79,130 matches
-
care și-l face argat. Ca să-l piardă, după ce s-a dat drept fiul craiului, Spânul îl trimite la craiul vecin să-i aducă fiica de soție. Cinci drumeți cu însușiri miraculoase întâlniți în cale i se alătură și-l ajută să treacă prin încercări și să se întoarcă la curte cu... Irina Petrescu. Lumea poveștilor lui Ion Creangă, căreia Gopo avea să-i rămână tălmăcitor fidel și creator, e tratată familiar, savuros, cu distanțare, după formula basmului în basm. Deși
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
o crescătorie de vaci, iar în periferia lui s-a plantat bumbac. Construirea cartierului a continuat practic până la începutul anilor 1950. Cartierul a ajuns la un numar de 200 case. Fruntașii și bogații comunității au desfășurat o intensă activitate filantropica, ajutând nu numai pe săracii din rândurile evreilor buhari, dar și alți nevoiași. Ei au construit case și prăvălii pentru închiriere de a lungul Străzii Jaffa, si au făcut numeroase donații pentru orfelinate și spitale. Adesea au acoperite cheltuielile de spitalizare
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
soției sale, Nanna di Niccolo di Luigi Guicciardini. În anul 1444, Lucrezia s-a căsătorit cu Piero di Cosimo de' Medici, fiul lui Cosimo de' Medici, un bancher bogat din Florența. Familia Tornabuoni trăia în exil iar Cosmio i-a ajutat să se reîntoarcă în Florența. Piero și Lucrezia au avut împreună șase copii, dar doi dintre ei au murit la naștere. Copii care au supraviețuit sunt: Lucrezia a fost o femeie înțeleaptă și tolerantă. A acceptat să o crească pe
Lucrezia Tornabuoni () [Corola-website/Science/330571_a_331900]
-
reală când acestea au fost scrise. Cinci dintre ele sunt cu temă religioasă (povești sacre), opt imnuri și un cântec inspirat din creațiile artiștilor. A scris povești despre Esther, Susanna, Tobias, Ioan Botezătorul și Iuda. Alături de soțul ei, Lucrezia a ajutat la crearea unor punți de legătură între familia soțului ei și nobilime. Piero a murit în 1469 de gută și boală la plămâni. După moartea sa, ea a obținut mai multă libertate și a cumpărat bunuri imobiliare, atât în Florența
Lucrezia Tornabuoni () [Corola-website/Science/330571_a_331900]
-
bani și să cheltui bani" Cosimo l-a angajat pe tânărul Michelozzo Michelozzi pentru a crea prototipul palatului florentin, austerul și magnificul Palazzo Medici. A fost confidentul lui Fra Angelico, Fra Filippo Lippi și a lui Donatello. Cosimo l-a ajutat pe arhitectul Brunelleschi să finalizeze domul Santa Maria del Fiore.
Cosimo Medici () [Corola-website/Science/330565_a_331894]
-
său, Henric al VI-lea al Angliei avea mai puțin de un an. Unchiul băiatului a continuat campania condusă de fratele lui Henric al V-lea, Ioan de Lancaster, primul Duce de Bedford. A fost implicată și Ioana d'Arc, ajutată de forțele sale, care au ridicat asediul de la Orleans. Victoria franceză în Bătălia de la Patay și încoronarea Delfinului, au evitat numeroase atacuri. Ioana a fost capturată de burgunzi, vândută englezilor, acuzată de vrăjitorie și arsă pe rug. În timpul minorității lui
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
în față, și la nivelul cea de a 3-a vertebre cervicale (C3), în spate. Spre deosebire de toate celelalte oase, osul hioid este distant articulat de altele prin mușchi sau ligamente. El este ancorat de mușchi din partea anterioară, posterioară și inferioară, ajutând la mișcarea limbii și la înghițire. El furnizează suport pentru mușchii podelei gurii de sus, a laringelui de jos și a epiglotei și a faringelui în spate. Numele său este derivat din cuvântul grecesc "hyoeides" care înseamnă „de forma literei
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
tărâmului său cu regate aliate, în scopul de a birui Sfântul Imperiu Roman în partea de vest; avea drept scop ca țările de la granița cu Polonia să fie numai țări aliate. În 1060-1063, a intervenit în Ungaria pentru a-l ajuta pe unchiul său, Regele Bela I, în conflictele de moștenire cu nepotul său, Solomon, care era susținut de fratele său vitreg, Regele Henric al IV-lea al Germaniei. Ca urmare a susținerii lui Bela, în 1061, cu sprijinul trupelor poloneze
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
făcut un act de căință, recunoscând titlul regal al lui Boleslav. Noua sa autoritate alături de mândria sa, a provocat magnaților polonezi să se răzvrătească, temându-se că monarhia a început să devină prea puternică. În 1077, trupele lui Boleslav au ajutat doi pretendenți la tron: Ladislau, un alt fiu al lui Bela I, în Ungaria, și Iziaslav, pentru a doua oară în Kiev. În 1078, în timp ce se întorceau de la a doua campanie, trupele poloneze au cucerit Rutenia Roșie. În 1079, conflictul
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
