79,616 matches
-
se află în Munții Bucegi, pe valea râului Ialomița. Este un lac de baraj artificial construit în anul 1929 în scopuri hidroenergetice. Lacul este situat la altitudinea de 1.197 m, adâncime maximă 15 m și ocupă o suprafață de 5,7 ha. se întinde între localitățile Scropoasa și Dobrești, pe o lungime de 2,5
Lacul Scropoasa () [Corola-website/Science/328625_a_329954]
-
Lacul este situat la altitudinea de 1.197 m, adâncime maximă 15 m și ocupă o suprafață de 5,7 ha. se întinde între localitățile Scropoasa și Dobrești, pe o lungime de 2,5 km și alimentează hidrocentrala de la Dobrești construită în anul 1936. În apropiere, se află cabana Scropoasa. Lacul Scropoasa este în prezent utilizat și pentru agrement și este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Muntenia.
Lacul Scropoasa () [Corola-website/Science/328625_a_329954]
-
Äußere Burgtor, anterior "Äusseres Burgthor", este o poartă din Viena, situată între Heldenplatz și Wiener Ringstraße (Burgring) și cunoscută și sub numele de Heldentor. Vechea poartă a castelului a fost construită în 1660 ca parte a fortificațiilor Vienei și a avut un rol defensiv important în timpul celui de-al doilea asediu turcesc asupra Vienei din 1683. În timpul războiului celei de-a cincea coaliții, în anul 1809, ea a fost - ca și
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
războiului celei de-a cincea coaliții, în anul 1809, ea a fost - ca și alte părți și fortificații ale orașului - atacată de soldații lui Napoleon, devenind evident faptul că fortificațiile orașului și-au pierdut valoarea militară. Äußere Burgtor a fost construită de Peter Nobile după planurile lui Luigi Cagnola cu ajutorul soldaților armatei imperiale austriece. Poarta cu cele cinci treceri arcuite a fost construită din piatră. Ceremonia de punere a piatrei de temelie a avut loc la 22 septembrie 1821, în prezența
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
soldații lui Napoleon, devenind evident faptul că fortificațiile orașului și-au pierdut valoarea militară. Äußere Burgtor a fost construită de Peter Nobile după planurile lui Luigi Cagnola cu ajutorul soldaților armatei imperiale austriece. Poarta cu cele cinci treceri arcuite a fost construită din piatră. Ceremonia de punere a piatrei de temelie a avut loc la 22 septembrie 1821, în prezența împăratului Francisc I. Ea a fost inaugurată la 16 octombrie 1824 - a XI-a aniversare a Bătăliei de la Leipzig. Potrivit unei proclamații
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
inscripția „IUSTITIA REGNORUM FUNDAMENTUM“ (Dreptatea este temelia statului.), motto-ul împăratului Francisc I al Austriei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Otto Wagner a plănuit să demoleze poarta și să o reconstruiască în Grinzing. În locul său, el a vrut să construiască un monument al împăratului Franz Joseph I. Constructorul Ludwig Baumann a fost pentru demolarea clădirii, în scopul de a deschide Heldenplatz (până în 1878 „Äußerer Burgplatz“) înspre Ringstraße. În perioada ocupației Austriei de către naziști, a existat o încercare de a lărgi
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
explicații din muzeu sunt doar în limba germană. Clădirea muzeului a fost deschisă în anul 1889, în același timp cu Kunsthistorisches Museum. Cele două muzee au exterioarele identice și se află vizavi unul de celălalt peste Maria-Theresien-Platz. Muzeul a fost construit pentru a găzdui imensa colecție a Habsburgilor. Ambele clădiri au fost construite între anii 1872 și 1891 pe Ringstraße în conformitate cu planurile întocmite de Gottfried Semper și Karl Freiherr von Hasenauer. Colecțiile de insecte datează din 1793, atunci când Francisc I al
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
deschisă în anul 1889, în același timp cu Kunsthistorisches Museum. Cele două muzee au exterioarele identice și se află vizavi unul de celălalt peste Maria-Theresien-Platz. Muzeul a fost construit pentru a găzdui imensa colecție a Habsburgilor. Ambele clădiri au fost construite între anii 1872 și 1891 pe Ringstraße în conformitate cu planurile întocmite de Gottfried Semper și Karl Freiherr von Hasenauer. Colecțiile de insecte datează din 1793, atunci când Francisc I al Austriei a cumpărat colecțiile științifice ale lui Joseph Natterer, Sr. (tatăl viitorului
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
s-a manifestat prin urbanizarea inegală pe ambele părți ale "Graben". Pe latura de nord, clădirile sunt încă neregularizate și astăzi și nu există decât un mic pasaj către Biserica Sf. Petru, "Jungferngässchen". Pe latura de sud, cinci străzi sunt construite într-un mod regularizat în secolul al XIII-lea: "Obere Bräunerstrasse" (azi Habsburgergasse), "Untere Bräunerstrasse" (Bräunerstrasse), "Färberstrasse" (Dorotheergasse), "Laderstrasse "(Spiegelgasse) și "Reifstrasse" (Seilergasse). Cea mai mare parte a laturii sudice a fost în acea epocă încă un teren viran, dar
