9,098 matches
-
Nu numai în România, dar și în întreaga lume, sociologia s-a dezvoltat separat de alte discipline sociale, cu influențe și împrumuturi reciproce. A fost, probabil, o logică globală a evoluției științei. În al treilea rând, Gusti a formulat o vocație a sociologiei noastre: angajarea ei în reforma societății românești. Elementul-cheie al programului său nu a fost funcția descriptivă și explicativă, ci aceea de angajare în schimbarea socială. Ne putem întreba: nu cumva angajarea Școlii de la București în reformă contravine programului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
din spațiul european, Sociologie, Sibiu, 2. Rizescu, Alexandru. (2004). Imagini ale cotidianului la românii din sudul Transilvaniei în secolele XIV-XIX, Transilvania, Sibiu, 2. Rizescu, Alexandru. (2004). Mentalități contemporane. Sibiu: Editura Alma Mater. Rizescu, Alexandru. (2005). „Vecinătatea” - o instituție tradițională românească cu vocație europeană, Transilvania, Sibiu, 1. Sandu, Dumitru. (2003). Sociabilitatea în spațiul dezvoltării. Iași: Editura Polirom. Sandu, Paula. (1998). Modern și tradițional în cadrul instituției vecinătății, Caiete de teren, Observatorul Social, București, IV. Schenk, Annemie. Die Nachbarschaft bei den Siebenbürger sachsen. Zum Inhalt
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
se leagă și apariția celui mai mare și mai dinamic cartier al orașului, Fetești-Gară. Ulterior, ca urmare a împroprietăririlor succesive, structura urbană s-a îmbogățit cu noi cartiere: Vlașca (1901) și Coloniști (1924) - „înghițit” în cele din urmă de Fetești-Gară. Vocația urbană a așezării este confirmată în 1934 când (prin Decizia nr. 15176 din 17 iulie a Ministerului de Interne) Feteștiul este trecut în rândul orașelor. Din punct de vedere administrativ, Feteștiul a făcut parte pe rând din mai multe plase
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
comunicare intelectuală”, aproape întregul set de scrisori dintre ei (65) tocmai acest din urmă aspect îl ilustrează. Cei doi sunt uniți, cum scrie Sanda Golopenția, „de setea de înțelegere cuprinzătoare și nuanțată a culturii, încredere în «prezența binelui pe pământ»... vocația echilibrului și o salubră, vizionară modestie în tot ce scriu, precum și căldura sensibilă cu care știu să-și înfrumusețeze viața prin lectură și contemplare”. Petru Comarnescu nu-și laudă prietenul doar în aceste epistole, ci își declară prețuirea pentru el
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
firească de reliefare a ipostazei „definitorii” a unor scriitori, este monitorizarea, cu un sensibil măsurariu, a procesului de receptare critică a valorii, presupunând detectarea unor motivații ale cursului ei adesea capricios. Aceeași dicție cerebrală în medalioanele de autori, portretizați cu vocația formulărilor subtil-penetrante, unele sintagme având turnura caracterizărilor de referință. În G. Ibrăileanu H. îl recunoaște pe „fondatorul cercetării eminescologice”. La Al.O. Teodoreanu, descoperă „fața ascunsă” a unui „prozator artist”, făcând „literatură din literatură” în narațiunile lui pline de farmec și
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
dintre dânșii - un mic strigoi cuminte!, / un alb schelet sarcastic, un filosof bufon/ văzând că astrul tainic e doar un lampion/ zâmbește în tăcere și doarme înainte.” Cu imagini de un desen fin, noi, neașteptate, I. este un poet de vocație reală, a cărui evoluție curmată pretimpuriu a putut sugera apropieri de numele unor adolescenți geniali: Rimbaud, Lautréamont, Raymond Radiguet. SCRIERI: Quasi, îngr. și pref. Perpessicius, București, 1930. Traduceri: [Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Albert Samain, H.W. Longfellow], în
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