a fost nevoit să fie deacord să demisioneze și să renunțe la orice pretenție asupra proprietăților care îi aparținuseră mamei sale. Concesiile Ducilor juniori nu au rezolvat problema. Mai mult decât atât, încrederea lui Vladislau în forțele sale l-a ajutat să se angajeze într-o situație definitivă, eliminându-și frații vitregi de pe pământurile sale. Dintr-o dată, Ducii juniori au putut să se bazeze pe sprijinul voievodului Piotr Włostowic (care îl sprijinise pe Marele Duce în trecut), care fusese amenințat de
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
rebeliunii pe proprietățile lui Vladislav, și a excomunicării impuse de către Arhiepiscopul de Gniezno, Marele Duce a suferit o înfrângere neașteptată. Vladislav și familia sa au fost nevoiți să fugă peste granită, prima data în Boemia iar mai târziu în Germania, ajutați de regele Conrad al III-lea al Germaniei. Ducii juniori și-au reatribuit provinciile poloneze între ei. Ducatul de Silezia și Senioratul de la Cracovia au fost preluate de Boleslav, care a primit titlul de Mare Duce, Ducatul de vest din
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
a principatului a fost luată de către fiul său mai mic, Oleg, însă imediat după aceea a fost ucis de boieri și Halych a fost preluată de către fratele mai mare, Vladimirko. Domnia lui Vladimirko a fost departe de a se stabiliza. Ajutat de unchiul său Cazimir, Prințul Roman de Brest, l-a demis pe Vladimirko și a preluat controlul asupra regiunii. Învins, Vladimirko a fugit în Regatul Ungariei, sub protecția regelui Béla al III-lea al Ungariei, care a decis să trimită
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
Béla a decis să atace Halych, și din nou, Vladimirko a fost demis și înlocuit cu al doilea fiu al regelui, Andrei. Războiul a continuat doi ani mai târziu, atunci când Cazimir a urmat instrucțiunile Împăratului Frederick, care decisese să-l ajute pe Vladimirko, după ce s-a declarat subiectul său, și i-a restaurat autoritatea asupra regiunii Halych. În 1186, a murit Ducele Leszek de Masovia. Înainte de moartea sa, ducele bolnăvicios a decis să dea toate terenurile sale Marelui Duce Cazimir. Deși
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
Boleslav a ripostat cu expediții în Pomerania în 1104-1105, ceea ce i-a adus tânărului prinț nu numai prada, ci a dezintegrat în mod efectiv alianța dintre Pomerania și Zbigniew. Afacerile lui Boleslav cu regele Coloman al Ungariei, pe care îl ajutase să obțină tronul, au dat roade în 1105, atunci când au invadat cu succes Boemia. În 1105, Boleslav a încheiat un acord cu mama sa vitregă, Judith de Swabia, așa-numitul Acord Teutonic. În conformitate cu acordul lor, în schimbul unei sume generoase, prințul
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
Prințul Suprem în toată Polonia. Cu toate acestea, i s-a permis să păstreze regiunea Mazovia ca feudă. În 1107, Boleslav al III-lea, împreună cu aliatul său, Regele Coloman I al Ungariei, au invadat Boemia, în scopul de a-l ajuta pe Svatopluk Leul din Boemia să obțină tronul ceh. Intervenția în succesiunea cehă a fost menită să asigure interesele poloneze din sud. Expediația fost un succes deplin. La data de 14 mai 1107, Svatopluk a fost făcut Prinț de Boemia
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
caute sprijin extern. Odon a ocupat în cele din urmă toată Polonia Mare și a fost declarat Duce. În 1179, Mieszko a mers în Boemia, regiune condusă de cumnatul său Soběslav al II-lea, care totuși a refuzat să-l ajute. Mieszko a fost obligat de circumstanțe să se întoarcă în Germania. A obținut atenția Împăratului Frederick Barbarossa, care i-a oferit ajutorul său pentru restaurarea lui pe tronul polonez, după un tribut de 10.000 de bucăți de argint, o
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
tronul polonez, după un tribut de 10.000 de bucăți de argint, o sumă pe care Mieszko nu a reușit să o strângă. În cele din urmă, în Pomerania, celălalt cumnat al său, Ducele Boleslau I, a acceptat să-l ajute. Împreună cu aliații săi, Mieszko a refăcut legăturile sale cu urmașii polonezi, grupați în jurul lui Zdzisław, Arhiepiscop de Gniezno, și în 1181, a fost capabil să cucerească terenurile Poloniei Mari, adică Gniezno și Lalisz, care făcuseră parte până atunci din Provincia
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
români. Pedro Rodríguez a publicat în 2002 o ediție istorico-critică a "Drumului", în care se cercetează istoria fiecărui gând. Totodată se studiază spiritualitatea seculară a cărții, fiindcă a fost scrisă pentru credincioși, persoane obișnuite care sta în mijlocul lumii, ca să-i ajute să întâlnească pe Dumnezeu și să-L iubească, slujind pe toți oamenii. Mai există un site web dedicat cărții. S-a tradus din nou și în anul 2011 a fost publicată de editura Galaxia Gutenberg.