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
rutieră a crescut, iar clădirile care au închis "Graben" din cele două părți au început să fie percepute din ce în ce mai mult ca un obstacol. Prima casă de economii din Austria a demolat în 1835 casele din colțul dinspre Tuchlauben pentru a construi o clădire principală ce există și în zilele noastre. În 1840, clădirile din capătul de nord-vest au fost demolate și ele. Între 1860 și 1866, casele situate între "Grabengasse" și "Schlossergassl" sunt distruse, și "Graben" este legată direct de "Stock-im-Eisen-Platz
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
schematism pueril” supralicitat, lipsa limbajului cinematografic expresiv, prezența unor secvențe arbitrare, imagine nereușită din nepriceperea de a folosi tehnică digitală, precum și scenografie și partituri muzicale care nu stârnesc emoții. Personajele sunt catalogate a fi „clișeatice, superficiale, neverosimile - și foarte cabotine! Construite în tuse groase, ba chiar grosiere”, precum și foarte guralive și false. Concluzia criticului este următoarea: "„filmul e incredibil de obosit, anost, incolor, inodor și insipid, cu strigate care sună a gol și cu cadre voit «stilate»”". Jurnalistă Iulia Blaga l-
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
în sistemul de operare Windows 3.1. Singurul domeniu în care TrueType este superior sistemului Type 1 este acela al compatibilității, nu numai între diferite sisteme Windows, ci și între platforme. Primul algoritm de descriere a fonturilor TrueType a fost construit de Donald Knuth în limbajele de programare Metafont și TeX. Prin această metodă, atunci când creăm un document care va fi citit sau tipărit pe un alt calculator, fonturile pe care le-am utilizat pot fi incluse în fișierul documentului respectiv
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
puțin reușit de discipolii săi Bruno Gruber și Otto Hofer (1894-1897) și apoi de funcționarii imperiali Emil von Förster și Julian Niedzielski (1897-1899), după care Friedrich Ohmann a fost numit în 1899 ca arhitect al Hofburgului. El a reușit să construiască, printre altele, pavilionul de sticlă din grădina castelului. Clădirea a devenit, de asemenea, foarte scumpă din cauza condițiilor locale. Fundațiile au trebuit să fie săpate până la 25 de metri adâncime, deoarece terenul era slăbit de fostele șanțuri de apărare și de
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
grădina castelului. Clădirea a devenit, de asemenea, foarte scumpă din cauza condițiilor locale. Fundațiile au trebuit să fie săpate până la 25 de metri adâncime, deoarece terenul era slăbit de fostele șanțuri de apărare și de fortificațiile subterane. Aceste fundații au fost construite cu calcar poros de Leitha adus de la Winden am See. Lucrările de lăcătușerie și fierărie au fost executate de Alexander Nehr. După 1906 împăratul Franz Joseph l-a numit pe nepotul său și succesor desemnat la tron, arhiducele Franz Ferdinand
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
decesului său, a fost cântată numai partea existentă. Unul dintre cei care au participat la "onorurile funerare festive" a fost regizor de teatru Emanuel Schikaneder al cărui libret a fost folosit de Mozart pentru "Flautul fermecat". Fațada actuală a fost construită de Ernest Koch în 1792 în stil neoclasic, un stil tipic pentru domnia împăratului Iosif al II-lea. Deasupra intrării, pe partea de sus a frontonului, așezat pe coloane dorice executate de Antonio Beduzzi, se află un grup de îngeri
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
cu Sf. Mihail ucigându-l pe Lucifer (1725). Aceste figuri sculpturale au fost executate de sculptorul italian Lorenzo Mattielli, care a sculptat, de asemenea, figurile lui Hercule de la intrarea în Hofburg, chiar vizavi de biserică. Turnul clopotniță de formă poligonală, construit în secolul al XVI-lea în stil gotic, a devenit unul din simbolurile Innere Stadt. este renumită pentru "Michaelergruft", o criptă încăpătoare situată sub biserică. Doar nobili și cetățeni bogați au fost îngropați în criptă, familiile bogate având posibilitatea de
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
ar fi căsătorit exclusiv pentru a fi împreună și prin înțelegere reciprocă nu și-au consumat relația de maritală. Adevărul asupra acestei afirmații este dezbătut; deși într-adevăr cei doi nu au avut copii, se presupune că hagiografii ulteriori au construit în mod forțat imaginea unei căsătorii virginale. Se pare că ea ar fi fost activă pe plan politic. Ca sfetnic cel mai apropiat al împăratului, ea a luat parte la conciliile imperiale. Este de asemenea consemnat că ar fi exercitat