1987) revin la notația individuală în poetizări și caligrafii corecte în marginea existentului abstract sau concret, uneori forțate conceptual prin vagi mimetisme de tip suprarealist sau prin supralicitări ale recuzitei tehniciste, pentru care poeta are într-o prea mică măsură vocație. SCRIERI: Vară timpurie, București, 1979; Proiect de mitologie, București, 1981; Cortina, București, 1983; Eglogă, București, 1984; Poeme, București, 1986; Luni dimineața, București, 1987; Triumful Paparudei, București, 1992; ed. bilingvă (Triumful Paparudei - The Fools Triumph), tr. Georgiana Gălățianu Fărnoagă și Sharon
IERONIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287505_a_288834]
-
îl împiedică pe Călinescu să acorde atenție personajelor complexe, care nu pot fi reduse la tipurile mulate pe instinctele umane de bază. Un loc aparte în opera lui D. îl ocupă Fals tratat de psihologia succesului (1972). Criticul, cu certă vocație de îndrumător al tinerilor scriitori, căruia i s-a reproșat adesea excesiva îngăduință față de cei protejați, se dovedește un observator atent al devierilor comportamentale ale acestora. Cu un ochi de moralist și psiholog, el înregistrează, pe urmele memorialistului Lovinescu, scene
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
polemic de manifestările megalomane sau narcisiste care își pun amprenta în cele din urmă și asupra creației literare, dovedindu-se reprobabile nu doar etic, ci și estetic. Eseul Duelul invizibil. München XX sau Puterea de anticipație a artei (1977) cercetează vocația avangardistă a capitalei Bavariei prin prisma operelor lui Kandinski, Brecht, Th. Mann, Rilke sau Kafka și descifrează în atmosfera de emulație intelectuală a începutului de secol XX simptomele violenței politice. Prezență activă în presa postdecembristă, D. reunește în volumele Scufița
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
Zeița din Rodiu, Cluj-Napoca, 1996, Cleo și marele albastru, Cluj-Napoca, 1998 (în colaborare cu Ileana Damian); Ketty Daneo, Povestea unui lac vrăjit, București, 1996; Emanuelle Gennaro, Fragmente despre moarte, București, 1997; Loredana Bogliun, Istrianitudini, București, 1997; Maria Germinario, Omul fără vocație, Cluj-Napoca, 1997, Pedeapsa cu moartea, Cluj-Napoca, 1998, Omul: proiect - vocație, Cluj-Napoca, 1999; Francesco de Nicola, Neorealismul italian, Cluj-Napoca, 1998; Bruno Musso, Întoarcerea lui Adam, Cluj-Napoca, 1998; Poeti piemontesi contemporanei, pref. Elio Gioanola, Cluj-Napoca, 1998 (în colaborare cu Bruno Rombi și
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
1998 (în colaborare cu Ileana Damian); Ketty Daneo, Povestea unui lac vrăjit, București, 1996; Emanuelle Gennaro, Fragmente despre moarte, București, 1997; Loredana Bogliun, Istrianitudini, București, 1997; Maria Germinario, Omul fără vocație, Cluj-Napoca, 1997, Pedeapsa cu moartea, Cluj-Napoca, 1998, Omul: proiect - vocație, Cluj-Napoca, 1999; Francesco de Nicola, Neorealismul italian, Cluj-Napoca, 1998; Bruno Musso, Întoarcerea lui Adam, Cluj-Napoca, 1998; Poeti piemontesi contemporanei, pref. Elio Gioanola, Cluj-Napoca, 1998 (în colaborare cu Bruno Rombi și Elio Gioanola); Giorgio Cittadini, Ariel și după, Cluj-Napoca, 2000; Versioni
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
și spectacole și Actori de ieri și de azi, mărturii dense în idei asupra unor oameni de teatru pe care i-a cunoscut și asupra spectacolelor în care au fost implicați. În ambele lucrări C. vădește o erudiție bine strunită, vocație critică exersată, tenacitate și inteligență iscoditoare, consecvență în principii analitice, ca și în convingeri artistice. Radiografii teatrale (1976) este o carte definitorie pentru personalitatea criticului. Însușindu-și punctul de vedere formulat de A. Thibaudet, care spunea că „un critic reprezintă
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
Profane, București, 1992. Repere bibliografice: Virgil Stanciu, „Eseuri de literatură engleză și americană”, ST, 1973, 15; M. Bogdan, „Eseuri de literatură engleză și americană”, CREL, 1975, 1; Ion Aurel Preda, Creangă în limba engleză, SXX, 1979, 6; Dan Grigorescu, Marea vocație a profesorului, RL, 1988, 9; Dicț. scriit. rom., I, 489; Ana Cartianu. Festschrift, București, 2000 (volum omagial); Geta Dumitriu, Ana Cartianu, RL, 2001, 18; Popa, Ist. lit., II, 1154. M.Dr.
CARTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286131_a_287460]
-
s-ar fi arătat a fi relativ, C. se simte atras tot mai puternic de mistică. După pensionare s-a retras în Franța, devenind unul dintre fidelii Centrului Froissart. Structură sensibilă și pasională, C. a tins mereu să-și împlinească vocația de scriitor, alături de profesia de medic. În 1968, debutează cu un volum cvadrilingv, intitulat Hic et nunc, apărut la New York. Alte volume îi apar în limbile franceză, engleză sau germană, în funcție de locurile peregrinărilor sale prin lume. Poezia este pentru el
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
e centrat pe rutina cotidianului, pe gesturile mărunte, îndărătul cărora sunt depistate - și interpretate - chestiunile esențiale ale existenței: afectivitatea, preocuparea pentru realizarea profesională și, în general, umană (în versiunea eroismului nespectaculos și negrandilocvent, eroismul banalului), preocuparea pentru onoare, pentru demnitate, vocația pentru sacrificiu, dorința fiecăruia de a fi recunoscut, iubit și prețuit. Acest inventar sentimental și ideatic - depistabil la numeroși prozatori contemporani - e ilustrat cu mijloace narative nu deosebit de originale. Cărțile se articulează din șiruri de confesiuni, de monologuri și, mai
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
Eminescu. Preocupat în permanență și de folclor, a adoptat ca principiu abordarea literaturii din perspectivă estetică, nu pe bază de impresie (ca E. Lovinescu), ci cu mijloace științifice. Admițând că profesia de critic și istoric literar presupune simțul artisticului și vocația de a-l comunica, el considera tot atât de indispensabilă o solidă pregătire intelectuală, îndeosebi filologică. Interpretarea literară - subliniază C. - nu-i posibilă fără intuiție, dar intuiția trebuie „să aibă controlul garanțiilor științifice”. În opinia lui, „drepturile primordiale ale emoției și intuiției
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
sânge [...] în locul urei, neliniștei, dezamăgirei, invidiei, neînțelegerii și dușmăniei de tot felul, înalță, iubite cititor, în inima ta curată Icoana Patriei Crucificate...” Intenția de păstrare a identității naționale, de susținere a moralului compatrioților aflați în exil și de încurajare a vocației literare se desprinde din paginile C. l. pe tot parcursul apariției. Tonalitățile prea grave determină uneori, din partea altor reviste, reacții de moderare, întrucât „ Frazele grandilocvente, patriotismul strident, potrivit într-un cuvânt de început devine supărător când se repetă prea des
CETATEA LUMINII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286180_a_287509]
-
Melchior (1967), opțiune abandonată în favoarea istoriei literare. Debutul său editorial (1972) îl reprezintă volumul Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian (în colaborare cu Iosif Pervain). În 1985 devine cercetător la Institutul de Istorie „George Bariț” din Cluj-Napoca, unde își poate exercita vocația pentru valorificarea textului literar inedit. Editează, în publicații de specialitate și în volume, un mare număr de opere rămase în manuscris sau scrieri mai puțin cunoscute ale reprezentanților Școlii Ardelene. Astfel sunt edițiile Arhieraticon al lui Inochentie Micu-Klein (2000) și
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
experiențele fundamentale” ale poeziei noastre din toate timpurile, ilustrate de operele lui M. Eminescu, Al. Macedonski, G. Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu și Nichita Stănescu. Studiul vădește, cum a observat, în rândurile de recomandare a cărții, Mircea Martin, „vocația de pionier a autorului, curajul de-a ataca cel dintâi o temă majoră și de-a constitui astfel un reper pentru orice inițiativă similară ulterioară”. SCRIERI: Seară adolescentină, București, 1982; Secolul sfârșește într-o duminică, București, 1991; Noaptea din zi