Drum (carte) () [Corola-website/Science/330648_a_331977]
-
un reportaj amplu despre și intervenția Jandarmeriei pe parcursul protestelor. Jurnaliștii au descris evenimentul în felul următor: "un sat din România a fost ocupat de trupe guvernamentale, care au înlocuit autoritățile locale și au instituit neoficial stare de urgență, pentru a ajuta compania Chevron să înceapă operațiunile de explorare a gazelor de șist" [...] "au blocat drumurile de acces și au patrulat nonstop pe dealuri. Cine îndrăznea să iasă pe uliță era urmărit și legitimat. Nu lăsau pe nimeni să treacă “granița”, fie
Revolta de la Pungești () [Corola-website/Science/330634_a_331963]
-
murit. Trupele din Silezia, conduse de Mieszko și Jarosław, au ajuns pe câmpul de luptă prea târziu, la scurt timp după ce Mieszko al III-lea se retrăsese la Kalisz. În ciuda forțelor Contelui Palatin Goworek, care, de asemenea, venise să-l ajute pe Leszek, Silazienii au obținut o mare victorie, pentru că Mieszko al III-lea nu era prezent, această victorie aducându-le beneficii de prestigiu. La data de 22 martie 1201, Jarosław de Opole a murit. Ducatul Opole a fost moștenit de
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
trebuind să mărșăluiască pe continent prin Polul Sud până la Marea Ross. Cum acesta nu ar fi fost în stare să care destul combustibil și provizii, supraviețuirea lor depindea de depozitele lăsate de grupul de la Marea Ross, care i-ar fi ajutat să străbată ultimul sfert din drum. Shackleton a pornit la drum din Londra pe nava sa, "Endurance", îndreptându-se spre Marea Wedell, în august 1914. În acest timp, grupul de la Marea Ross s-a adunat în Australia, înainte de a pleca
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
grupul său să care toate proviziile. În sprijinul expediției, un grup separat de la Marea Ross va acosta în Strâmtoarea McMurdo și va plasa o serie de posturi de aprovizionare pe cursul a 640 km, pe Ghețarul de șelf, pentru a ajuta echipa destinată traversării continentului să ajungă la bază. Deasemenea, va face și cercetări științifice. Shackleton considera crearea acestor depozite ca fiind vitale pentru succesul întregii expediții, dar credea că aceasta nu prezintă nici o dificultate majoră în a fi executată. Vasului
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
întoarcă la el după ce își va recăpăta moștenirea. În același timp, Arhiepiscopul Kietlicz s-a dus la Roma, unde a avut o întâlnire persoanală cu Papa Inocențiu al III-lea. Papa a instruit și alți prinți polonezi pentru a-l ajuta pe Arhiepiscopul de Gniezno să-și recapete dioceza sa. Henric I cel Bărbos a devenit mediator între părțile aflate în conflict, iar în ziua de Crăciun, în 1208, i-a invitat pe cei doi duci ai Poloniei Mari, pe Arhiepiscopul
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
au început războiul împotriva lui Vladislav al III-lea. Conrad a asediat fără succes regiunea Kalisz, în ciuda ajutoarelor trupelor rusești. Vladislav al III-lea, prea ocupat în lupta sa împotriva lui Odonic, nu a putut interveni la timp pentru a ajuta orașul, deși, puternicele ziduri ale orașului au fost prea dure pentru Ducele de Silezia, care a fost forțat să se retragă. Vladislav a fost învins repede de nepotul său, în circumstanțe necunoscute, și a fost forțat să fugă la curtea
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
a fost înfrânt și ucis, a avut loc pe 9 aprilie 1241. Înfrângerea i-a învinuit pe monarhii europeni, mai ales pe împăratul Frederic al II-lea și pe regele Béla al IV-lea al Ungariei, care au refuzat să ajute, și pe evadarea neașteptată și umilitoare al vărului său Mieszko al II-lea cel Gras, care a fost păcălit de mongoli să se retragă în momentul decisiv al bătăliei. Sunt două descrieri ale morții lui Henric: una prezentată de către Jan
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]