79,616 matches
-
sau Dasha-(Cele 10 Mahavidya) este un grup a zece aspecte ale Mamei Divine sau Devi în Hinduism. Cele 10 Mahavidya sau Zeițe ale Cunoașterii, sunt forme și manifestări ale “Divinei Shakti Primordiale în forma acestui Univers diversificat, construit pe mai multe planuri” și reprezintă un spectru al divinității feminine, de la aspectul teribil până la cel blând și plin de iubire. Apariția și dezvoltarea "Mahavidiasurilor" reprezintă un important punct de cotitură în istoria Shaktismului, marcând apariția bhaktismului în shaktism, al
Mahavidya () [Corola-website/Science/328574_a_329903]
-
este un film de animație american regizat de Tex Avery din Al Doilea Război Mondial și realizat pe 22 august 1942. A fost odată ca niciodată trei purceluși. Primul dintre ei își construiește o casă de paie, cel de al doilea o casă din bețe, în vreme ce ultimul dintre ei și cel mai isteț o casă din piatră, superfortificată și apărată de tunuri și înconjurată de tranșee. Deși primii doi îl iau în derâdere
Blitz Wolf () [Corola-website/Science/328573_a_329902]
-
anul 1812. se află pe Strada Covaci nr. 16, în fața pieței Sfântul Anton din centrul istoric, clădirea în care se află fiind clasată monument istoric cu . În anul 1781, armeanul Ștefan Altîntop a primit permisiunea din partea domnitorului Alexandru Ipsilanti să construiască o cafenea în apropierea Curții Domnești, în partea nordică a pieței Sfâtului Anton, în schimbul unei simbrii de 10 taleri pe an. Cafeneaua avea pereții zugrăviți în alb, un acoperiș închis la culoare, iar fațada sa era decorată de o serie
Cafeneaua Veche () [Corola-website/Science/328583_a_329912]
-
momentul, pînă cînd aberațiile politice și implicit profesionale l-au minat și - spre sfîrșitul vieții - l-au făcut să se retragă într-o nemulțumire tăcută. De-a lungul carierei sale, Lăzărescu a crezut și respectat cîteva principii de artizan: să construiască la un pret rezonabil, cît mai bine și la timp, să respecte dorințele si nevoile clientului, să lucreze în echipă folosind toată puterea creativă a acesteia, rămînînd responsabil de rezultat. A reușit, de cîte ori s-a putut, să inoveze
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
se conformeze. Programul de concedii plătite pentru Sindicatele Muncitorilor a condus la necesitatea urgentă de a crea, în câteva luni, un număr impresionant de paturi în hoteluri pe litoralul Mării Negre. Un politician local a cerut echipei condusă de Lăzărescu să construiască, înainte de începerea sezonului estival, un complex hotelier cu restaurante pentru sindicate în Eforie Nord. Pus în fața unei ecuații aparent fără soluție (construirea în cîteva luni, cu un buget inadecvat, a mai mult de o mie de locuri de cazare), scăpat
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
chiar și astăzi caracterul modern, minimalist aproape, al majorității construcțiilor (restaurantul "Perla Mării", coloniile de copii din Eforie între nord și sud, barul-cazino Melody, Vila Marina la Mamaia și altele). Soluțiile tehnice sunt îndrăznețe, pe măsura revoluției estetice: Mamaia este construită pe o fâșie de nisip între lac și mare, cu o altimetrie foarte mică, ceea ce a necesitat crearea unui sistem de salubritate inovator. În paralel cu dezvoltarea litoralului românesc, Lăzărescu și echipa sa sunt solicitați pentru construirea de vile speciale
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
În 1968 Lăzărescu este chemat să participe la un concurs pentru Aeroportul Otopeni-București, primele propuneri ale arhitecților concurenți nesatisfăcînd exigențele lui Ceaușescu. Una din variantele lui Lăzărescu a câștigă faza doua a concursului și urmează construcția aeroportului. Ulterior, el a construit un număr mare de clădiri reprezentative în tară (Palatul Sporturilor din București, Sala de conferințe a sediului Partidului Comunist, ambasada Chinei la București, sala culturală a ambasadei Franței și multe altele), precum și ambasada română la Beijing și Parlamentul Republicii Sudan
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
Național, proiectat pe timpul lui Gheorghiu-Dej de o echipă sub conducerea arhitectului Horia Maicu. Clădirea Teatrului îl irita pe Ceaușescu atît prin faptul că amintea de bisericile din nordul țării (biserica Arbore) dar mai ales prin faptul că fusese constrîns să construiască, la începutul “domniei”, un edificiu decis de predecesorul lui, Gheorghiu-Dej. Pentru Lăzărescu numirea ca proiectant a transformărilor a fost o pedeapsă pentru că a îndrăznit să nu se supună cererii de supralicitare pentru edificiul central. Ceaușescu este conștient de situația care
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