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
văzut nu ca un înșelător orgolios și crud, ci ca un himeric, aspirând către un absolut al iubirii. Secvențele de intensitate în crescendo și efectele de atmosferă (de care se abuzează în sens melodramatic în Acolo, în Deltă) certifică o vocație de dramaturg, care însă prea se lasă furat de poematic. Lirismul pletoric din unele texte, cum ar fi Baladă carpatină, cu înfloriturile și insuportabilele lui afectări, face lectura indigestă. Recursul la psihologic (Sfârșitul lui Moțoc ș.a.) și amprenta etică (Acolo
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
cuvânt imaginea specifică a fiecăruia. După 1990, C. nu și-a transformat împotrivirea la comunism într-o afacere rentabilă. Între 1990 și 1994, ține la postul de radio Europa Liberă un ciclu de conferințe având ca teme definirea alfabetului democrației, vocația europeană a istoriei României și ideea europeană. În 1990, lansează la Editura Dacia colecția „Ieșirea din labirint”, dedicată educației democratice. Sunt aduse la lumină aici lucrări interzise în perioada dictaturii, consacrate definirii principalelor sisteme totalitare din secolul al XX-lea
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
respinsă de cenzură. C. o concepe ca pe un dicționar-sinteză al identității românești. Volumul întâi este dedicat rădăcinilor, temeliilor spiritualității naționale: limba și miturile; al doilea trece în revistă instituțiile de cultură, constituind în același timp și o mărturie a vocației europene a poporului român; volumul al treilea, Dialog despre identitatea românească, tratează tema din unghi etnic, filosofic, juridic, estetic, al culturii populare, ca și din „unghi critic”; al patrulea se oprește la marile subiecte ale dezbaterilor interbelice: nostalgia originilor, căutarea
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
Un caiet de poezii în care erau transcrise, amestecat, producții ale tatălui și ale fiicei îi este prezentat de tată lui Tudor Arghezi, care depistează imediat falsul și nu recunoaște decât producțiile adolescentei, pe marginea cărora va scrie: „Talent incontestabil, vocație sigură”. „Eram lacomă de artă sub toate formele, dar ce e ciudat e că uram disciplina”, va mărturisi mai târziu, în jurnalul adnotat Memoria ca zestre (2003). Din 1940, activează ilegal în mișcarea comunistă (aprobată de tată, condamnată de mamă
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
el nu se va putea hotărî niciodată. Pentru ceea ce vrea să comunice, poetul alege versuri lungi și imagini de inspirație simbolistă. În 1934 revizuiește câteva dintre poemele anterioare, adaugă altele noi și publică un nou volum, intitulat Poesii. Autorul confirmă vocația de luptător în permanent conflict cu lumea înconjurătoare, dar, mai presus de aceasta, cu sine însuși. E atras de simbolurile mistice, face incursiuni într-un univers ocult, preferă patronime nordice. Cartea trădează un sentiment orgolios, al invulnerabilității individului, apărat de
CIOCALTEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286243_a_287572]
-
literară”, „Argeș”, „Tribuna”, „Manuscriptum”, „Ramuri”, „Revue roumaine”. Editorial, își face apariția într-o antologie a poeților debutanți, O sută de poeți (1967), editată de Casa Centrală a Creației Populare din București. Primul volum personal, Cetatea de inimă (1972), exprimă o vocație lirică solară, autocenzurată, de vreme ce poetul, adept al austerității în exteriorizare, își vrea impulsul erotic sublimat în meditație. Volumul Porțile lui Septembrie (1979) pare să vireze spre o poezie de imagine și metaforă, pastel colorat al trecerii de la vară la toamnă
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]