / Ca un soare luminos!"149 Repetiția paralelistică pune
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
legăna / Și mâna ți-a săruta / Ca pe-o floare, dragă, aleasă, / Ca pe-un îngerel în fașă. / Nani, nani, cu mama, / Că mama te-a descânta, / Să te faci un viteaz mare / Ca domnul Ștefan cel Mare, / Să fii viteaz la război, / S-aperi țara de nevoi. / Nani, nani, puiul meu, / Tare drag te mai am eu, / Să fii `nalt, să fii frumos, / Ca un soare luminos!"149 Repetiția paralelistică pune în evidență înveșnicirea trăirilor lăuntrice, planul exterior ipostaziind transfigurările
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
O ieșit ist făt frumos. / Și cere scufă și salbă / Să se ducă-n lumea albă. Cere cal de călărie / Și o stea la pălărie, / Ca să treacă de pustie; / Și mai cere un cal breaz, / Că-i fecior de om viteaz; Dă-i măicuț-un oboroc, / Ca să-și cate de noroc. Și mai dă-i măicuț-o sită, / Ca să-și cate de ursită; Și mai fă maic-o plăcintă, / S-o mâncăm până la nuntă. / Ca grâul N. N. să crească / Și-ntru mulți ani să trăiască
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mea, / Să-mi tot cânte, cânte-n față, / Și seară, și dimineață. De-ar fi cucul voinicel, / Mi l-aș prinde argățel / Și cămăși subțiri i-aș toarce / Și l-aș purta cum îmi place. / De-ar fi cucul un viteaz, / El mi-ar trece de necaz; / Dar e cucul păsărea, / El cântă pe rămurea / Și zboară pe unde vrea, / Nu-i pasă de jalea mea!"287 Dorința umană, de înstăpânire a timpului, transformă spațiul liric într-o imprecație, negată de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ce striga mereu din el: / "Sai, bădiță ortomane, / Că m-ajunge la ciolane! / Sai, bădiță, de mă scoate, / Că m-apuc' fiori de moarte!" / Iată-n lungul drumului / La puțul porumbului / Că venea, mări, venea / Pe balaur de-ntâlnea / Un viteaz de ortoman / Pe-un cal negru dobrogean. / "Măi balaur! striga el, / Lasă trupul tinerel, / Că te curm pe jumătate / Să-mi răscumpăr din păcate." / Șarpele se zvârcolea / Și cu șapte limbi grăia: / "Ortomane, / Hoțomane! / Bate-ți negrul / Pe de-a-ntregul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu mă tăia, / Nu mă las de prada mea, / Ist copil chiar din pruncie / Maica sa mi l-a dat mie, / Că ades îl blestema / Și-i zicea când îl culca": "Culcă-te, alină-te / Șarpele sugă-mi-te!" / Cel viteaz de ortoman / Izbea negrul dobrogean / Și cu pala lui cea nouă / Pe balaur tăia-n două, / Apoi trupul înghițit, / Plin de rane, otrăvit, / El în cârcă-l ridica, / Sus, la stână se urca / Și în lapte mi-l scălda, / De
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Johan Oxenstiern) Probabil pentru faptul că „aparențele” ne solicită mai puțin din punct de vedere psihic, decît efortul de relevare a ceea ce este caracteristic, definitoriu, În plan sufletesc. Asupra unei iluzii asemănătoare, atrage atenția și N. Iorga: „Lumea crede mai viteaz pe actorul care joacă bine pe Napoleon I, decît pe umilul ostaș ce cade luptînd”. Spiritul uman s-a format, de-a lungul vremurilor În cultul eroilor, astfel că sîntem tentați, de exemplu, să-i iertăm „geniului” greșeli sau slăbiciuni
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de Castilia și al lui Ferdinand de Aragon. Ludovic al XIV-lea mai era descendentul fondatorului primei dinastii rusești Rurik Viking-ul, și al lui Giovanni de Medici, ultimul mare membru al celebrei caste Condottieri, precum și al lui Carol cel Viteaz, ducele Burgundiei. Pe linie paternă - și de aici dreptul de a revendica tronul Franței - era descendentul legitim al Sfântului Ludovic, Regele Franței, și al lui Hugh Capetul, primul rege al Franței. După nașterea sa, teologul și astrologul Campanella a fost
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