Cunigunda de Luxemburg () [Corola-website/Science/328681_a_330010]
-
Șanț' Anselmo all'Aventino este o biserică, mănăstire și colegiu în Romă, dedicat Sfanțului Anselm. Corpurile clădirii au fost proiectate de către Hildebrand de Hemptinne și Fidelis von Stotzingen, si construite în 1900. Colegiul Internațional Șanț' Anselmo este localizat aici. Biserică are un plan bazilical, iar mozaicurile sale reprezintă numai figuri și nu au fundal. Cripta este deschisă publicului, la care se ajunge după o ușă din altar. În spatele acestui altar
Sant'Anselmo all'Aventino () [Corola-website/Science/328720_a_330049]
-
Kingdom Brunel a debutat ca inginer constructor în 1826 la lucrările marelui tunel de cale ferată "Thames Tunnel", care urma să subtraverseze fluviul Tamisa între Rotherhithe și Wapping, având o lungime de aproape 400 m și fiind primul tunel subacvatic construit până atunci. Lucrarea era deosebit de dificilă pentru tehnologia acelelei epoci, datorită îndeosebi friabilității solului, compus mai ales din sedimente îmbibate cu apă. Isambard Kingdom Brunel a lucrat alături de tatăl său, inginerul-șef Marc Isambard Brunel, la proiectarea și realizarea primului
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
London Overground, fiind redeschis la 27 aprilie 2010. Primele poduri proiectate de Isambard Kingdom Brunel au fost "Royal Albert Bridge", care traversează râul Tamar la Saltash, în apropiere de Plymouth, și podul de lemn din apropierea orașului Bridgwater. În 1838 a construit podul de cale ferată Maidenhead peste Tamisa, în Berkshire. Materialul de construcție a fost cărămida; la acea dată era podul cu cele mai mari deschideri ale bolților din lume (39 m fiecare, cu o săgeată de numai 7 m) și
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
și numele podului) la 2 mai 1859, doar cu câteva luni înainte de moartea lui Brunel. În anul 1833, înainte de finalizarea tunelului de sub Tamisa, Isambard Kingdom Brunel a fost numit inginer-șef al companiei feroviare "Great Western Railway". Această companie a construit, și ulterior a exploatat, calea ferată omonimă, considerată a fi una dintre cele mai remarcabile realixări tehnice ale epocii victoriene. Calea ferată "Great Western Railway" lega Londra de Bristol, fiind prelungită mai târziu până la Exeter. În activitatea sa din cadrul companiei
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
Box Tunnel" este orientat în așa fel încât să fie iluminat de soare pe toată lungimea sa doar în ziua aniversară a lui Brunel. Isambard Kingdom Brunel a rămas celebru și prin seria de nave transatlantice proiectate de el și construite sub directa sa supraveghere, nave care au fost printre cele mai mari din epoca respectivă. Aceste nave sunt: "Great Western", "Great Britain" și "Great Eastern". Înainte de intrarea în exploatare a sistemului de căi ferate "Great Western Railway", Brunel, folosindu-se
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
de a se implica în navigația transatlantică. El a proiectat și a supraveghiat construcția navei "Great Western", care, la data lansării sale la apă (1837), era cel mai mare vapor din lume. Nava avea o lungime de 72 m, era construită din lemn și propulsată cu ajutorul unor roți cu zbaturi acționate de o mașină cu aburi; era însă prevăzută și cu vele. Prima sa călătorie Bristol-New York (dus-întors) a durat doar 29 de zile, jumătate din cele două luni necesare pentru
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
cu pânze medie și cu circa o săptămână mai puțin decât cele mai performante veliere ale timpului. În total, "Great Western" a făcut 74 călătorii la New York de-a lungul perioadei sale de exploatare. A doua mare navă proiectată și construită de Isambard Kingdom Brunel a fost "Great Britain", lansată la apă în 1843. Mult mai mare decât "Great Western" (98 m lungime), aceasta este considerată prima navă modernă de pasageri, având carena construită din metal (în loc de lemn) și propulsată de
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
exploatare. A doua mare navă proiectată și construită de Isambard Kingdom Brunel a fost "Great Britain", lansată la apă în 1843. Mult mai mare decât "Great Western" (98 m lungime), aceasta este considerată prima navă modernă de pasageri, având carena construită din metal (în loc de lemn) și propulsată de un motor cu aburi care acționa o elice axială (în loc de roți cu zbaturi). În 1852 a fost lansată la apă a treia navă transatlantică a lui Brunel: "Great Eastern". Aceasta era de două
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]