de a mușamaliza evenimentele, forțele guvernamentale ucid toate animalele născute de femei și pretind că bebelușii născuți de animale au decedat, ridicând un cimitir în care îngroapă o serie de jucării de pluș. Copiii vor fi închiși într-o grădiniță construită pe perimetrul unei foste pușcării, întreaga zonă fiind înconjurată cu un gaz otrăvitor, menit să țină curioșii la distanță. În grădiniță, copiii cresc și devin adulți, dar sunt menținuți la stadiul mental al bebelușilor cu ajutorul unui drog care se găsește
Moartea cu melon () [Corola-website/Science/328593_a_329922]
-
Glorietă din parcul palatului Schönbrunn din Viena este, probabil, cea mai mare și mai cunoscută glorietă. Glorietă a fost construită în 1775, fiind ultima clădire înălțata în grădina, după planurile arhitectului imperial austriac Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg. Ea a avut scopul de a fi un punct de observație asupra grădinii. Glorietă a servit mai târziu că sala de mese
Glorieta de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/328596_a_329925]
-
faimosul sculptor Johann Baptist Hagenauer din Salzburg. Glorietă a fost grav avariată de bombardamentele din al doilea război mondial, dar a restaurată deja în 1947 și apoi iarăși în 1995. În perioada 1790-1910, Glorietă a avut geamuri. Glorietă a fost construită că un "Monument al Războiului just", care conduce la pace. După urcarea pe tron a Mariei Tereza a început mai întâi Războiul de Succesiune Austriacă (1740-1748) și apoi Războiul de Șapte Ani (1756-1763). Fațadă frontală conține următoarea inscripție: IOSEPHO ÎI
Glorieta de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/328596_a_329925]
-
AVGVSTVS și pretinșii săi moștenitori și succesori din familia de Habsburg care s-au intitulat și împărați ai Sfanțului Imperiu Român de națiune germană. O replică mai puțin cunoscută la scară de 90% a glorietei originale de la Schönbrunn a fost construită la aproximativ 23 km de Shanghai, China.
Glorieta de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/328596_a_329925]
-
acusticii sale, "Sala Mare"(în ) este considerată una dintre cele mai bune săli de concerte din lume, alături de Konzerthaus din Berlin, Concertgebouw din Amsterdam, Symphony Hall din Boston și Teatro Colón din Buenos Aires. Nici una din aceste săli nu au fost construite în epoca modernă, pornind de la analiza acusticii lor, și, cu excepția parțială a Teatrului Colón cu o formă de potcoavă, toate au o formă lungă, înaltă și îngustă. Această clădire este situată pe Dumbastraße/Bösendorferstraße, în spatele Hotelului Imperial, lângă bulevardul Ringstraße
Wiener Musikverein () [Corola-website/Science/328608_a_329937]
-
Viena, între Bösendorferstraße și Karlsplatz. Cu toate acestea, ținând cont de faptul că Bösendorferstraße este o stradă relativ mică, clădirea este mai bine cunoscută ca fiind situată între Karlsplatz și Kärntner Ring (o parte a buclei Ringstraße). Ea a fost construită ca sală nouă de concerte de către "", pe o bucată de teren pusă la dispoziție în 1863 de către împăratul Franz Joseph I al Austriei. Proiectul său a fost realizat de către Theophil Hansen în stilul neoclasic al unui templu grecesc antic, cuprinzând
Wiener Musikverein () [Corola-website/Science/328608_a_329937]
-
în primul rând pe intuiția lui Hansen deoarece el nu a putut să se bazeze pe studii privind acustica arhitecturală. Forma dreptunghiulară și proporțiile sălii, precum și sculpturile, permit reflectarea numeroaselor sunete. Echipamentul original a cuprins o orgă cu tuburi istorică construită de Friedrich Ladegast, iar primul recital de orgă a fost realizat de Anton Bruckner în 1872. Orga actuală a fost instalată inițial de către firma austriacă Rieger Orgelbau în 1907, foarte stimată de muzicieni ca Franz Schmidt sau Marcel Dupré, și
Wiener Musikverein () [Corola-website/Science/328608_a_329937]
-
(sau Ringstrasse) este un drum circular ce încadrează districtul Innere Stadt din Viena, Austria și este una dintre principalele sale artere de circulație. El este tipic pentru stilul istoric numit "nstil" (stilul Ringstraße) din anii 1860-1890. Strada a fost construită pentru a înlocui zidurile orașului, care au fost construite în timpul secolului al XIII-lea și consolidate ca urmare a primului asediu turcesc din 1529. În 1850, "Vorstädte" (astăzi districtele II - IX) a fost încorporat în oraș, ceea ce a făcut ca
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
districtul Innere Stadt din Viena, Austria și este una dintre principalele sale artere de circulație. El este tipic pentru stilul istoric numit "nstil" (stilul Ringstraße) din anii 1860-1890. Strada a fost construită pentru a înlocui zidurile orașului, care au fost construite în timpul secolului al XIII-lea și consolidate ca urmare a primului asediu turcesc din 1529. În 1850, "Vorstädte" (astăzi districtele II - IX) a fost încorporat în oraș, ceea ce a făcut ca zidurile orașului să devină un simplu impediment pentru trafic