notele de la sfârșitul capitolelor) folosindu-se „ordinea normală”. Fac excepție de la această regulă numele consacrate, care nu se inversează: Neagoe Basarab se va trece la litera N, ca să nu mai vorbim despre nume precum Iancu de Hunedoara, Ioan Vodă cel Viteaz, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, care se trec În funcție de inițiala prenumelui. Observații • În cazul unor nume de persoane identice, mai ales de domnitori și Împărați, cărora nu le cunoaștem prenumele, este nevoie de precizări, pentru a fi evitată orice confuzie
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
sfârșitul capitolelor) folosindu-se „ordinea normală”. Fac excepție de la această regulă numele consacrate, care nu se inversează: Neagoe Basarab se va trece la litera N, ca să nu mai vorbim despre nume precum Iancu de Hunedoara, Ioan Vodă cel Viteaz, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, care se trec În funcție de inițiala prenumelui. Observații • În cazul unor nume de persoane identice, mai ales de domnitori și Împărați, cărora nu le cunoaștem prenumele, este nevoie de precizări, pentru a fi evitată orice confuzie: Carol I
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Își are importanța sa, mai ales În cazul cercetătorilor care vor să facă monografia unor localități, istoricul unor bătălii etc. De exemplu, dacă un istoric militar ar dori să scrie despre bătălia de la Călugăreni din 23 august 1595, când Mihai Viteazul a Înfrânt oastea otomană condusă de Sinan Pașa, el va căuta la indicele unor diverse lucrări de istorie numele localității Călugăreni, obținând rapid un mare număr de informații. La fel va proceda când se interesează de luptele desfășurate la Borodino
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
în opinia personajului nostru, pentru statutul și pregătirea să, dorind să fie transferat la un alt regiment "convenabil culturii ce posedă"30. Astfel, îl ruga pe Eugen Mavrodi să ceară de la Secretariatul Universității Noi măcar "bacalaureatul [...] obținut de la Liceul Mihai Viteazul din București, pe care il reține pe nedrept" și să certifice Depozitului de furaje din capitală că "a lipsit din țară pentru studii timp de un an de zile care timp [a] fost acolo la Bruxelles până la 1 octombrie 1900
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
ceea ce am putut și eu personal a constata la Universitatea unde corespondență cu Dl. Zlătescu mi'a fost comunicată, ca să'mi probeze că D-sa recunoaște datoria către Universitate. Am putut dobândi numai alăturatul certificat emanând de la Direcțiunea Liceului "Mihai Viteazul" din Bucureșci. Dl. Petre Zlătescu are trebuința de certificatul de mai sus și de diplomă de doctor în drept pentru a le prezenta Consiliului de disciplină militară, înaintea căruia este tradus, si a dovedi prin ele că a lipsit din
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
România” și că „între zionism și patriotism nu există incompatibilitate.” 265 În „Cuvânt înainte”, găzduit de numărul 1 al revistei (martie 1913), redacția face să se înțeleagă că Bar‐Kochba este eroul istoric care a învins cu o armată de viteji pe împăratul Adrian și a cucerit multe cetăți de la romani, iar în numele jertfelor lăsate, face să renască speranța realizării idealului scump al tuturor evreilor pentru dezrobire universală, a unei patrii recăpătate, așa cum ne dictează crezul n ostru cel nou”... „Revista
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
B. trece temporar la Școala Normală de Fete din aceeași localitate. Din 1931 până în 1932 funcționează ca revizor școlar pentru județele Brăila, Covurlui, Tecuci și Bacău, pentru ca în 1932 și 1933 să obțină o catedră la București, la Liceul „Mihai Viteazul”, unde ține orele de filosofie la clasa regelui Mihai I. Profesează apoi în orașul natal, până la al doilea război, este mobilizat abuziv în 1942, la Tecuci, iar în 1945, după ce cunoscuse rigorile detenției, se vede îndepărtat de la catedră de autoritățile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]