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
al Franței a demonstrat deja că extinderea dimensiunii străzilor a făcut efectiv imposibilă ridicarea baricadelor revoluționare. În următorii ani, au fost ridicate un număr mare de clădiri opulente publice și private. Atât nobilimea, cât și plutocrația, s-au grăbit să construiască vile arătoase de-a lungul străzii. Una dintre primele clădiri a fost "Heinrichshof", deținut' de producătorul de bere Heinrich Drasche, care era situată vizavi de Operă până în 1945. Sigmund Freud obișnuia să se plimbe zilnic pe Ringul vienez. Cele mai multe clădiri
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
era situată vizavi de Operă până în 1945. Sigmund Freud obișnuia să se plimbe zilnic pe Ringul vienez. Cele mai multe clădiri datează de dinainte de 1870. Cele mai notabile dintre acestea sunt următoarele: Singura clădire cu destinație religioasă este Votivkirche, care a fost construită după ce împăratul Franz Joseph a fost salvat în 1853 dintr-o tentativă de asasinat. Palatul Hofburg a fost prelungit cu o anexă, "Neue Hofburg" (Noul Hofburg), care adăpostește astăzi Muzeul de Etnologie și Biblioteca Națională a Austriei. Pe partea cealaltă
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
anexă, "Neue Hofburg" (Noul Hofburg), care adăpostește astăzi Muzeul de Etnologie și Biblioteca Națională a Austriei. Pe partea cealaltă a străzii, se află "Kunsthistorisches Museum" (Muzeul de Istorie a Artei) și "Naturhistorisches Museum" (Muzeul de Istorie Naturală), care au fost construite pentru colecțiile imperiale. Inițial, el ar fi trebuit să fie o aripă paralelă situată vizavi de "Neue Hofburg", care ar fi fost atașată Muzeului de Istorie Naturală. "Heldenplatz" și "Maria-Theresien-Platz" ar fi devenit "Kaiserforum". Cu toate acestea, acest plan a
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
s-a încheiat abia în 1913 odată cu finalizarea "Kriegsministerium" (Ministerul de Război). La acea vreme, "Ringstraßenstil" era deja oarecum depășit, după cum se observă din clădirea "Postsparkassengebäude" proiectată de Otto Wagner pe partea de vizavi de clădirea ministerului, care a fost construită în același timp. Ringstraße a fost generos planificat, cu zone verzi și copaci, cele mai cunoscute parcuri fiind Stadtpark cu Kursalon, Burggarten, Volksgarten și Rathauspark, precum și un număr de piețe cum ar fi Schwarzenbergplatz, Schillerplatz, Maria-Theresien-Platz și Heldenplatz. De-a
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
von Liebenberg, contele Radetzky, Georg Coch și Johann Strauss. Cea mai mare catastrofă a fost incendiul de la "Ringtheater" din 1881, în care au murit câteva sute de oameni. Clădirea a fost ulterior demolată și înlocuită cu "Sühnhof", care a fost construit în memoria celor peste 300 de victime, și a inaugurat de împăratul Franz Joseph. Ea a fost distrusă în timpul bombardamentelor Vienei din 1945; astăzi se află acolo sediul poliției municipale. Alte clădiri care au fost distruse sau grav avariate în timpul
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
Lucrarea lui Dumnezeu). O primă biserică cu hramul Sf. Petru a existat în epoca carolingiană, probabil cea mai veche din oraș alături de Biserica Sf. Rupert. Ea a fost fondată în 800 de Carol cel Mare. O nouă biserică a fost construită în 1137, îndeplinind funcția de biserică a Abației scoțiene. Această biserică are trei nave, iar absida de sud a fost reconstruită în secolul al XIV-lea și în secolul al XVII-lea. Biserica actuală a fost construită în secolul al
Biserica Sfântul Petru din Viena () [Corola-website/Science/328618_a_329947]
-
biserică a fost construită în 1137, îndeplinind funcția de biserică a Abației scoțiene. Această biserică are trei nave, iar absida de sud a fost reconstruită în secolul al XIV-lea și în secolul al XVII-lea. Biserica actuală a fost construită în secolul al XVIII-lea. Arhitectul italian Gabriele Montani a realizat planurile și a pus bazele fundației, dar planurile au fost modificate de Johann Lucas von Hidebrandt în 1703. Ea a fost edificată de Franz Jänggl și Francesco Martinelli și
Biserica Sfântul Petru din Viena () [Corola-website/Science/328618_a_329947]
-
Jänggl și Francesco Martinelli și finalizată în 1722. Aceasta este prima biserică din Viena cu cupolă în stil baroc. Naosul său oval, absida și altarul flancat de două capele pe fiecare parte formează o mică cruce greacă. Cupola a fost construită de Matthias Steinl, iar frescele pictate de Andrea Pozzo și apoi de Johann Michael Rottmayr într-un stil baroc exuberant în 1713. Altarul este executat de Antonio Galli-Bibiena, cu un tablou de Martino Altomonte. Biserica Sf. Petru a fost restaurată
Biserica Sfântul Petru din Viena () [Corola-website/Science/328618_a_329947]